284 matches
-
au învins întotdeauna, deși francezii erau mai mulți ca număr și aveau armament mai bun. Mai târziu, francezii puseseră stăpânire pe oaze și puțuri, fortificaseră puținele locuri cu apă din deșert cu tunurile și mitralierele lor, iar călăreții liberi și neîmblânziți, „Fiii Vântului“ se văzură obligați să se predea în fața a ceea ce, dintru începutul veacurilor, fusese dușmanul lor: setea. Dar francezii nu erau mândri că învinseseră „Poporul Vălului“, fiindcă, în realitate, nu reușiseră să-l înfrângă într-un război deschis, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ei parte dacă ar putea pătrunde în visele lui! Urechile lor nu vor fi auzit niciodată o șuierătură precum aceea a unei bombe cu napalm care explodează - căci nu se asemăna nici cu cel mai teribil tunet al celei mai neîmblânzite furtuni; iar ochii lor nu vor fi văzut - nici în măruntaiele celui mai asurzitor dintre vulcani - un asemenea infern. Bieți sălbatici, care nu știau nimic despre adevărata sălbăticie! Ieși din colibă și, trecând pe lângă masa primitivă, luă o felie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se pună cu cea mai îmbietoare îmbucătură a selvei, până și jaguarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
văzuse doar de ale lui; acum că în față i se deschideau orizonturi mai largi decât văzuse vreun om vreodată, cu siguranță avea lucruri mult mai importante de făcut. Ceea ce știm cu certitudine este că, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial - încăpățânat și neîmblânzit ca întotdeauna -, Ward își găsise un post de ofițer în armată. Însă Marele Război nu semăna cu nici unul dintre războaiele trecutului. Era Brigăzii Ușoare apusese de mult, despuiată de mândria și alămurile și poemele și picturile ei. Războiul era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te cheamă? Pupați‑mă‑n cur. Afară, Opel‑uri și Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile puternice înapoi în ceață, categoric ascultătoare, deși neîmblânzite, urmărindu‑și mereu țelul. În timp ce tramvaiul 43 se apropie greoi, huruind și străduindu‑se din răsputeri. Anna zace în suc propriu, mânjită toată, iar mămica se sfătuiește cu alte mame ce‑i de făcut cu o fetiță care se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i se întâmple nimic, vrem doar să știm cine a fost. Când văd că așa nu merge, urlă ca taurii întărâtați. Rainer Witkowski scrie o compunere surprinzător de cuminte despre Străinul de Camus, dar ceea ce gândește el este liber și neîmblânzit, așa cum sunt întotdeauna gândurile. Părinții își pălmuiesc fetele pentru că ele nu vor să poarte decât pantofi cu toc, ca aceia care au fost distruși, și nu vor să audă de pantofii cu tocul jos, buni pentru excursiile în Pădurea vieneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și lux și oferea din plin sentimentul călătoriei Într-un excelent rapid european, sentiment ce diferă de cel pe care ți-l dă călătoria cu un tren american. În America, trenul Îți dă sentimentul bucuriei sălbatice și singuratice, sentimentul pustiului neîmblînzit, neîngrădit, nelimitat al țării, pe care trenul o străbate grăbit, sentimentul unei speranțe fără cuvinte, fără grai, pe măsură ce te gîndești la orașul fermecat de care te apropii În goană, promisiunea fabuloasă și necunoscută a vieții ce-o vei afla acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și-n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele... Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți strigi pustiei patima flămândă, Și-n prigonirea câinilor la pândă, Îți plimbi prin codri ura solitarăTu înțelegi un suflet fără țară... Cerințe: 1. Explicați sensul cuvintelor scrise cursiv în text. 2. Folosiți descrierea și dialogul într-o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la loc în scaun. — Ești nebun. Antonius nu-i dădu atenție. — Vă temeți de trupele din Germania? Își agita mâna stângă prin aer ca și cum ar fi fost o sabie, iar gesturile sale îi impresionau pe soldați. Bărbatul acela cu aer neîmblânzit știa să le insufle măreția faptelor istorice. — Uitați că i-am trimis mesaje lui Julius Civilis și că, pentru a ne sprijini, regele batavilor a pornit o revoltă împotriva legiunilor din Germania? Uitați că armata lui blochează trupele pe Rhenus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de bărbat ce nu acceptă să fie ridiculizat de o cochetă. Atunci ea se rezema În partea cealaltă, de Irimescu, și acest lucru mă făcea atât de gelos, că nu știam ce să-i fac ca să mă răzbun; scorpie mică, neîmblânzită, ea simțea jocul și se Întorcea spre mine, privindu-mă cu prefăcută naivitate, iar eu o fulgeram cu o uitătură distrugătoare, la care ea răspundea cu falsă mirare de inocentă martirizată de obsesiile unui Othello bolnav de sine. Privirile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apoi să se eschiveze de la dorința pe care au provocat-o. Bărbații descoperă astfel că ele nu sunt nicidecum o pagină albă, acel lut gata să fie modelat la care visează ei, ci ființe de sine stătătoare, mai mult decât neîmblânzite, nepătrunse. Mai mult decât atât, tinerele practicante ale flirtului nu apar niciodată albe ca neaua: plăcerea, chiar dacă nu a devenit încă juisare, nu le este străină. Înainte de măritiș, aceste fete tinere au intrat în contact fizic, au fost atinse de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și în orice condiții, puterea de seducție". Infirmierele se lasă prinse în acest joc cu atât mai ușor cu cât soldații, care își petrec zile întregi stând în tranșee și înfruntă în fiece clipă moartea, manifestă o sete de iubire neîmblânzită, de nestăvilit. După cum își amintește André Kahn, un avocat din Lorena care fusese brancardier în timpul războiului, pe front "amorțeala intelectuală, lipsa interesului vital, absența atingerilor feminine făceau din noi toți niște tineri sălbatici"74. Zilele de permisie, în care soldaților
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
încuviințarea partenerei pentru a merge mai departe. Pe drumul de întoarcere "încep tentativele de apropiere". Ca din întâmplare, mâna șoferului atinge ușor coapsa partenerei, întârzie acolo, se aventurează de-a lungul ciorapilor de mătase... "Dacă frumoasa nu se arată prea neîmblânzită", bărbatul poate să tragă mașina pe marginea drumului sau pe o străduță întunecoasă și să devină mai întreprinzător. Asta atunci când nu stă cuminte tot drumul, și întreabă, în fața intrării: "Te însoțesc? Îmi oferi ceva de băut?" În toate situațiile, dacă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nimic seducător în ochii albaștri și părul bălai al germanilor. În zilele acestea ale insurecției, tânăra nu are ochi decât pentru "tinerii din rezistență", "arși de soare și viguroși", atât de "minunați când îi privești", cu aerul lor "dur și neîmblânzit". Nemții, care sunt curând într-o stare de debandadă, par gata să joace totul pe o singură carte. În noaptea de 22 spre 23 august, "o imensă strălucire roșie" crește în zare, neliniștind-o pe Micheline. Ardea oare Parisul? Circula
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amicul său, cu acest fanfaron care se mândrește că obținuse de la fete nu un "bilet", ci "tot carnetul de bilete". Claude îl atacă pe acest Goliat al seducției cu iscusința unui David. Îl provoacă să sărute o fată ceva mai neîmblânzită, ca să poată să-i sufle bruneta drăguță cu care Bernard se pregătea să flirteze! Totuși, nu acesta este aspectul cel mai important în ceea ce privește grupul de colegi. Problema principală este de a ști care dintre ei are să-și piardă primul virginitatea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și avea doi copii... Philippe Labro evidențiază în L' Étudiant étranger cazul contrar, arătând că multe dintre americancele care flirtează sunt partenere redutabile în acest joc amoros. Pe cât de ispititoare, pe atât de hotărâte. Pe cât de dulci, pe atât de neîmblânzite. Una dintre ele, Jessica, o fată cu un chip ca de păpușă, răspândind în juru-i o mireasmă de mentă și șampon, nu stă pe gânduri, atunci când naratorul devine prea întreprinzător, și îl mușcă de limbă atât de tare, încât acesta
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ca un detective story construit în jurul unui dublu mister: de ce mama fostei iubite, pe care a cunoscut-o puțin și foarte demult îi lasă bizara moștenire, și, mai ales, ce relații există între Tony și aceste personaje complexe și opace, neîmblânzite de trecerea timpului sau de moarte. Ceea ce eroul descoperă cu ocazia recuperării unor fragmente importante din biografia sa îi schimbă semnele și sensul întregii existențe. Judecățile lui Tony despre sine și despre oamenii ce i-au marcat traiectoria vieții sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ori dacă s-a neglijat revendicarea a ceea ce s-a luat prin nedreptate. Chiar dacă există o cauză dreaptă și intenția declarantului este rea, războiul drept devine nedrept, pentru că dorința de a dăuna, cruzimea în propunerile de răzbunare, sufletul nemilos și neîmblânzit, sălbăticia agresiunii, râvna arzătoare de a domina și alte lucruri asemănătoare, sunt acelea care în război încalcă dreptul. Războiul nu devine nedrept datorită curselor folosite pe durata luptei, fiind mijloace legitime de luptă care fac parte din strategie, nu au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mii de creștini răspândiți în vastul său imperiu. Preocupările sale nu au fost cauzate de prezența acestora în Roma, de înmulțirea ori de doctrina lor, ci de faptul că derivau din acea națiune evreiască, totdeauna ostilă și rebelă față de Roma, neîmblânzită nici măcar de armele fratelui său Titus. De fapt, evreii din Roma, prin mii de subtilități, refuzau să plătească taxa de zece drahme pentru templul lui Jupiter Capitolinus, taxă pe care o plăteau cândva templului lui Jahve din Ierusalim. Vespasian (69-79
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
curajului ei de a juca jocurile periculoase ale vieții pînă la capăt, pînă la capătul vieții adică, pînă la crimă (am rezumat jerbele discursive ale naratoarei). Dar tot nouă ni se cere să judecăm și toată istoria acumulată În mișcările neîmblînzite ale acestui trup: “M-am născut În ’68, reprezint revoluția, Înțelegi? Dar ce s-a ales din ea? Frazele frumoase nu mai sunt bune la nimic, nu se mai potrivesc. Ce păcat. Asta Înseamnă că de acum Încolo trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
era buba! Raluca Eminovici nu putea prezenta asemenea act! Nu-l avea și nici cu zece ani în urmă nu-l avusese, așa că fără acel act ea nu putea căpăta întîietate, între creditorii soțului ei, în timp ce Costache Hurmuzache era de neîmblînzit. Numai dobînzile la cele 2500 galbeni, în doi ani, crescuseră la 400 de galbeni, din care Eminovici au dăduse nici un ban! La 2 iunie, 1850, Cost. Hurmuzache, cu împuternicirea Isprăvniciei ținutale, a sechestrat mai multe capete de vite de la Ipotești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
raport este de 1 km la 1 420 km2. În partea sudică, romanitatea antică s-a constituit în jurul Mediteranei, devenită lac interior, iar inima de astăzi a Europei nu era pe atunci decît o graniță ce separa Imperiul de barbarii neîmblînziți. Apoi, în ciuda faptului că devenise "barieră lichidă" după cucerirea islamică, Mediterana a facilitat aportul capital al culturii arabe în Europa medievală, înainte de a redeveni un mediu esențial pentru Veneția începînd cu secolul al XI-lea și pentru Genova în secolul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Grecii întorc desigur spatele continentului și nu se preocupă decît de Mediterana, care va deveni centrul viu și comunicant al Imperiului Roman. Dacă Roma cucerește Spania, Portugalia, Galia și Anglia oceanice, ea înfruntă în schimb fără succes, în inima continentului, neîmblînzita Germanie. Europa este un "dincolo" septentrional inform al lumii antice. Deși populată din preistoria cea mai înde-părtată, ea nu intrase încă în Istorie la momentul cînd a început decăderea Imperiului Roman. Avea să fie antrenată în iureșul invaziilor barbare care
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
energiei. Cu toate acestea, ne avertizează și împotriva pericolului de a ceda în fața orgoliului și a vanității, deoarece animalul este recunoscut și pentru faptul că își cultivă defectele. Lup Dușman dintotdeauna al omului, lupul simbolizează cruzimea și agresivitatea. Simbolizează caracterul neîmblânzit al instinctelor, energia pulsională liberă și nestăvilită, făcându-l pe om să își piardă stăpânirea de sine. În plan psihanalitic, trimite la oralitate, la un libido devorator, la aservirea față de instincte. Asociat cu foamea insațiabilă și vorace, «o foame de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Augustin ne spune că: „cine dorește să fie izbăvit de cel viclean, mărturisește prin aceasta că este cuprins de viclenie”. Sf. Simeon al Tesalonicului consideră că cel viclean este atât dușmanul lui Dumnezeu, cât și dușmanul nostru. Este un vrăjmaș neîmblânzit, neadormit și clocotind de răutate. „Noi suntem neputincioși în a-i sta împotrivă, fiindcă este o făptură mai șireată decât noi, vicleană, care nu cunoaște somnul și nici odihna, care născocește și pune la cale, împotriva noastră, nenumărate ticăloșii.” Mântuitorul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]