911 matches
-
îngroașă”, îl „amplifică”. Demonstrația, plauzibilă, nu elucidează însă pe deplin chestiunea. Preocuparea istoricului literar de a evidenția cuantumul de realism cuprins în naturalism nu se conjugă cu aceea de a preciza statutul propriu, individualizant, al curentului. Informația și considerațiile privind naturalismul românesc sunt reluate și dezvoltate în Estetica imperfecției (1979). O încercare de a defini „condiția” poeziei românești postbelice prin surprinderea „tensiunilor” ce îi „potențează întregul spiritual și afectiv” se află în volumul Tensiuni lirice contemporane (1975), însă multe articole din
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
formulări alambicate, cu un metaforism găunos. În ipostaza de prozator, Z. resuscită medii și categorii umane asemănătoare celor din epica de la finele secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea, înscrisă în spațiul micului realism și al naturalismului, interesul istoricului literar pentru naturalism implicând, pare-se, o adeziune specială. Personajele din nuvele și povestiri sunt mărunți funcționari, medici rurali, profesori săraci, studenți, meseriași, unii marcați de lovituri ale sorții. Cineva, externat, află că rămăsese între timp văduv, soția
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
găunos. În ipostaza de prozator, Z. resuscită medii și categorii umane asemănătoare celor din epica de la finele secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea, înscrisă în spațiul micului realism și al naturalismului, interesul istoricului literar pentru naturalism implicând, pare-se, o adeziune specială. Personajele din nuvele și povestiri sunt mărunți funcționari, medici rurali, profesori săraci, studenți, meseriași, unii marcați de lovituri ale sorții. Cineva, externat, află că rămăsese între timp văduv, soția murindu-i într-un accident
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
în colaborare cu Ion Stoica), București, 1968; Romantismul românesc. Eseu despre vârstele interioare ale curentului, București, 1968; Gustave Flaubert, București, 1968; Clasicismul în literatura română (Contribuții bibliografice) (în colaborare cu Ion Stoica), București, 1969; Aspecte și structuri neoromantice, București, 1971; Naturalismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1971; ed. București, 1983; Sămănătorismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1971; Poporanismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1972; Scriitori pelerini, București, 1973; Conștiința de sine a criticii literare românești (Contribuții bibliografice), I
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
ed. București, 1983; Sămănătorismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1971; Poporanismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1972; Scriitori pelerini, București, 1973; Conștiința de sine a criticii literare românești (Contribuții bibliografice), I, București, 1974; Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, I, București, 1974; „Convorbiri literare” (Bibliografie) (în colaborare cu Constantin Pompilian), București, 1975; Tensiuni lirice contemporane, Cluj-Napoca, 1975; Realismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1977; Estetica imperfecției. Contribuții la studiul naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Gustave Flaubert, București, 1979
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
București, 1974; Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, I, București, 1974; „Convorbiri literare” (Bibliografie) (în colaborare cu Constantin Pompilian), București, 1975; Tensiuni lirice contemporane, Cluj-Napoca, 1975; Realismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1977; Estetica imperfecției. Contribuții la studiul naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Gustave Flaubert, București, 1979; Acoladă, București, 1980; Mai aproape de amiază, București, 1981; Romantismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1981; Până la capăt, București, 1982; Răsfrângeri prin fereastra deschisă, București, 1983; Cu soarele în gând (Călătorii culturale), Miloșești
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
o alegorie amintind din nou pe Coșbuc din Vântul sau Prahova. În pasteluri există dovada unor certe posibilități poetice: naturalețe, picturalitate a imaginii, ritm adecvat (La drum). Pornind de la tabloul din La scaldă, Titu Maiorescu remarca la S.-R. un „naturalism senin, până aproape de libertatea antică”, iar N. Iorga găsea că acest text poate fi comparat cu Sara la baigneuse de Victor Hugo. Câteva poezii au fost puse pe muzică. SCRIERI: Versuri, Sibiu, 1889. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, III, 200-201; Ioan
SUCIU-RUDOW. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
Sorin Titel). O nouă alcătuire romanescă, Taina stelelor (1982), ori nuvelele din Ispita speranței (1983) surprind prin dezinvoltura cu care autorul trece de la cel mai acut realism la magia onirică și deschiderile poetice. Același amestec de gingășie și brutalitate, de naturalism abrupt întrerupt prin cădere în emoție romantică se regăsește în Livada viselor (1986), roman al unor întâmplări neobișnuite, în care, de pildă, mireasa își scoate ciorapii ca să adune în ei „darul” și apoi fuge cu adevăratul ales. Pitorescul rămâne principala
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
toate compartimentele propuse de G. Călinescu, pune literatura română de la 1830 la 1862 sub semnul competiției dintre clasicism și romantism. Acolo unde G. Călinescu descoperă „micul romantism” (Barbu Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești), discipolul său află o pendulare între clasicism și naturalism, asociind la această tendință și pe Duiliu Zamfirescu. C. Dobrogeanu-Gherea deschide capitolul „naturaliștilor umanitari”, iar St. O Iosif anunță „revirimentul romantismului”, altă formulă pentru a numi pe sămănătoriști. Autorul evită terminologia lui E. Lovinescu (sămănătorism, poporanism, tradiționalism), cum o evitase
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
coincis cu astfel de recuperări „critice” în domeniul „moștenirii culturale” - în fond anexări și reconfigurări ale fizionomiei unor mari înaintași, începând cu Eminescu, Caragiale, Creangă -, apoi cu denunțarea unor „isme”: modernism, formalism (vizând notele de avangardism și scriitura necanonică), cosmopolitism, naturalism (adică realismul nud, neconvenabil dezideratului „vizionar” al doctrinei). Ca o specie de formalism este tratat și p., iar pentru întărirea caracterului „partinic” al literaturii este combătută altă atitudine specifică programului său originar, apolitismul. După calendarul politic al momentului, exigențele realismului
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
delimitată până astăzi. Și tendința de subestimare persistă. În Histoire de la littérature française (1894) Gustave Lanson pomenește de r. doar într-un paragraf din capitolul Le Roman romantique, consacrat trecerii, prin Balzac, de la romantism la noul curent. Rezervă, în schimb, naturalismului, înscris între 1850 și 1890, un capitol amplu, în care plasează parțial pe Gustave Flaubert („între romantism și naturalism”), integral pe Émile Zola, frații Goncourt, Alphonse Daudet, Guy de Maupassant. În Histoire ilustrée de la littérature française (1923-1924), elaborată sub direcția
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
doar într-un paragraf din capitolul Le Roman romantique, consacrat trecerii, prin Balzac, de la romantism la noul curent. Rezervă, în schimb, naturalismului, înscris între 1850 și 1890, un capitol amplu, în care plasează parțial pe Gustave Flaubert („între romantism și naturalism”), integral pe Émile Zola, frații Goncourt, Alphonse Daudet, Guy de Maupassant. În Histoire ilustrée de la littérature française (1923-1924), elaborată sub direcția lui Albert Bédier și Paul Hazard, apar ca realiști Flaubert și frații Goncourt, în timp ce Balzac și Stendhal sunt trecuți
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
Goncourt sunt romantici. Mulți istorici și critici literari omologhează cele două curente, vorbind nediferențiat de „realiști și naturaliști” sau substituindu-i pe unii altora. V.S. Bielinski grupează realiștii ruși sub genericul „școala naturală”. La noi, C. Dobrogeanu-Gherea prezintă „realismul și naturalismul artistic” drept un singur curent, stigmatizând însă reliefarea sordidului de către Zola și adepții săi ca „realism scârbos”. Criticii români de seamă, de la Titu Maiorescu și C. Dobrogeanu-Gherea la Tudor Vianu, G. Călinescu și cei de după al doilea război mondial, sprijină
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
de la Titu Maiorescu și C. Dobrogeanu-Gherea la Tudor Vianu, G. Călinescu și cei de după al doilea război mondial, sprijină în fond r., însă terminologic acest concept mai circulă uneori sub semnul ambiguității. În Istoria literaturii române (1991), I. Negoițescu numește „naturalism” întregul r. al perioadei interbelice, în care include abuziv și proza lui Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, Al. A. Philippide ș.a. În cvasiunanimitatea ei, critica literară de azi atribuie însă caracter realist celei mai întinse și rezistente părți a prozei
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
versuri e înlocuită, în Caracteruri (1825), de satira activă, cu finalitate precisă, de îndreptare. În portretizarea patimilor omenești, tributară lui Teofrast și La Bruyère, tendința și expresia generalizatoare, țintind către tipologia clasică a modelelor, se aliază cu înverșunarea polemică. De unde naturalismul în limbaj, invectivele, mulțimea detaliilor ce individualizează și dau tablourilor autenticitate, culoare locală. Verva imprimă „caracterelor” mișcare, transformându-le în mici scenete (Defăimătorul). Obositoare lungimi, ca și discursivitatea nu au putut fi totuși evitate. Prefața volumului e o virulentă critică
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
versurile din volumul Călătorii (1946) prin visuri de cutreierare a planetei, în Fruct nou (1948) prin evocări ale coșmarurilor provocate de fascism și prin dorința de implicare în timpul istoric. Proza anterioară instaurării regimului republican, îndeosebi romanele, se înscriu în perimetrul naturalismului prin interesul pentru ceea ce este ieșit din normalitate, pentru „cazuri” înfățișând vieți sfărâmate sau măcar traumatizate, suflete „desfigurate”. O caracterizare, gândită de Ada Udrescu, protagonista romanului Desfigurații (1935), se aplică tuturor personajelor reprezentative ale romancierei: „Unde sunt sufletele noastre drepte
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
de însemnări cu valoare de document pentru istoria mișcării socialiste românești. Pentru N., finalitatea instructivă și educativă a literaturii este esențială. Așa se explică inaderența la romantism, privit ca o orientare generatoare de iluzii și artificialitate, dar și admirația față de naturalism, recomandat pentru interesul, important în ordine ideologică, pe care îl acordă mediilor sociale noi (Ce scriem!). Opțiune destul de laxă, de vreme ce „metoda experimentală” este înlocuită de umanitarism și sentimentalism, mod structural al perspectivei din scrierile ei literare. În acest fel este
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
V. Demetrius, Al. Cazaban, I.A. Bassarabescu, N. Dunăreanu, Carol Ardeleanu, G.M. Zamfirescu, Ion Călugăru, I. Peltz, Ury Benador. Repere bibliografice: Émile Zola, Le Roman expérimental, Paris, 1890; C. Dobrogeanu-Gherea, Opere complete, VII, București, 1980, 162-168; I. Chilianu [G. Ibrăileanu], Naturalism și pornografie, „Școala nouă”, 1890, 13-14; Iorga, Pagini, II, 42-45; Pierre Martino, Le Naturalisme français, Paris, 1923; Ralea, Scrieri, II, 5-17; G. Călinescu, Scriitori străini, București, 1967, 750-753; Ursula Münchow, Deutscher Naturalismus, Berlin, 1968; Ferruccio Ulivi, La letteratura verista, Torino
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
Le Naturalisme français, Paris, 1923; Ralea, Scrieri, II, 5-17; G. Călinescu, Scriitori străini, București, 1967, 750-753; Ursula Münchow, Deutscher Naturalismus, Berlin, 1968; Ferruccio Ulivi, La letteratura verista, Torino, 1972; Crohmălniceanu, Literatura, I, 189-199; H. Zalis, Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, București, 1974; English Naturalism. The New Twentieth Century Handbook of English Literature, New York, 1977; H. Zalis, Estetica imperfecției. Contribuții la istoria naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Yves Chevrel, Le Naturalisme, Paris, 1982; H. Zalis, Naturalismul în literatura română. Contribuții bibliografice
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
Ralea, Scrieri, II, 5-17; G. Călinescu, Scriitori străini, București, 1967, 750-753; Ursula Münchow, Deutscher Naturalismus, Berlin, 1968; Ferruccio Ulivi, La letteratura verista, Torino, 1972; Crohmălniceanu, Literatura, I, 189-199; H. Zalis, Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, București, 1974; English Naturalism. The New Twentieth Century Handbook of English Literature, New York, 1977; H. Zalis, Estetica imperfecției. Contribuții la istoria naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Yves Chevrel, Le Naturalisme, Paris, 1982; H. Zalis, Naturalismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, 1983; D. Păcurariu, Curente
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
Ulivi, La letteratura verista, Torino, 1972; Crohmălniceanu, Literatura, I, 189-199; H. Zalis, Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, București, 1974; English Naturalism. The New Twentieth Century Handbook of English Literature, New York, 1977; H. Zalis, Estetica imperfecției. Contribuții la istoria naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Yves Chevrel, Le Naturalisme, Paris, 1982; H. Zalis, Naturalismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, 1983; D. Păcurariu, Curente literare românești și context european, București, 1998, 164-200. D.Mc.
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, București, 1974; English Naturalism. The New Twentieth Century Handbook of English Literature, New York, 1977; H. Zalis, Estetica imperfecției. Contribuții la istoria naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Yves Chevrel, Le Naturalisme, Paris, 1982; H. Zalis, Naturalismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, 1983; D. Păcurariu, Curente literare românești și context european, București, 1998, 164-200. D.Mc.
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
a susținut ideea solidarității naționale a românilor, pregătind astfel Marea Unire din 1918. Publicația își păstrează orientarea culturală și politică până la încetarea apariției, în 1940 (când extrema dreaptă ajunsese la putere), și anume naționalismul democrat în viața publică, realismul și naturalismul în literatură, raționalismul în filosofie, o critică literară promovând în primul rând valorile etice și etnice. Colaborează în special scriitori tradiționaliști, care sunt prezenți și în paginile unor reviste precum „Sămănătorul”, „Viața românească” și „Gândirea”, dintre care unii își vor
NEAMUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
și aprecierea lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent, nemulțumit de morbiditatea scrierilor lui P. Critica de după război prelungește tocmai această judecată negativă, mai întâi prin Al. Piru, apoi prin Ov. S. Crohmălniceanu, care le reproșează naturalismul și freudismul. După 1989, când se reeditează romanul Monstrul, s-ar părea că receptarea prozei lui P. reintră într-o etapă favorabilă. Romanele și nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al opoziției
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
1989, când se reeditează romanul Monstrul, s-ar părea că receptarea prozei lui P. reintră într-o etapă favorabilă. Romanele și nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al opoziției sănătos - bolnav din naturalism, cât și de morbiditatea și frecventa mohoreală a investigațiilor psihanalitice. Numitorul tematic comun al prozei lui P. îl formează relația dizarmonic - armonic/ rearmonizare și continua pendulare între patologic și normal, între care nu (mai) există o falie. Patologicul este depășit
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]