412 matches
-
la Rilke, la mulți alții. Prins în Labirintul singurătății, Octavio Paz dezvoltă (în eseul cu acest titlu) o constatare curentă: "Nașterea și moartea sunt experiențe ale singurătății; ne naștem singuri și tot singuri murim..." Însă, ca și "domnul" Martin Heidegger, neîmpăcatul Cezar Ivănescu se împotrivește morții și "complicilor" ei, sfidând. Pe Hemingway și Malraux războiul, situație-limită, îi deprinsese să moară. Filozofarea, spusese scepticul Montaigne, propune înscrierea în legile cosmice: "A filozofa înseamnă a învăța să murim" (Eseuri, XX). II Tristețe la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îndepărtează "pe vecie" de văz, de auz, de miros; cel din Comunicantă se instalează iluzoriu în paradox, apropiat stilistic de Nichita Stănescu: "Învăț dezvățându-mă, învățătura neștirii". Afinități de ordin psihic și accente retorice cosmicizante amintesc de nostalgiile philippidiene; umbra neîmpăcatului Emil Botta e pe alături. Absurdului peren i se opune o ironie de tip filozofic, rece, casantă: Ironia ontologică; în volumul cu acest titlu (postum, 2004), eseistul nuanțează astfel: "Ironia socratică este metodologică; ironia romantică este gnoseologică; ironia radicală este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
complexă, uneori contradictorie, un temperament vulcanic, plin de patimă și nebunie teatrală. Dar și un fanatic frumos, fără teamă de sacrificiu și risc, cu ambițuri firești de mărire ca orice tânăr dornic să se afirme. Dar și un utopic lucid, neîmpăcat cu sine și realitățile din jur, care detestă minciuna și lașitatea, fiind hotărât să nu se abată de la idealul său, să nu lase adevărul confiscat. Beneficiar al unei vitalități extraordinare, conștient că e posesorul unui har ieșit din comun, muncește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
credea în funcția statutară a elitei, a celei cărturărești mai ales, pe seama căreia punea obligația trezirii poporului. "Ea-l duce spre propășire sau decădere, după elementul ce predomnește în dânsa, cel bun sau cel rău, în luptă totdeauna, în luptă neîmpăcată, ca lumina cu întunericul". Într-o societate bolnavă, răul se întinde "ca umbra în înserare". Când începe a se redresa, când se anunță zorii, lumina e încă amestecată, binele îngemănat până la nediferențiere cu răul. Partea cea mai activă a comunității
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
suveranitatea asupra insulelor Tunb și Abu Musa din Golful Persic, aflate sub administrarea Iranului, situație frontalieră nerezolvată până în prezent. Arabia Saudită - Iran - deși nu se învecinează direct, cele două state-pivot domină din punct de vedere politico-religios și economic Golful Persic. Adversare neîmpăcate sub aspect confesional-ideologic, relația saudito-iraniană este una din principalele piese ale divergențelor din regiune, în special după instalarea regimului ayatolahilor la Teheran în 1979. Frontierele exterioare „pașnice” cuprind doar 4 dyade, însumând 2.727 km. (13,9% din limesul extern
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
pe bailul Veneției, ce-și va găsi moartea în timpul asediului. Dacă basileul, urât de popor din pricina unirii conjuncturale cu credința latinilor, exprimă prin chipul său melancolia nesfârșită a apusului Cetății, a sângelui vechi, amiralul flotei Lukas Notaras pare furios și neîmpăcat cu proclamația citită de cardinalul latin Isidor. Personajele istorice reale prind viață, dar și mulțimile, între care călugării mânăstirești primează prin număr și vehemența refuzului adăugirii din Crezul latin. Ei strigă: "Fără "...și Fiului"!", preferând "turbanul turcilor tiarei pontificale". O
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sfătuitorul, psihanalistul, Îndrumătorul spiritual și inițiatorul În jocurile erotice. Dar pentru a păzi și a apăra trebuie să fii bine informat. Or, Cătălin este și spionul fetei de Împărat, șarpele care păzește comoara. Hyperion va avea În paj un dușman neîmpăcat care nu va lăsa din mînă comoara și care va face totul ca să Împiedice acțiunile salvatoare. Gilbert Durând analizînd fenomenul conștiinței romantice găsea definitoriu că „În căutarea inițiatică sau mai adesea prometeică una din axele mitologice ale romantismului „religia” femeii
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
episcopul anglican de Oxford Samuel Wilberforce, într-o polemică cu Thomas Huxley, în termenii următori: „Supremația derivată a omului asupra pământului, capacitatea de vorbire articulată, darul rațiunii, voința liberă și responsabilitatea... sunt toate în mod egal și pe deplin de neîmpăcat cu noțiunea degradantă a originii animale a celui care a fost creat după chipul lui Dumnezeu...“ Iar teologul protestant american Charles Hodge se exprima încă și mai clar în cartea sa What is Darwinism?, publicată în 1874, scriind că „negarea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
la vedetism dacă tov. Daia avea pe atunci doar o funcție măruntă în CC. Deoarece nu avea cum să facă abstracție de cele cuvântate anterior, tov. Constantin Gheorghe a „combătut” după cum urmează: „...s’a dezvoltat în rândurilor tinerilor noștri ura neîmpăcată împotriva chiaburilor (subl.ns.) sarcină ce ne revine să o continuăm și mai departe”. Mult mai corect ar fi fost să spună: „am dezvoltat în rândurile tinerilor noștri ura neîmpăcată împotriva chiaburilor”, dar, probabil, a dat dovadă de modestie... Ca
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
după cum urmează: „...s’a dezvoltat în rândurilor tinerilor noștri ura neîmpăcată împotriva chiaburilor (subl.ns.) sarcină ce ne revine să o continuăm și mai departe”. Mult mai corect ar fi fost să spună: „am dezvoltat în rândurile tinerilor noștri ura neîmpăcată împotriva chiaburilor”, dar, probabil, a dat dovadă de modestie... Ca un adevărat secretar de ședință, tov. Paul Pavlov a pus punct pălăvrăgelilor stereotipe exact la orele 13,15 arătând: „...felul cum va trebui să muncim pentru lichidarea lipsurilor ce le-
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
bătrîne grădini"; "fără lăbărțări, razne și prisosuri"; "soitar obraznic [...], băiat deștept [...], băiat bun"; "giolar, rișcar, slujnicar"; "frumusețe răsăriteană [...], albă și mată"; "cu fața aprinsă [...], înfoiată și înzorzonată"; "floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere"; "Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte..." PROBA TIMPULUI Aprecierea lui Ibrăileanu conform căreia Eminescu ar fi apărut ca un meteor din alte lumi în sărmana noastră literatură are și mai multă valabilitate dacă este proiectată asupra lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
duhovnicești, blânde, preotul trebuie să dea dovadă și de forța necesară depășirii tuturor obstacolelor care inevitabil îi vor apărea în cale. IEZUITISMUL ÎN ROMÂNIA p. 96, r. 4 6 : „Societatea omenească n-a avut niciodată mai mari adversari, dușmani mai neîmpăcați decât acești monștri”augumentarea unei stări de fapt ce subliniază ura față de iezuiți, ură pe care o nutrește emițătorul acestei replici; p. 97, r. 7 8 : „grație forței noastre naționale, am scăpat de acești oaspeți urâcioși” unitatea națională dă oamenilor
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a simțit mereu atât de legat, încrezător fiind și în puterea lor de a regenera comunitatea. Iar conduita sa finală nu mă miră, un credincios adevărat, cum a fost, mai ales un slujitor al Domnului, nu pleacă din aceasta lume neîmpăcat, cu sufletul apăsat de sentimente sau gânduri negative despre ceilalți. De altfel, a iertat greșiților săi nu acum, la plecarea spre Domnul, ci chiar din momentul în care aceștia greșeau față de el. Da, acele intervenții, acea formidabilă presiune internațională, pe
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
1929 (ca un preambul la ciclurile romanești din deceniul al treilea) o serie de amănunte tipic melodramatice, cum ar fi sărutul patetic ce însoțește cererea în căsătorie ("buzele li se uniră într-o sărutare nesfârșită") și plânsul "nervos" al femeii, neîmpăcate cu gândul inevitabilului eșec. De asemeni, scena dintre Diomo și Lulù e rescrisă într-o notă încă și mai "ne-realistă", de o teatralitate vădită (Lulù suspină "Îl iubesc!", iar Diomo "îngălbenește" de gelozie. Ea plânge în hohote, dar Diomo
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în același stil. Până la urmă a încercat să smulgă o promisiune că totuși se va scrie un articol "ca lumea", dar nu i-a promis nimeni nimic. În sfârșit a plecat, nu furios, fiindcă furia lui era mică, ci otrăvit, neîmpăcat. Ne-am dus la frații Rochus din apropiere, am cerut bere, salam, pâine și "mult muștar", am râs de poetul care ne amenințase că ne trage palme, l-am trimis la origine și am hotărât să-l ignorăm mai departe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
decide, sigur că știm. Depinde dacă-i prânz sau e dimineață sau seară, dacă e binedispus. Slugile execută, nu ? Până când, până se va...“ Surdină, atât e revolta lui Varlam. Mica răbufnire, atât. Cât permite colivia. Reglajul respirației, atât. Varlam bolborosește, neîmpăcat, profitând că Manole e de-acum în grupul de la fereastră. Vera îl cercetează cu încetineală. De cinci, șase sau șapte ani înfățișarea soțului a rămas aceeași, nu s-a schimbat, în vreme ce chipul ei s-a tot ascuțit și s-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
văzut că s-a apropiat ziua plecării!" își zise dânsul, uitîndu-se la Petre. ― Trebuie să vie și de-acasă, don' locotenent, rosti soldatul cu încredere. ― Da... da... trebuie... acasă... îngînă Bologa, întorcîndu-se cu spatele, încet, obosit. Varga reveni mai târziu, neîmpăcat. Apostol tresări din mrejele gândurilor și zise blînd: ― Varga... nu știu ce am... Iartă-mă! Locotenentul se însenină imediat și se apropie cu mâna întinsă: ― Îmi pare rău, prietene dragă... Dar te-ai schimbat îngrozitor... Odinioară mă iubeai, ne înțelegeam... ― Odinioară! oftă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că întrebarea aceasta, sub altă formă, și mai cu seamă ceea ce se ascundea în dosul ei, i-a încolțit în minte din clipa când a zărit în gară, ieri, pe Ilona. I se clătina sufletul ca în bătaia unor vânturi neîmpăcate și în suflet i se răscoleau alte întrebări, mereu altele. Ieși în ulicioara gării și se pomeni deodată cu Ilona... În secunda când o văzu, gândurile i se risipiră, ca alungate de o putere irezistibilă, și în inimă îi rămase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
loc în noi și pentru rațiune și pentru revelația creștină. Un mesteacăn desfrunzit pare antena noastră spre nemărginirile sufletului. Introspecția extremă poate fi culcușul marilor timizi. Nu te poți găsi pe tine însuți, decât călătorind prin alții. Absolutul un alt neîmpăcat dușman al clipei. Omul este singura ființă care se burică în fața infinitului. Ne incită teribil ușile pe care scrie ”accesul interzis”. Am ajuns vecin de îndoială cu Hamlet. Orice temă artistică majoră este o interogație. Trestiei gânditoare continuă să-i
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au stins atât în ei cât și-n cei de jos, pe de-altă parte o clasă care muncește, geloasă de averile celeilalte și silită a respecta legi și principii, la cari nu participă cu sufletul lor. În mijlocul acestei sciziuni neîmpăcate care însoțește totdeauna stingerea unei religiuni se nasc spiritele predestinate a fi inaugu//ratoarele unor noi religiuni. Fiindcă acesta e ultimul stadiu știut până azi din viața unui popor, consecuența ultimă a cugetării istoriei, de-aceea credințele ce le formulează
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ANTIGIULEȘTINA era ceva mai transparent însă, și un MOARTE ȚIGANILOR scris chiar dedesubt decripta mesajul. Giuleștenii, prin urmare, erau identificați cu țiganii și cu echipa Rapid. Galeriile altor echipe, probabil mai pure rasial și mândre de asta, declarau un război neîmpăcat 282 în același timp unei echipe și unei etnii. Cuvântul "moarte" alternează monoton în aceste sloganuri cu cuvântul "muie". Unul reprezintă ura, celălalt disprețul. Primul identifică o echipă cu o entitate demnă de dragoste sau de ură necondiționată (CÎINE PÎNĂ
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rândul tău, fiule. În toate."3 "Până și albinele țin cu noi. Și copacii. Totul! Așa-i firesc să fie!"4 "Selim, tu ataci pânzarul de pe uscat. Eu îl atac pe mare! Astfel, cu ajutorul lui Allah va pieri dușmanul nostru neîmpăcat. [...] Când doi se ceartă al treilea câștigă! Prieteni, jocul începe abia acum!"5 "Coloana a fost spulberată. Ideea dvs. a avut aripi! Cum se spune pe la noi: paza bună trece primejdia rea. A venit timpul să ne încheiem socotelile cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din cap ca un cocostârc care bea apă, fără să priceapă ceva, spunând: - Atâta cât mă duci mintea, Cucoani Griguță! Atâta pricep! - Și, doar, sâmța el însuși pe cei doi dușmani dintr-însul; lucidul și visătorul... cele două capete extreme neîmpăcate ale firii omenești. A trăit puțin...și, cât a trăit s-a luptat necontenit cu această îndoită fire a lui. O fată prea tânără, prea frumoasă și prea vitează, ca ruptă din inima codrului, l-o prăpădit!... Fanachi asculta fără
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atunci la ce folos?! Dar ce mă doare cel mai mult, băiete, e că n-am crescut pe nimeni pe lângă mine așa cum m-a crescut meșterul Vasile pe mine, poate e ultima biserică pe care o pictez și voi muri neîmpăcat, ce să fac cu cartea asta, ce să fac cu cartoanele?! Dă-mi-le mie, meștere! și altcineva vorbește parcă în locul meu, o vietate măruntă s-a ridicat de undeva din întunericul ființei mele și a vorbit, iar atunci când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
căruntă, dacă ar fi avut cupolă mi-aș fi putut permite să fac împrejurul Pantocratorului liturghia îngerească așa cum scrie la carte, hmm, Lumina alburie a dimineții se filtrează fără putere prin sticla colorată a uriașei încăperi și meșterul Luca suferă neîmpăcat de lipsa cupolei, Mai întâi, se-ntoarce el vioi spre mine, să te învăț cum se citesc pereții, și mă ia după umeri, te asigur că sunt astăzi mulți preoți, ca să nu mai vorbim de zugravi, care au pierdut înțelesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]