1,317 matches
-
părea că există motive ca să ne temem că lucrurile s-ar petrece acum într-un mod diferit, Pe deasupra sunt convins că va fi o ușurare pentru ei să se vadă scăpați de noi, Toate astea sunt foarte bune, interveni un neîncrezător, tipii sunt uimitori, minunați în ceea ce privește bunul-simț și civismul, dar e ceva aici de care uităm în mod lamentabil, Ce anume, Bomba. Așa cum am spus în pagina anterioară, acest comitet, de salvare publică, cum i-a trecut cuiva prin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran, Îmbrâncindu-l. Omul nici nu păru să Își dea seama, cuprins de nerăbdarea de a fugi Înainte, cu ceilalți. - Călugărul Brandan, predicatorul de miracole, a sosit de pe pământul Franței! - N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scoase din traistă colțul de oglindă pe care Îl găsise În magazie, Întinzându-i-l sticlarului. Omul atinse cu vârfurile degetelor marginea de sticlă pentru a-i determina grosimea. - Și zici că provine dintr-o placă de cinci picioare? murmură neîncrezător. Apoi Își apropie limba, ca și când ar fi vrut să vadă ce gust are. - Argint... zise aproape În sinea lui. Ciudat. - Ce e ciudat? - M-aș fi așteptat la ceva modern, pe bază de plumb. Când colo, nu-i decât argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
este ceea ce am văzut. Nu se mai spune oare că și ultimul Împărat, Frederic, nu ar fi murit, ci Încă mai călărește prin Germania, adunând oameni pentru ultima sa faptă de vitejie? - L-ai văzut și pe el? exclamă poetul neîncrezător. Când? - Multă vreme s-a scurs, răspunse medicul. Pe timpul cruciadei sale. Când Împăratul i-a păcălit pe toți, adăugă el căzut pe gânduri. - Pe cine a păcălit? - Pe păgâni. Și pe episcopii din cortegiul său. Cu alegoria. Frederic s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mort, frate. Sed non a Deo advocatus. El a fost cel care a ales, cu o mână nefericită, să se reunească Înainte de vreme cu spiritul Înaintașilor săi. Și-a luat viața, Încheie el, văzând că celălalt continua să Îl fixeze neîncrezător. La aceste cuvinte, călugărul Își duse mâna la gură, Într-un gest de silă. - O sinucidere... aici, Într-un loc sfânt... Va trebui să-l anunț pe abate, bâigui el, zgâindu-se la mort. - Așa să faci. Dar mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
messer Durante! Ce s-a Întâmplat? În jurul său, câteva forme obscure se agitau, Învârtindu-se prin spațiul gol al Baptisteriului. Recunoscu silueta bondoacă, Înarmată până În dinți, a șefului gărzilor. - Ce s-a Întâmplat, priorule? Îl auzi repetând pe un ton neîncrezător. Sângele ăsta... Dante Încercă să se repună pe picioare, făcând apel la ultimele sale puteri. - Straja de la Porta ad Aquilonem a chemat ajutoare, crezând că a izbucnit un incendiu În San Giovanni. Când am sosit, baptisteriul strălucea În noapte de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Păreau să-și fi pierdut drumul. Soarele se înghesuia în mantaua lui de cețuri, care se scămoșa tot mai mult. Până și tunurile păreau să fi înghețat. Nu se mai auzea nimic. — Poate că au făcut în sfârșit pace, încercă neîncrezător Grosspeil. — Pace pe naiba! i-o trânti colegul său și acoperi corpul micuței cu pătura udă de lână. Erau așteptați domnii din V. Sosiră în sfârșit, însoțiți de primar, care avea înfățișarea din zilele proaste, cea pe care o ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Tsunami învinsese în insulele Sumatra, în Thailanda, Indonezia, Maldive și Sri Lanka, sute de mii de morți și dispăruți, un milion de oameni fără case, vine Oceanul!!!, strigase un copil, alergând dinspre plajă, mulți nu-l credeau, unul chiar se uita neîncrezător, de pe mal, la valul uriaș care venea trimis de cutremurul de sub ape, de plăcile tectonice care s-au mișcat acolo, în adâncuri, un val cât doi cocotieri a înghițit pământul. Tot apele. Toate astea în 2005. Apele, miliarde de tone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mare, îl consola pe nea Ovidiu, amândoi îngenuncheați în fața icoanei Cuvioasei Paraschiva. - Lasă, nea Ovidiu, uită-te și matale la domnu Popa ce noroc la vârsta lui, poate-ți mai dă și ție Cuvioasa un fecior! Nea Ovidiu se uită neîncrezător în ochii Cuvioasei. Între timp, buchetul zbură, odată cu norocul, pe deasupra capului Marcelei, aterizând în brațele unui tânăr brunet cu ochelari de soare, care cumpăra sfios niște lumânări. Pentru o clipă, Mariana avu o presimțire sumbră văzându-l pe tânăr, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o să facem noi doi acuși, să sperăm că reușesc să trec cu tine de portarul de noapte, domnul Fischer, că n‑am închiriat decât o cameră cu un pat. Care trebuie să fie vreo magherniță nenorocită, cârtește Anna pe ascuns, neîncrezătoare. Aș putea să trag oricând la Bristol, dacă aș vrea, dar nu vreau. Călătoresc în interes de serviciu. Mă ocup de motociclete. Chestia cu motocicletele nu‑i adevărată, de fapt vinde confecții de damă. La oraș bagă faza cu motocicletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dezaprobatoare. Am terminat o facultate și mi-am deschis o firmă aici, în localitate... Nu e cine știe ce, dar fac față, deocamdată, la situația asta mai nasoală care se manifestă în... - Firmă? A ta... personală? L-a întrerupt Mișu, privindu-l neîncrezător. - Da, băi! Ce te holbezi la mine? A avut-o ăl bătrân. Îl știi, că a lucrat cu taică-tău, doar... - Da, mi-aduc aminte... Asta înseamnă că ai firmă de construcții. Ce facultate ai făcut tu? - Păi... am terminat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
N-ai anunțat. Nu-l văd eu pe patron să înghită jignirea asta. Te dă afară, jigodia, fără... - Nu! Nu va avea încotro. Hai că mai discutăm noi. Ce zici, e bine cum am aranjat? Nea Vasile a privit-o neîncrezător, clătinând capul și, după ce a murmurat "Doamne, ajută-i!", a examinat locul cu exigența-i recunoscută. - Mai bine nici că se putea. Bravo! O să-mi pară și mai rău că pleci. Să ai grijă de tine și să dai semne
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
mai bună. Astfel, fiind pe atunci un tânăr inginer, lucram la proiectul unei hidrocentrale, la proiectarea turbinei centrale, fapt pentru care noaptea îmi devenise zi, iar ziua mi se părea foarte scurtă, deoarece trebuia să predau operativ schițele. Dar tu? Neîncrezătoare în munca mea și nerăbdătoare din fire, nu ai știut atunci să aștepți. Și normal, deoarece te închinai Zeului Ban și fiului său, Confortul Imediat. ELA: Ai dorit mult, ai visat, iar când te-ai trezit ai rămas cu cenușa
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Baraba se va duce la zeloți care deja îl și așteaptă ca să pună la cale o nouă răscoală! Boriel îl privi cu mai multă atenție pe cel din fața sa. -N-am auzit nimic de lucrul ăsta, spuse el pe un ton neîncrezător, poate e mai mult un zvon, însă personal cred că Baraba n-are nimic a face cu zeloții! Hasim ridică din sprâncene oarecum mirat deoarece avea ceva informații care relatau acel lucru. Știa totuși că prietenul său, bătrânul fariseu care
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
putea trece prea ușor. Iar mai spre vale era ceata iudeilor de care la fel, n-ar fi trecut nimeni prea ușor. -Dar dacă cineva s-ar fi strecurat printre voi toți târându-se? întrebă Audanius. Lacerta dădu din cap neîncrezător. -Chiar și așa, completă Simbinacus, trebuiau să dea la o parte piatra iar apoi să se strecoare înapoi cu cadavrul după ei. Ar fi fost cumva văzuți de voluntarii iudei ai lui Ahav care spun că n-au închis un
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
lăsă luat de mână ca un copil mic de către curierul moșului, până în fața sa. Moșul îi privea cu blândețe pe noii-veniți. - Moș Crăciun, bine te-am găsit! salută curierul și continuă, Moșule drag, ți l-am adus pe cel mai neîncrezător sătean din Brănești, pe cel care este cel mai convins că Dumneata nu exiști și că venirea Dumitale în Pădurea Soarelui de Crăciun, este o minciună inventată de bătrânii satului! - Da, știu că sunt oameni care nu cred în mine
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
ca să vezi că bătrânii satului nu mint. Și în fiecare generație este un om care nu crede în mine, dar eu mă încăpățânez să-i arăt că se înșeală în privința mea. Din generația ta, tu Mitre, ai fost cel mai neîncrezător. De aceea am hotărât ca tu să fii unul dintre cei care m-ai întâlnit și unul dintre cei care vei spune mai departe că Moș Crăciun vine la Sărbătorile de iarnă, în Pădurea Soarelui, în fiecare an. Se ridică
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
cu absolutul, ce este viața, dobitoace rumegătoare? întreba, la modul absolut, Leda cu Lebăda, altă poveste din șirul vieții și al cenușii, Aureliano, să nu uităm, voise să se căsătorească, dar fata plecase odată cu zorile; Aureliano, ziceam, clătina din cap neîncrezător, în timp ce turcul Fadul zăcea într-o cafenea din Paris, pe malul Senei, și discuta cu Milan Kundera despre secția de propagandă, care l-a șters pe Clementis din toate biografiile. Imaginați-vă un șef de stat fotografiat cu două pălării
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
ultimele frunze? Am surprins vântul de seară cum a răsucit de vreo câteva ori palma sfielnică a frunzei, întâi pe o parte, apoi pe cealaltă parte. Într-un târziu s-a reîntors și a-nceput din nou să-mi citească neîncrezător frunza, întâi pe o parte, apoi pe cealaltă parte. „Tălmăcește-mi, vântule, profeția nervurii! De ce nu spui în cuvinte și capul apleci și-l ridici ca-n propria-ți oglindă?” Vântul a suflat ceva, la urechea celeilalte frunze, și arătând
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
iau de nevastă și nu a fost unul care să nu-i fi promis până ce ajungeau cu ea în pat. Și doar buna și iubitoarea mamă nu contenea cu sfaturile ei: - Și pisica promite totul șoricelului aflat pe marginea găurii, neîncrezător a ieși spre a nu fi mâncat, că doar se va juca cu el! A gîndit mult Lea până ce a ajuns la concluzia că va trebui să-și încerce norocul cu Leon, comis-voiajorul cunoscut în comună dar și prin depărtări
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
făcut atunci? - Ai putea căuta în pădurea de lângă fermă, fu de părere șoricelul, am auzit că acolo are loc câte un concert în fiecare zi. - Dacă ar fi participat cineva la un astfel de concert, am fi auzit cu toții, piui neîncrezător puișorul. Singurele concerte adevărate sunt cele pe care le face cocoșul dimineața. - Dacă nu ați auzit voi, păsările de curte, nu înseamnă că alții nu au auzit! Iar cocoșul nu e singurul care cântă. Alții o fac chiar mai bine
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
poate de adevărată. - Carmen, tu ești? mă întrebă persoana cu mobilul. - Da! răspunsei eu prompt . - Sunt Isabela! Am găsit o casă de cumpărat! De fapt, un apartament într-o casă! grăi femeia. - Nu este cumva vreo excrocherie? am întrebat-o neîncrezătoare. Mare minune ar fi să fie totul în regulă! Mi-a spus un notar că nu a mai văzut vânzare corectă în ultimii ani! Excrocii mai săraci vor să încaseze numai avansul, dar să rămână în casă. Îți spun fără
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
găsit casă! repetă Paul. Ca trezită din somn, Isabela îi răspunse în sfârșit: - Casă? Ai găsit casă de cumpărat? Dar ne permitem? întrebă ea. - Da! Are un preț bun! spuse vesel Paul. - Și unde s-o fi aflând? întrebă Isabela neîncrezătoare. - Aici, aproape la câteva străzi. Am vorbit cu agentul imobiliar și a spus că luni, putem să mergem, să o vedem. Știu numai numele străzii. - Hai să ne uităm acum! spuse Isabela nerăbdătoare. Sigur ne dăm noi seama care este
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
ar fi o capcană, dar aceasta, după ce încetară să râdă, preciză: - Să știți voi că nu e de glumă. Mai este câte o toantă care trece asta în acatist. - Și preotul ce zice, fată? Le citește așa?! întrebă moașa Lina neîncrezătoare. - Aiurea! Nu citește prostii ca asta, că are minte. Ai văzut tu popă prost sau necredincios? - Eu nu am văzut, dar mai dau ăștia la televizor câte unul care a călcat în străchini. Ne face de râs... - Dar, ce? Popii
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
să nu fi pornit de la această imaginație, de la această forță subiectivă de neânfrânt, care explodează în individ, care-l silește să îndrăznească până și atunci când nu dispune de toate dovezile pentru a-I convinge pe cei șovăitori sau pe cei neîncrezători? Să revenim la critica literară pentru a o elibera de o acuzație generată de falsa interpretare a elementului subiectiv. Spuneam în unele lucrări ale mele: criticul literar este un prozator ratat.Am ajuns la această cugetare când am văzut că
SINCERITATEA ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366793_a_368122]