1,431 matches
-
ci are capacitatea, sigur, dacă este scris pe foaie, să-i cânte și prohodul", spune deputata, într-o declarație politică. Potrivit social-democratei, "vinovatul principal este domnia sa, acest "împărat" de gen neutru, înscăunat datorită "talentelor" cunoscute poporului, numărând pixelii prezidențiali, un neînțeles, dar un "reformator" care își imaginează că poate sta cu același succes pe scaunul pe care au stat nume mari ale învățământului românesc, deși după cum se exprimă și după cum caută cuvintele în gura altora, n-a absolvit nici clasa "întâia
Aura Vasile, despre Funeriu: cioclul semianalfabet care a cântat prohodul educaţiei () [Corola-journal/Journalistic/48145_a_49470]
-
pregătește... În vreme ce locotenentul se așază la masă, fata groparului se cuibărește lângă sobă, fără a-l pierde din ochi, „parcă ar fi fost fermecată”. De altfel și Apostol, mâncând, o privește pe furiș, „întâi cu curiozitate nerăbdătoare, apoi cu un neînțeles sentiment de duioșie”. Naratorul romanului profită de momentul de grație, în care o lumină „blândă și ispititoare” inundă scena, pentru a reaminti că Bologa a fost întotdeauna timid cu femeile, neîncrezător și neîndemânatic. „Chiar Marta, și chiar după ce s-au
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
eternă nu este de fel, ci de grad: „S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte”. Gândită, viața este complicată. Bogăția ei și perfectibilitatea se răsfrâng asupra morții ca ipostază secventă. Cum „lumea gândirei e o lume sfărâmată” o dată cu ceasul morții, „cifra neînțeleasă” nu poate spera dezlegare în afara uniunii dintre trup și suflet, singura prin care ceva este. Ca la Lucretius, moartea își pierde relevanța, dat fiind că mintea e muritoare: „La nimic reduce moartea cifra vieții cea obscură”. „Potrivit concepției noastre despre
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
cu bistrourile din Cartierul Latin ce găzduiesc nesfârșite întâlniri ale artiștilor și în care timpul pare că stă în loc, suspendat într-un etern al poeziei. În această lume se refugiază Louki, așa cum se prezintă Jacqueline Delanque, un personaj misterios și neînțeles, în încercarea de a fugi de o viață care amenință să o strivească prin rutina ei nemiloasă. Personajele lui Patrick Modiano sunt încărcate de farmecul unei vieți trăite parcă doar pentru a discuta despre sensul existenței și despre artă. Dar
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
și pe care nici măcar n-ar ști în ce țări s-o trimită înapoi -, și-i lasă să se descurce cum pot, fără acte și fără bani, mulțimi de sărmani în continuă creștere și pe deasupra săraci descumpăniți, dezorientați, rătăciți, hoinari, neînțeleși, fără nume. Așa încât Luisa n-a băgat de seamă grupul ca pe un grup vrednic de milă, ca atâtea altele, ci i-a individualizat pe membrii săi, i-au atras atenția tânăra bosniacă și santinela care era copilul ei mai
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
Cine o citește și constată că spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncție de fapt n-o citește. Ce schimbare de situație! Dintr-un poet perfect inteligibil Mircea Dinescu se transformă tot mai mult într-un poet neînțeles.
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
mărturia „lehamitei de a spori clișeele suferinței deja clasificate și comercializate în repertoriul disidenței est-europene”. Lehamitea de clișee a făcut din Norman Manea unul dintre cei mai nuanțați comentatori ai relației scriitorului cu ideologia. Și, totodată, unul dintre cei mai neînțeleși. A fost posibil, astfel, să i se reproșeze în același timp (și pornind de la aceleași texte!) radicalismul și timiditatea opiniilor, lipsa de reacție și atacul prea prompt. E adevărat că trebuie ținut cont de dubla receptare a volumelor lui Manea
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
teamă etc.? La așa întrebare ciudată școleriul mai întâi holbează ochii nedumerit la mine ca la un om izbit de demență subită, apoi nici el nu știe ce glas tainic stârnit în fundul ființei lui se convertește în plâns neghiob și neînțeles. Adâncimi nepătrunse ale firii! De ce plângem toți la mângâierea unui glas care ne cercetează? Nu știu să răspund cum nu știe nici școlarul meu. Dar un lucru e hotărât. El nu mă pricepe și nu mă simpatizează. Nu mă iartă
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
imaginilor, senzațiilor, chiar dacă înțelesul lor rămâne nedeslușit, să repete experiența unei receptări „senzoriale”. Aceeași pe care autorul însuși o întreprinde în procesul creației și o experimentase la auzul cuvintelor din cântecele blues și spiritual ale jazz-ul nord-american, care deși neînțelese, fiind într-o limbă străină, îi produseseră o profundă emoție. După cum aflăm din comentariul lui Gamoneda intitulat Despre Blues castilian, acele cântece îi revelaseră propria sa înclinație pentru o abordare senzorială a universului exterior și interior, „simțind semnificația”, întrun mod
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
două scriitoare de expresie germană nu le-a fost dat să fie prietene. Construite între ziduri paradoxale, Herta și Aglaja au rămas gemene cu voci distincte, ireductibile. Născută la București din părinți ieșeni, Aglaja Veteranyi a fost prizoniera unei identități neînțelese deplin. Începând cu 1967, ea călătorește mult cu familia (artiști de circ) și se stabilește finalmente în Elveția, unde se specializează în arta dramatică. Scriitoare, artistă și promotoare a mai multor grupări artistice experimentale, Aglaja se întoarce după 1989 în
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
Unde n-a avut nevoie, nici nu i-a reușit. Mă plimb prin cărțile primite, de mine și de T, acuma, de Crăciun, și îmi spun ce se mai alintă ăsta! și ce trăsnește de talent! Încerc să citesc, cu neînțeleasă lipsă de atracție, jurnalul lui Günter Grass. Vede bine răul care va veni după căderea zidului, atât de bine încât degeaba îi este încă viu răul de până atunci. Vară-primăvară. Gabriela e bună în prozele ei cu funcționari oportuniști, nefericiți
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma absenței mele dau tîrcoale aceleiași pietre spălată de flux caut intrarea. Lumina din pietre Fereastră deasupra mării lentă absorbție o depărtată nervozitate vibrează în înserare un principiu neînțeles experimentează cu mine viața un prea tîrziu stoarce din nori culorile asfințitului. Fugă de umbre spre nicăieri disperarea se dă la sine timpul cu ochi de leșie mă privește pînă-n plămîni îmi cercetez pe toate laturile inutilitatea îi pipăi pe
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
studentul Mircea Eliade ("Memorii", Humanitas, 1997). Cred că m-aș fi legat mai mult de el dacă n-ar fi existat Nae Ionescu. Nae, cu strălucirea construcției spontane a gândului filosofic în fața studenților, eclipsa "vocea sugrumată de o emoție secretă, neînțeleasă" a lui Mircea Florian. Dar magiei discursului naeionescian, i se opunea edificiul unei gândiri sistematice, îndelung elaborate a autorului "Recesivității". De la Titu Maiorescu, poate, cultura română nu mai avusese un spirit critic mai cuprinzător decât Mircea Florian. Am fi tentați
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
însă (surzi-nesurzi, muți-nemuți, orbi-neorbi) pentru toate-ale lumii acesteia cine va plăti nota la ceasul socotelii finale?! Noi (eu unul, cel puțin) n-avem cu ce, că am fost, suntem și vom fi mereu datornici pe vecie... DUMNEZEU (surdul, mutul, orbul, neînțelesul absolut) nici într-un caz n-are de unde (sărac lipit cerului cum îi) că EL nu plătește, el pedepsește, răsplătește! Între adevăruri În niște bălării de la marginea unui cimitir de țară, un adevăr gelos, stătea la pândă să pună gheara
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
că o să biruiască lumea. Ah, dar ce dezamăgire! În zadar mai caută cercetătorul său ochi un suflet semen, iar dacă zilele sale de glorie nu le-ar fi rămas încă unora proaspete în memorie, expresia chipului său ar părea o neînțeleasă hieroglifă a vremii în care trăiește ca străin și venetic. Epoca noastră cere mai mult; cere, dacă nu patos înalt, măcar patos rostit în gura mare; dacă nu speculație, măcar concluzie, dacă nu adevăr, măcar putere de convingere, dacă nu
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
discursivă, frazele de mai sus (ultima, decupată dintr-o superbă cronică sentimental-cinefilă, La Iunion) converg către o înțelegere cu totul particulară a literaturii, a artei. Orgoliul enorm al lui Cristian Tudor Popescu nu este acela de a fi un geniu neînțeles, o natură umană excepțională, ieșită din seria biologică, autoproiectată într-un alt plan de referință decât cel comun. Orgoliul lui este, dimpotrivă, de a intra și a rămâne în structura oamenilor, în creierul și în inima lor, de a pătrunde
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
degrabă îl vezi pe Noi evoluând în diverse companii, dar și atunci ți-e greu să imaginezi vreo explicație pentru acțiunile lui, lungmetrajul neoferindu-ți prea multe date în privința psihologiei lui, doar indicii ici și colo. Poate fi un geniu neînțeles, un monument de tandrețe sau un rebel dus de curent către nicăieri. Umorul filmului are mereu un subtext melancolic, fiecare personaj păcătuind prin mici reacții disproporționate, care înduioșează publicul: o adolescentă sparge ușa unui muzeu pentru că îi e frig, tatăl
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
mână de la Aventura care să ocupe toată coperta. După care au urmat titlul romanului și numele autorului,adică al meu. Cuprinsul? Putea să mai aștepte. La așa pasiune... șotron Seara îmi șterg tălpile de resturile bitumului și plec printre dungile neînțelese ale scrisului fără parfum, fără zâmbet ca brațele mele, ca ochii tăi închiși pe numerele încarcerate arunc pietre pașii îmi cunosc labirintul trupul îmi leagă cerul luna pierde bucăți de piele tot mai trasă tot mai rece este un nou
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poetul Nopții de decembrie, temperament excesiv, un mare orgolios - și mai grav, contestatar impenitent al celor doi mari poeți, Eminescu și Alecsandri, fusese necontenit obiectul de atac al adversarilor. Ajunge astfel să aibă o psihologie resentimentară, socotindu-se persecutat și neînțeles. O asemenea stare de spirit îl determină să dea sfaturi copiilor de a nu învăța prea multă carte, să se pregătească pentru o meserie "spre a putea să-și câștige hrana zilnică în orice țară" și să părăsească România, unde
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
gloata (minerilor). Moarte soborului mișel, sus Cucavel! care ieșind în față, țipă: ...cu vorba îndrăzneață: - Voi gândiți că numai voi minte întreagă aveți și gură vorbeață?... Intelectualii adică, și noi, prostimea, nu?... Niște mișei învățați din carte Cu cuvinte adânce neînțelese Ce vor s-arunce peste noi o soarte Și supt greu jug să ne apese! Dar nu, noi nu suferim odată Cu capul, noi ceailaltă gloată!...
Caftane și cafteli (reluări) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10199_a_11524]
-
mîinile/ ne e frig, ne e foame, ne vine să plîngem" (Quintet politic ș1992ț). Dacă la început postura poetei era cea a unei paradoxale așteptări coroborate cu înregistrarea dezastrelor cosmice, ajunse la saturație, acum ea este cea a unui vates neînțeles. Vaticinarea i se pierde într-un climat al deriziunilor, al falsităților și decăderilor de sorginte omenească proximă, greu de contracarat de către un profet în propria-i cetate: Poetul dănțuie singur printre ruine/ poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
situație uluitoare tocmai prin neasemănarea profundă: , Considera viața un fel de miracol neîntrerupt; caracterul ei feeric îl fascina" (p. 307). Așa trebuie citit romanul: ca o feerie, ca un miracol al vieții. Iar în desfășurarea acestui miracol persistă multe lucruri neînțelese, cum ar fi tocmai ,asemănarea asta senzațională": ,o glumă nu întrutotul nevinovată a naturii - care se preface că-ți dăruiește un frățior, iar acesta se dovedește a fi în cele din urmă un străin cu care nu ai nimic, nici
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
așa că e un fel de succes și încurajare pentru mine. Cât despre Viața lui Isus scrisă de mine, n-are nici un amestec cu dogmele. Este o combinație a scripturii evanghelice, combinată și cu moravurile, istoria timpului, care lămuresc unele spuse neînțelese și unele aluzii, care par fără sens pentru cine nu cunoaște credințele, tradiția, obiceiurile, epoca. Am scris viața Lui, cum aș fi fost într-însa, ca o povestire dezlegată de cătușele bisericești, de tot ceea ce pune ca un zid de
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
încăperile reci, înfricoșătoare”, problemele atât de neconvingător formulate de politologi, dar atât de fierbinte surprinse de Pamuk („Oare Occidentul poate să suporte o democrație dobândită de inamicii săi, care nu au nimic de-a face cu el?”), iubirile mistice și neînțelese (sufletul unui prieten mort pătrunde în cel al lui Fazil, făcându-l dintr- o dată să iubească fata pe care o iubise prietenul său; sau noaptea de dragoste trăită de Ka la hotelul Zăpada Palace) fac din romanul lui Pamuk o
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
gânduri stele mari și arzătoare călătorind din galilea ajung să cadă împăcate în mreaja tainelor pe gânduri pentru fiecare gând străluminarea unei jertfe înveșnicește timpul de demult și semnele făgăduinței Vârcolacii amurgirea împrejmuie ochiul cu fluturi albaștri zarea freamătă semne neînțelese silind norii să-și uite o clipită petrecerea la noapte către miezuri vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia viscolului cosmic Moartea melcului căutându-și privirea rătăcită'n frunzișuri ochii melcului rămân stingher alunecați pe povârnișul nevederii a muri
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]