1,263 matches
-
dezrădăcinați și paraziți. Poate vă amintiți că aceste trei peiorative erau comune comunismului și nazismului”, a deschis Amos Oz discuția spre o temă dragă lui Gabriel Liiceanu, după cum s-a văzut și din intervenția următoare a acestuia: „Ați pus alături nazismul și comunismul. Cum se face că, atunci cînd spui antinazism visceral, lucrul acesta e absolut firesc, nu e negociabil, n-ai cum să fii în trepte antinazist. În schimb, eticheta anticomunism visceral, creată în Franța, este peiorativă, este socotită o
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
din toată ființa ta împotriva încarnării răului. De ce acest tratament diferit pentru două forme caracterizate ale răului?” Nici aici însă Amos Oz nu a vrut să intre în polemică: „Nu voi intra într-o dezbatere despre asemănările dintre comunism și nazism. Sînt două lucruri diferite, dar au foarte multe în comun. Le detest pe ambele pentru că nu ne permit să fim peninsule”, a spus el. „În unele părți ale lumii, nu în România, oamenii au avut experiența nazismului, dar nu a
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
dintre comunism și nazism. Sînt două lucruri diferite, dar au foarte multe în comun. Le detest pe ambele pentru că nu ne permit să fim peninsule”, a spus el. „În unele părți ale lumii, nu în România, oamenii au avut experiența nazismului, dar nu a comunismului. E posibil să fi rămas cu anumite iluzii în ce privește comunismul”, a mai adus el o clarificare. La ultima observație lansată de Liiceanu, cum că „ne dăm sufletul pentru cărți, dar asta nu schimbă în mod semnificativ
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
cetatea Făgărașilor. Concertele sunt centrate pe ideea de a lumina creația a trei compozitori care, în anii ’20 - ’30, la începutul anilor ’40 ai secolului trecut, parcurgeau treptele afirmării profesionale în viața muzicală a Germaniei, în anii teribili ai ascensiunii nazismului. Nu toți erau evrei. Cu toții, însă, afișau un crez, o personalitate puternică, o conștiință ce refuza compromisul. Nu puteau fi încălecați de primitivismul agresiv al național-socialismului care încerca să supună întreaga Europă. Norbert von Hannenheim și Viktor Ullmann s-au
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
corpului, deoarece trebuie să construim o rasă puternică și încrezătoare”. În ciuda unor sugestii homosexuale explicite, e ciudat că naziștii - persecutori sălbatici ai acestei minorități - nu s-au sfiit să-i facă publicitate deșănțată. De altfel, ca orice regim descreierat, și nazismul era inconsecvent: în 1942, nudiștii repurtează o victorie importantă prin adoptarea unui așa-zis „Regulament al poliției în privința îmbăierii”, prin care se acorda dreptul la nuditate, cu condiția să nu existe privitori. Iată o neașteptată ipostază a duplicitarismului gol-goluț... Cartea
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
amintesc în special o frază, rostită cu mulți ani în urmă la un congres la care îl invitasem, la Triest, unde a afirmat că prezența germană în acea zonă a redevenit legitimă - după aberațiile naționaliste germane, care au dus la nazism - abia după Stalingrad. Cartea sa Farmacistul de la Auschwitz este o reprezentare extraordinară a acestor aberații. De altfel și el, ca și mine, nu caută atât să inventeze, cât să nareze realitatea, cu mult mai originală (la bine și la rău
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
sunt curând incluse în expozițiile grupurilor expresioniste „Die Brücke” și „Der Blaue Reiter”. Imediat după primul război mondial este invitat de Walter Gropius să devină profesor la Școala Bauhaus din Weimar unde este coleg cu Kandinsky și Klee. După instaurarea nazismului, mai precis în 1937, la doar câteva luni înainte ca picturile sale să fie incluse în faimoasa expoziție pe care regimul o consacră „artei degenerate”, se reîntoarce la New York. Cvasinecunoscut, încearcă să-și reia cariera, fără prea mulți sorți de
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
răscruce, numește reflexul Vichy. Ce s-a petrecut cu Franța în acest răstimp, unde au dispărut eroii și cine le-a luat locul? A fost rezistența franceză un argument esențial pentru a susține că Franța a dat un răspuns convingător nazismului sau a reprezentat ea, mai degrabă, o excepție modestă de la regula colaboraționismului generalizat? Ce se întâmplă cu exacerbarea antisemitismului printre francezi sub presiunea ideologico-politică a ocupantului german? De ce tac intelectualii atunci când nu vorbesc în favoarea ocupantului? Ophuls face radiografia nu numai
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
din Strahlenlose Sonne (Soare fără raze). Aflu din cartea ta că Steff, prototipul moderatului rațional, condamnă crezul rivalului său Volker, care susține necesitatea primejdiei ca singura capabilă să trezească conștiința vitalității; fără îndoială în anii '60 denunțarea pornirilor instinctuale ale nazismului era la fel de activă cum e azi denunțarea ideologiei comuniste. în fond nu schimbăm decît portretele dictatorilor. Citesc numele lui Harald Krasser și-l văd în gară la Sibiu, într-o seară; mă așteptase cînd am sosit din București, mi-a
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
fapt valori prin care omul se neagă pe el însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și a se convinge de propria-i superioritate. Falsificarea moștenirii lui Nietzsche În anii '20, opera lui Nietzsche a fost revendicată de nazismul german și de fascismul italian. A fost interpretată "voința de putere" în sprijinul doctrinei totalitare. La aceasta a contribuit și sora lui Nietzsche, Elisabeth Forster, nazistă înverșunată și admiratoare a lui Hitler, care a falsificat unele texte pentru a le
Cine a fost Friedrich Wilhelm Nietzsche by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/67076_a_68401]
-
franceză stîngismul este inerent (putîndu-se vorbi prin urmare de o tendință sinistrogira generală), în același timp literatura Franței a cunoscut, pînă la cel de-al Doilea Război Mondial, o mișcare dextrogira care a fost curmata în momentul cînd repulsia față de nazism i-a îngenuncheat pe intelectuali în fața icoanelor marxiste. Volumul se citește cu desfătarea celui care îi este dat să asiste la o defilare de vorbe de spirit și de apoftegme dense, rostite pe seama unor teme bătătorite de uz. Probabil că
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
însă oglinda care răsfrânge cazul particular patologic al lui Teddy este departe de a fi una iluzorie, sanatoriul se transformă ca sub o vrajă rea într-un spațiu carceral unde nimeni nu este ce pare a fi și unde spectrul nazismului revine cu acești „doctori ai morții". Dacă acceptăm ideea că Teddy este un bolnav psihic inclus într-un complicat program de recuperare asistat de cei mai buni medici, de ce este ultimativ confruntat cu amenințarea de a fi lobotomizat? Sigur că
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
aprioric. Trei dintre romanele lui Bernhard Schlink au apărut și la noi: Der Vorleser (adică Cel care-mi citea, nu Cititorul, cum a fost intitulată traducerea) reexaminează responsabilitatea germanilor care, în cel mai bun caz, au acceptat fără să crâcnească nazismul, iar în cel mai rău caz, s-au lăsat pervertiți; Intoar-cerea acasă are ca temă o culpă colectivă aproape ignorată de literatură: abandonarea germanilor din est de către cei din vest, care și-au trăit liniștiți prosperitatea în condiții de libertate
Un terorist este un terorist este un terorist? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6474_a_7799]
-
bătăi de cap. Această perspectivă îți conferă ție, chiorul, motive de superioritate în lumea orbilor. E o viziune care-ți dă frisoane. A mai trecut prin ea și secolul al nouăsprezecelea, cu teoriile „muncitorului ideal", ne-a oferit-o și nazismul, a fost dusă la perfecțiune de stalinism și comunism. Una din trăznăile specifice intelectualilor e să dea răspunsuri proaste întrebărilor corecte. Întrebarea corectă e: ce facem cu învățământul românesc, incapabil să înfățișeze corespunzător (adică accesibil) valorile culturale trecute și prezente
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
profund de ură, complacerea în cruzime, orientarea violenței către vendetă și provocare? Este Pastorul prea sever? Insă nu numai de copiii Pastorului este vorba în film, ci despre copii în general, despre o nouă generație, aceea care va face din nazism religia ei, pentru că micii torționari dintr-un sat neștiut sunt soldații de mâine ai celui de-al Treilea Reich. Unde se pierde contactul între generații, unde greșesc, dacă greșesc, vârstnicii? Resentimentul îmbracă forme diferite, însă victimele nu sunt alese la
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
lui Jean al XXII-lea... O soartă asemănătoarea a avut Jean de la Croix («La Nuit obscure»), călugăr în ordinul carmelitelor, care în 1577 a fost închis la Toledo. Cărțile au fost arse în piețele publice din Evul Mediu sau în timpul nazismului, dar marele rug a început cu distrugerea Bibliotecii din Alexandria de către romani în anul 235 (în. Hr.), oraș unde trăiau în armonie musulmanii, grecii și evreii. Încă de atunci s-a simțit amenințarea și frica de cunoaștere, știință și carte
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
Occident, vă recomand cartea lui Jean Sévillia Pour en finir avec le passé unique și de același autor Le terrorisme intellectuel. De 1945 à nos jours. Un subiect de evitat este și acela de a compara cele două sisteme totalitare: nazismul și comunismul, care din punct de vedere istoric s-au produs în aceeași perioadă de timp. Nu este vorba de o similitudine, ci de o comparație (ce se deosebește și ce se aseamănă) care a fost făcută încă de Vasili
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
de o comparație (ce se deosebește și ce se aseamănă) care a fost făcută încă de Vasili Grossmann (Viață și destin), Waldemar Gurian, Hannah Arendt, Ernst Nolte, Renzo De Felice și până la Alain Besançon și François Furet. S-a condamnat nazismul, iar negaționismul este sancționat prin lege. Nu s-a condamnat comunismul de către «Comunitatea Europeană» pentru că au fost împotrivă Rusia și Franța, chiar dacă «imperiul comunist» a produs o sută de milioane de victime. Filosofii care încearcă să reabiliteze comunismul, Alain Badiou
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
un candidat de stânga comun care să-l înlocuiască pe Jose Manuel Barroso, la președinția Comisiei Europene, susține liderul PSD pe blogul personal. Îmi doresc sincer, pentru viitorul nostru și al copiilor noștri, ca greșeală făcută atunci (alegerea fascismului și nazismului) să nu fie repetată, iar liderii progresiști din cadrul PEȘ să se ridice la nivelul unei confruntări atât de dificile. Alegerea Bucureștiului ca loc de desfășurare a celui mai important eveniment al stângii europene are și o importanță componentă regională. Din
Ponta: Alegerea Bucureştiului pentru Congresul PES este o premieră pentru Europa de Est () [Corola-journal/Journalistic/46784_a_48109]
-
Importantă este, însă, relația acestuia complexă cu el, cu intimitatea personală și cea a creației și cum funcționează raportul acesta, dincolo de susținere și de motivația artistică. De exemplu, cînd scriitorul Günter Grass a fost atacat și devoalat ca simpatizant al nazismului, opera lui genială nu a fost cutremurată și pentru că vocea interioară își asumase abaterile din tinerețea primă. Găsesc că este fundamental acest raport cu propriul eu în destinul unui creator ce contează în timp și peste timp. M-am gîndit
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
--- Simon Johannes Carmiggelt (1913-1987), scriitor și jurnalist neerlandez, a debutat cu cronici de teatru și film la ziarul socialist „Poporul”; spre finalul anilor ’30, de teama ascensiunii nazismului, Carmiggelt a luat lecții de box, dar a fost nevoit să admită că în acest domeniu îi lipsea talentul. În perioada ocupației naziste în Țările de Jos, a lucrat ca jurnalist independent, apoi s-a adăugat echipei de la pe atunci
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
amintesc în special o frază, rostită cu mulți ani în urmă la un congres la care îl invitasem, la Triest, unde a afirmat că prezența germană în acea zonă a redevenit legitimă - după aberațiile naționaliste germane care au dus la nazism - abia după Stalingrad. Cartea sa, Farmacistul de la Auschwitz, este o reprezentare extraordinară a acestor aberații. De altfel și el, ca și mine, nu caută atât să inventeze, cât să nareze realitatea, cu mult mai originală (la bine și la rău
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
unui răspuns care să vină din partea unui romanicer, Dinu Pillat, care a scris, în chip vizibil, un roman „cu cheie”. Este un roman cu o încărcătură puternică de mărturie, autorul fiind observatorul implicat al degradării vieții publice românești prin ascensiunea nazismului și a avatarului său românesc, Mișcarea legionară. Deloc întâmplător, autorul scrie romanul în 1948, când România cade, pentru mai bine de cinci decenii, în bezna comunismului. În debutul romanului, naratorul propune viziunea prin care poate fi citită toată desfășurarea ulterioară
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
liberalii sunt urmașii progresiștilor de la începutul secolului al XX-lea, care au avut unele rădăcini intelectuale comune cu fasciștii, DECI, liberalii sunt fasciști. Toate astea sunt însă o nimica toată pe lângă repetarea obstinată a aiurelii că fascismul italian, deopotrivă cu nazismul, a fost o mișcare de stânga (chiar și numai pentru că atunci când îți spui „mișcare” te autodefinești ca fiind de stânga). În sub-capitolul „Cui bono?”, se pretinde că etichetarea nazismului și a fascismului ca exponente ale extremei drepte este o minciună
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]
-
toată pe lângă repetarea obstinată a aiurelii că fascismul italian, deopotrivă cu nazismul, a fost o mișcare de stânga (chiar și numai pentru că atunci când îți spui „mișcare” te autodefinești ca fiind de stânga). În sub-capitolul „Cui bono?”, se pretinde că etichetarea nazismului și a fascismului ca exponente ale extremei drepte este o minciună a bolșevicilor: „Roșii erau îngroziți că Brunii îi băteau pe propriul lor teren.” Jonah Goldberg are grijă să acorde fiecăruia dintre „fasciștii liberali” ai Americii o circumstanță atenuantă: nu
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]