268 matches
-
de locuri îndepărtate (în Europa și mai târziu pe insula ei din Maine), iar descoperirea că Fraigneau era veșnic indisponibil o șocase profund, așa cum i se întâmpla Sophiei în roman. Eric îl dorește pe Conrad fizic, Sophie simte agonia iubirii neîmpărtășite în viscere, și în pântece. Treptat, fratele și sora ajung să ocupe un loc similar în viața senzuală a lui Eric, în ciuda faptului că respingea toate femeile. Conrad este prezentat aproape hermafrodit, păstrând o inocență copilăroasă și o suavitate de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
unde practicarea homosexualității în secret era încă în afara legii până în 1967, ei erau prizonieri sexuali. Yourcenar a venit în America pentru cu totul alte motive. Abia dacă a fost reprimată sexual în Europa. Ba din contră: terfelită într-o dragoste neîmpărtășită cu siguranță dar niciodată contracarată cum fuseseră Auden și Isherwood. Ea a venit în America cu o altă femeie pentru că nu avea nici un ban și acea femeie îi întinsese o mână. Poate că și ea a iubit-o foarte mult
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
doar simple alegorii, Boccaccio își trasează, încă din incipitul Decameronului, dorința de a realiza o inițiere într-o lume complexă, aflată sub semnul bucuriei, al jocului și al cântecului, o lume idilică și ademenitoare, care uneori cunoaște și supliciul dragostei neîmpărtășite și care dorește, cu orice preț, să se afirme, să fie recunoscută și recompensată pentru noile valori pe care le propovăduiește. Cu siguranță, tot refugiul lor și toată existența aproape edenică pe care și-o propun, departe de flagelul ciumei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
surmontate: „Căci una știu: că nu va fi nicicând”824. Aurel nu renunță și se plânge zeilor, cerând sprijinul acestora pentru soluționarea testului la care este supus. La îndemnul fratelui său, îndurerat de a-l vedea mereu suferind chinul iubirii neîmpărtășite, apelează la măiestria unui vrăjitor, fiindcă doar magia putea rezolva imposibila cerință impusă de Dorigena, iar acesta 820 Ibidem, p. 428. 821 Jill Mann, op. cit., p. 136. 822 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 433. 823 Ibidem. 824 Ibidem. 221
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dorește un pamflet.1026 Probabil că acest apelativ se referă și la personajul feminin ce devine o anti eroină în această satiră și care determină diatribele misogine, ocupând o bună parte din conținutul cărții. Naratorul operei suferă din cauza unei iubiri neîmpărtășite pentru o văduvă, are un vis în care se părea că se plimba pe o cărare frumoasă, ce treptat devine țepoasă și inaccesibilă. Se pierde în acest labirint primejdios până când apare o figură umană, care se dovedește a fi umbra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu ea; Pentru un băiat ș-o fată / Rămâne frunza uscată, / Pentr-o fată ș-un fecior / Îmi rămâne ramul gol."120 Paralelismul negativ simbolizează înstrăinarea, uneori declarată, a omului de lumea cosmică, anadiploza "pentru mine" singularizează destinul, suferința rămânând neîmpărtășită: "Pădure, verde pădure, / Frumos cântă cucu-n tine,, / Da nu cântă pentru mine. Pentru mine de-ar cânta, / Ți s-ar scutura frunza, / Ț-ar îmbătrâni fața / Cum o-mbătrânit a mea / De dor și de jale grea..."121 Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este relația interpersonală bazată pe pasiune (componenta erotico-emoțională) și pe intimitate (sentimentul deținerii unei legături puternice și a apropierii psihologice). Ea este profundă, intensă, excitantă. Dacă este reciprocă, atunci ea ne oferă sentimentul de împlinire și de fericire, de plenitudine. Neîmpărtășită, ea duce la instalarea disperării și a pierderii rațiunii de a fi7. Relațiile angajate în funcție de poziția fundamentală de viață În viziunea Analizei Tranzacționale, fiecare dintre noi adoptăm încă din prima copilărie o anumită poziție fundamentală de viață, numită și poziție
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un spațiu care să fie o relație. Iubirea înseamnă să-i permitem acestui spațiu să ia forma pe care vrea s-o ia și să ne asumăm orice risc este necesar" (p. 238). Dragostea poate fi una împărtășită sau una neîmpărtășită. Ea poate dura sufletește cât durăm trupește sau se poate destrăma (înaintea destrămării trupești). Dragostea împărtășită înseamnă pur și simplu că "într-un anumit moment partenerii se iubesc, sunt atrași unul de altul și vor să rămână împreună. Pentru ei
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sui, cînd le cobori Cu privirea mă dobori. CÎnd le sui, cînd le ridici İnimioara rău mi-o strici. ” ,, Dragostele tinerele Nu se fac din floricele. Ci din buze subțirele Din degete cu inele Și din grămezi cu mărgele. Dragostea neîmpărtășită aduce suferință și chiar dezgust de viață. Exemplificăm : ,, Foaie verde foi de nuc Fire-ar ceasu afurisit CÎnd m-apucai de iubit Mai bine aș fi murit. Foaie verde-a bobului Din pricina dorului Și din a iubitului Fac umbră pămîntului
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
în mod necesar ideologice. Credințele sunt ideologice și, ca atare, se exprimă discursiv ori în forma practicilor sociale atunci când sunt împărtășite fie la nivel de grup, fie la nivelul de ansamblu al societății. Cu toate acestea, chiar și credințele particulare, neîmpărtășite social ale indivizilor nu sunt produse exclusiv individuale, din moment ce, în sens lockean, mintea umană este, la origine, o "tabula rasa" ce înregistrează, prin intermediul procesului de socializare, datele necesare pentru integrarea în comunitate. Ele sunt, așadar, tot niște proiecții care își
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
sonetului în literatura noastră. D. a fost și un prozator prolific. Nuvelist spornic, a început cu volumul Puterea farmecelor și alte nuvele (1913). Cântăreața (1916) este o carte care a obținut un premiu academic. Școala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922), Norocul cucoanei Frosa (1926) cuprind numeroase alte nuvele. Autorul lor este un povestitor înzestrat cu spirit de observație și cu abilitatea construcției epice. În genere condensate, nuvelele decupează, în buna tradiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
SCRIERI: Versuri, Buzău, 1901; Trepte rupte, București, 1906; Tinerețea Casandrei, București, 1913; Puterea farmecelor și alte nuvele, București, 1913; Sonete, București, 1914; Canarul mizantropului, București, 1916; Cântăreața, București, 1916; Școala profesională „Arhiereul Gherasim”, București, 1916; Motanul ucigaș, București, 1918; Dragoste neîmpărtășită, București, 1919; Păcatul rabinului, București, 1920; Orașul bucuriei, București, 1920; Strigoiul, București, 1920; Domnul colonel, București, 1920; Matei Dumbărău, București, 1921; Paradisul rușinos, București, 1921; Domnul deputat, București, 1921; Pentru părerea lumii, București, 1921; Vagabondul, București, 1922; Unchiul Năstase și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
asfințire, Pentru că În toată vremea sufletul mi-i În clătire.” De la clătirea sufletului, Conachi ajunge la trecerea lumii spre neant: „Lumea stă pe o schimbare, toate trec și mor și cher...” La originea acestei prăbușiri universale se află o iubire neîmpărtășită. Ea zdruncină temeliile lumii și precipită omul spre un „noian de cufundare, de mormînt Întunecat”... . Cele trei lungi poeme discursive: Jaloba mea, Scrisoarea către Zulnia și Amoriul din prieteșug, la care am putea adăuga și un alt poem dinafară temei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decît timp și întreaga ta forță creatoare nu-i decît forță mecanică. Prin tine, prin sufletul tău de flacără, ochii mei arși îl întrezăresc vag. O, focule orfan, schivnic etern, îți ai și tu enigma ta incomunicabilă, durerea ta de neîmpărtășit. în agonia mea trufașă îmi descifrez tatăl și stăpînul. Sări, sări și linge cerul! Eu sar cu tine-odată, ard cu tine, m-aș contopi cu tine! Te sfidez și mă închin ție! Ă Ambarcațiunea, ambarcațiunea! strigă Starbuck. Privește-ți ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
frumoase legende care vorbesc despre lupta Îndelungată dintre doi uriași care-și aruncau unul altuia cu stânci, iar după Împăcare au părăsit insula, lăsând mormanul de pietre care au stat la baza acestor coline. O altă legendă vorbește de dragostea neîmpărtășită a unui uriaș Arogo pentru o muritoare, Aloya, din lacrimile căruia s-au constituit Dealurile de Ciocolată (Readers’s Digest, Descoperiți minunile lumii, p.196-197). 774 Peșterile Siquijor, dintre care Cang Anhoa, Ambaka’g Baki, Dacanay se află În munții
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
întâmplare încă de la începutul romanului. Chiar încearcă să prelungească experiența, declarându-se el umbra lui Robyn atunci când se încheie semestrul de iarnă. Momentul apropierii fizice, care e o întâmplare fără însemnătate pentru Robyn, dar se transformă într-o iubire romantică neîmpărtășită (imaginară) pentru Vic, e narat la prezent, spre deosebire de restul romanului, care folosește relaxat trecutul. Din nefericire pentru Vic, prezentul ține doar câteva pagini, după care eroul e azvârlit în amărăciunea relatată la trecut, și care se concretizează în indiferența lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a-și evidenția propria performanță. În ianuarie 1992, József Antall, membru al Forumului Democratic și prim-ministru al Ungariei, deplângea În fața publicului local faptul că Occidentul nu apreciază rolul eroic al celor din Europa Centrală În căderea comunismului: „Această dragoste neîmpărtășită trebuie să ia sfârșit pentru că noi am fost la datorie, am luptat fără să tragem un foc de armă și am câștigat pentru ei al treilea război mondial”. Versiunea amară a lui Antall, deși măgulitoare pentru auditoriu, ocolește adevărul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un altul, minoritar, întocmit de reprezentantul Confederației Americane a Muncii și Organizației Sindicatelor Industriale, Nathaniel Goldfinger. Prin comentariile sale, acesta recomanda un control mai sever al exportului de tehnologie, un mai mare accent pe acordurile comerciale quid pro quo - poziție neîmpărtășită de raportul lui Miller, protecția împotriva dumpingului produselor realizate prin " munca cu sclavi" și o mai mare grijă pentru securitatea națională, criteriu al comerțului Est-Vest1163. Și totuși, în ciuda acestor rezerve, Goldfinger a semnat raportul Miller. Comitetul lui Miller făcuse cîteva
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]