825 matches
-
care a ajuns Darwin a fost că oricât de serioase ar fi obiecțiile care pot fi formulate, ele „nu sunt suficiente pentru a răsturna teoria descendenței pe calea modificărilor succesive“. Ceea ce nu îl împiedică să privească cu înțelegere reținerile unor naturaliști din generația mai veche de a-i accepta teoria, rețineri pe care le-a putut foarte bine aprecia în discuțiile îndelungate cu colegul și prietenul său mai vârstnic Charles Lyell. Darwin recunoștea că nu-i va putea convinge pe acei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
din generația mai veche de a-i accepta teoria, rețineri pe care le-a putut foarte bine aprecia în discuțiile îndelungate cu colegul și prietenul său mai vârstnic Charles Lyell. Darwin recunoștea că nu-i va putea convinge pe acei naturaliști experimentați care înclină să interpreteze faptele dintr-un punct de vedere opus, nici pe cei care vor acorda prioritate acelor fapte cărora teoria sa nu le oferă o explicație satisfăcătoare. Speranța lui se îndrepta spre noua generație de naturaliști. Darwin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acei naturaliști experimentați care înclină să interpreteze faptele dintr-un punct de vedere opus, nici pe cei care vor acorda prioritate acelor fapte cărora teoria sa nu le oferă o explicație satisfăcătoare. Speranța lui se îndrepta spre noua generație de naturaliști. Darwin nădăjduia că aceasta va fi în mai mare măsură capabilă să se situeze pe poziția judecătorului care ascultă cu atenție și răbdare ambele părți, cântărind apoi în mod imparțial forța și slăbiciunile argumentelor. Darwin, ca și unii comentatori ai
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ajungeau, în mod inevitabil, la concluzii diferite cu privire la forța argumentelor prezentate în Originea speciilor. Unora raționamentele autorului le apăreau greu de urmărit și de înțeles, altora, dimpotrivă, le apăreau naturale și convingătoare. Puși în situația să judece și să opteze, naturaliștii vremii nu se puteau situa într-o lume a gândirii neutră, exterioară celor pe care le reprezentau modelul creaționist tradițional, cel lamarckist și darwinist de a privi lucrurile. Susținerea de care s-a bucurat din partea noilor generații a depășit, de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care urmărește o explicație unificatoare a faptelor istoriei naturii ca și față de ipoteze privitoare la o anume regularitate, care vor putea fi supuse direct unor teste experimentale. Este aspectul asupra căruia Darwin se străduia să atragă în primul rând atenția naturaliștilor care tindeau să întâmpine cu scepticism teoria formulată în Originea speciilor. Invocând capacitatea unei idei cum este cea a selecției naturale de a oferi o explicație simplă unei mari diversități de fapte ale embriologiei, anatomiei comparate, ca și celor referitoare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o activitate a inteligenței supreme care se orientează după arhetipuri, după tipuri ideale, este o reprezentare extrem de familiară. Există bune motive pentru a presupune că esențialismul a constituit una din barierele cele mai înalte de care s-au izbit încercările naturaliștilor din epoca lui Darwin de a depăși creaționismul și de a adopta punctul de vedere că formele vii au luat naștere unele din altele, prin modificări succesive. În opoziție cu esențialismul, abordarea populațională este centrată pe individualitate. Aceasta este percepută
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nici fertilitatea, nici sterilitatea nu oferă un criteriu sigur pentru a deosebi speciile de varietăți. Doar lipsa urmelor multor forme de tranziție între grupuri ale sistematicii a creat acele intervale mari care au constituit cea mai importantă dovadă avansată de naturaliștii care au susținut creația lor separată. Numai datorită faptului că selecția naturală tinde să-i păstreze pe cei mai divergenți dintre descendenții oricărei specii pot să devină speciile „obiecte definite și distincte“. Concluzia la care ajunge Darwin pe baza principiului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
desprinde din numeroase formulări, existența speciilor ca realități substanțiale. Totuși, poziția lui nu este atât de radicală cum lasă să se înțeleagă unele din aceste formulări. Ea va putea fi caracterizată drept una intermediară între punctul de vedere „realist“ al naturaliștilor cu vederi esențialiste și punctul de vedere „nominalist“, așa cum a fost formulat de Buffon, care a afirmat că divizarea ființelor vii în specii constituie o decizie arbitrară a cercetătorilor, că în realitate nu există nimic altceva decât ființe individuale. Într-
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Drumul explicației darwiniene a originii noilor varietăți și specii prin selecție naturală a fost deschis și de trecerea de la examinarea corelațiilor dintre cauze și efecte potrivit tiparului determinist tradițional la o abordare probabilistă. Orientarea deterministă a gândirii îl conduce pe naturalist să caute explicația apariției unor noi specii în primul rând în acțiunea directă exercitată de schimbările care au loc în caracteristicile ambianței fizice, în condițiile de climă, sol, relief ș.a.m.d. Se presupune că organismele răspund nevoilor de adaptare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
expresia pe care o folosește adesea Herbert Spencer, anume supraviețuirea celui mai apt, este mai proprie și uneori la fel de convenabilă.“ Perspectiva schițată în aceste rânduri aduce în prim-planul atenției fapte care fuseseră până atunci adesea trecute cu vederea de către naturaliști deoarece ele îl contrariază pe orice observator al naturii a cărui gândire are o orientare deterministă strictă sau finalistă. Este vorba de acele observații care arată că variații asemănătoare pot apărea la ființe care trăiesc în condiții foarte diferite, și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
satisfăcătoare. Această discuție ilustrează foarte bine observația lui Darwin că el a îndrăznit să-și publice teoria abia după ce s-a convins că ea dă socoteală de toate faptele pe care le explicau teoriile care circulau pe atunci în lumea naturaliștilor și, mai ales, explică multe observații pe care aceste teorii nu le puteau explica. Naturalistul care gândește populațional și probabilist, spre deosebire de cel care gândește în mod creaționist sau determinist, nu va fi surprins de asemenea constatări, de exemplu de aceea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
publice teoria abia după ce s-a convins că ea dă socoteală de toate faptele pe care le explicau teoriile care circulau pe atunci în lumea naturaliștilor și, mai ales, explică multe observații pe care aceste teorii nu le puteau explica. Naturalistul care gândește populațional și probabilist, spre deosebire de cel care gândește în mod creaționist sau determinist, nu va fi surprins de asemenea constatări, de exemplu de aceea că, alături de instincte ce ne apar drept admirabile, pot fi întâlnite nu puține instincte neadecvate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
avantaje adaptative indivizilor care le posedă. Direcția în care va avea loc evoluția va depinde exclusiv de împrejurarea dacă, în condiții date ale ambianței, avantaje adaptative sensibile vor putea fi obținute prin complexificare sau, dimpotrivă, prin simplificare. În opoziție cu naturaliștii înclinați să vadă evoluția drept o înaintare spre o complexitate și o perfecțiune crescânde, Darwin nu a crezut în existența unei direcții a evoluției. Pe marginea unei cărți pe care o citea, el a scris: „Never speak of higher and
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
împotriva convingerilor lor fundamentale. Cercetătorii și filozofii care văd în lumea vie în primul rând armonia și expresia unei tendințe lăuntrice spre perfecțiune crescândă vor fi izbiți și contrariați de explicația darwiniană a adaptării ca rezultat al luptei pentru existență. Naturaliștii care prezintă evoluția lumii vii drept o suită de tranziții ce reprezintă macromutații vor pune în discuție în primul rând gradualismul darwinian. În sfârșit, cei care împărtășesc o imagine asupra științei modelată de idealurile de cunoaștere ale fizicii clasice vor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
teme. Istoricii sunt în general de acord că „ascendența comună“ a fost destul de repede acceptată de către biologi, dar că, până în 1930, majoritatea lor continuau să respingă explicarea evoluției speciilor prin selecția naturală. Mai mult, la începutul secolului XX, în rândurile naturaliștilor era răspândit punctul de vedere că noile cercetări ar fi infirmat teza lui Darwin potrivit căreia selecția naturală reprezintă mecanismul principal al evoluției. În ultima sa carte, publicată în 2004, Ernst Mayr scria: „Deși Darwin a prezentat cu multe detalii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
obiective străine de preocupările pentru cercetarea naturii, reprezintă o negare violentă a spiritului gândirii științifice. Puține episoade din istoria modernă a științei ilustrează atât de bine nesocotirea și neînțelegerea acestui spirit ca rezistența ideologică brutală față de știința darwiniană. 3. Rezistența naturaliștilor și a geneticienilor până la elaborarea teoriei sintetice a evoluției Obiecțiile și rezervele cercetătorilor naturii față de teoria lui Darwin s-au concentrat îndeosebi asupra ideii selecției naturale, asupra unora din presupozițiile și consecințele acestei idei. Faptul nu este surprinzător. Pe fundalul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
produsă în zilele noastre prin selecție și admitea că teoria „prezintă o insecuritate în fundamentul ei logic“. Un alt apropiat al lui Darwin, botanistul Asa Gray, care s-a străduit mult pentru a asigura o bună primire a teoriei printre naturaliștii din Statele Unite, se exprima foarte precaut. El spunea că ar fi o exagerare să se afirme că teoria este adevărată; ea trebuie socotită drept un instrument valoros pentru continuarea cercetării. Mulți naturaliști cu o bună reputație din Anglia, ca geologul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a asigura o bună primire a teoriei printre naturaliștii din Statele Unite, se exprima foarte precaut. El spunea că ar fi o exagerare să se afirme că teoria este adevărată; ea trebuie socotită drept un instrument valoros pentru continuarea cercetării. Mulți naturaliști cu o bună reputație din Anglia, ca geologul Adam Sedgwick, anatomistul Richard Owen sau entomologul John Murray, s-au exprimat categoric împotriva teoriei. Cunoscutul sistematician american de origine elvețian Louis Agassiz nici măcar nu s-a obosit s-o examineze în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ultima perioadă a vieții lui Darwin și mai târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX, evoluționismul (numit adesea pe atunci „transformist“) era larg acceptat, dar nu și teoria selecției naturale. Opoziția din mediul naturaliștilor față de explicațiile prin selecție naturală s-au manifestat, în principal, din trei direcții: cea a susținătorilor ortogenezei, a neolamarckiștilor și a geneticienilor cu înclinații saltaționiste. Istoricii biologiei sunt, în general, de acord astăzi că printre cercetătorii evoluției selecția naturală a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
este cea dintre două domenii până atunci separate, cercetarea evoluției în populații și cercetarea originii biodiversității, a modului cum iau naștere în natură noi specii. Mecanismele care produc procesele din urmă cer explicații diferite de cele studiate de geneticieni. „Pentru naturaliști - scria Mayr - evoluția înseamnă mai mult decât o schimbare a frecvențelor genelor; ea înseamnă dobândirea și menținerea adaptării și originea noii biodiversități.“ Teoria sintetică a evoluției, susținută de dezvoltarea biologiei moleculare, a fost apreciată de majoritatea biologilor drept versiunea matură
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
convingeri religioase sau cu înclinații de ordin ideologic. Oricum ar sta lucrurile, nu puțini cercetători motivau respingerea ideii darwiniene a ascendenței comune și a selecției naturale formulând rezerve de natură metodologică. Astfel, geologul Elie de Beaumont, unul dintre elevii marelui naturalist Georges Cuvier, califica teoria lui Darwin drept science mousseuse (știință spumoasă). Iar antropologul Armand Quatrefages, care îl admira pe Darwin ca cercetător al naturii și a fost activ în alegerea acestuia ca membru al Societății de antropologie din Paris (1871
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mele inițiale) că speciile nu sunt imuabile (este ca și cum aș mărturisi o crimă).“ Este de asemenea demn de menționat că tocmai în anul 1844, atunci când Darwin pusese deja pe hârtie o schiță cuprinzătoare a teoriei sale despre originea speciilor, lumea naturaliștilor și a teologilor din Anglia era antrenată într-o discuție iscată de apariția cărții publicate anonim de un popularizator al științei din Edinburgh - Robert Chambers - sub titlul Vestiges of the Natural History of Creation. Ideea evoluției, de la evoluția cosmosului la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a ordinii sociale îl paraliza. Ceea ce l-a determinat pe Darwin să publice în cele din urmă, în 1859, au fost îndemnurile insistente a doi prieteni apropiați, geologul Charles Lyell și botanistul Joseph Hooker, după ce a primit un text de la naturalistul Alfred Russell Wallace. (Wallace formula în acest text liniile mari ale unei teorii foarte apropiate de cea pe care Darwin o schițase deja cu douăzeci de ani în urmă.) Impresia unora dintre cititorii de atunci și de mai târziu ai
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
animale a omului drept o idee prin excelență antireligioasă este falsă. Iar printre cei mai de seamă darwiniști ai secolului trecut au fost oameni profund religioși, ca americanul de origine rusă Theodosius Dobzhansky. Au existat, totuși, în toate generațiile, și naturaliști sau filozofi care au susținut că cel ce gândește consecvent și cunoaște bine știința darwiniană nu ar putea fi religios. În cazul unor contemporani ai lui Darwin sau al unor naturaliști din generațiile următoare, o explicație posibilă a adoptării acestei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Theodosius Dobzhansky. Au existat, totuși, în toate generațiile, și naturaliști sau filozofi care au susținut că cel ce gândește consecvent și cunoaște bine știința darwiniană nu ar putea fi religios. În cazul unor contemporani ai lui Darwin sau al unor naturaliști din generațiile următoare, o explicație posibilă a adoptării acestei poziții a fost acceptarea presupunerii că religiozitatea ar implica în mod necesar aderența la o înțelegere literală a Genezei, la conceperea Creației ființelor vii ca fiind opera unui artizan, așa cum o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]