919 matches
-
putea să fie doar niște semnale care vestesc bunăoară ieșirea noastră dintr-o zonă pustie și intrarea într-o regiune populată. Văzând că nimeni n-are nici o obiecție, Kellie continuă: - Nu uitați că și omul și-a lăsat pecetea de neșters pe propria-i galaxie. În efortul lui de a readuce la viață atâția sori morți, el a aprins focuri sub forma novelor ce se pot vedea de la o distanță de zeci de galaxii. De asemenea, a schimbat orbitele unor planete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
maimuțe mici și lipsite de apărare. „Tatăl trăiește În sîngele copiilor lui, În viața lor profundă. Nu se poate tăgădui această misterioasă dependență care vine din trup, te poți elibera de ea sau o poți depăși, dar ea rămîne de neșters“. Exact ce-mi spusese Dr. Zscharnack despre religie! Era o urmă de neșters! Ce mod ciudat de a le vorbi copiilor săi: vă previn că nu veți izbuti să vă debarasați de mine. Și trebuia ca asta să cadă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
viața lor profundă. Nu se poate tăgădui această misterioasă dependență care vine din trup, te poți elibera de ea sau o poți depăși, dar ea rămîne de neșters“. Exact ce-mi spusese Dr. Zscharnack despre religie! Era o urmă de neșters! Ce mod ciudat de a le vorbi copiilor săi: vă previn că nu veți izbuti să vă debarasați de mine. Și trebuia ca asta să cadă În capul unor copii atît de sensibili ca ai săi, mai ales În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Mă străduiam. Eram deja un perfecționist, din păcate nu În sensul „perfecționiștilor“, o sectă creștină americană care practică partajul femeilor. SÎnt de acord să accept această „misterioasă dependență“ de care vorbește, și de asemenea accept ca ea să fie de neșters, dar aș fi preferat să fiu eu acela care o spune. Voi retranscrie oare urmarea, toate acele fraze care au favorizat În ființa mea emergența unor impulsuri ostile și agresive față de tata, ca să vorbesc la fel ca Zscharnack? Frazele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stăpânului să fugă brusc de contact, ca dovadă că nu e totul rezolvat în relația dintre ființele umane și ființele canine, poate că umezeala și răceala atingerii deșteaptă vechi spaime în partea cea mai arhaică a creierului nostru, vâscozitatea de neșters a vreunui limax gigantic, înghețata și unduitoarea trecere a unui șarpe, răsuflarea glacială a unei grote populate de ființe de pe lumea cealaltă. Astfel că Cipriano Algor își retrase într-adevăr mâna, deși faptul că-i mângâie imediat capul lui Găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iar în colțul ei era legat un sigiliu domnesc. Speriați și mai ales pățiți își dăduseră imediat seama că n-au scăpare. Lui Vlad Dracul i se dusese vestea de om necruțător și mai ales învinuirea de hoție era de neșters. Era suficient să strige careva uite hoțul că erau imediat trași în țeapă cei asupra cărora erau aruncate vorbele. Gheară trecuse nu de mult prin cetatea Târgoviștei și-și văzuse un văr. Avea fața vânătă și clănțănea ușurel, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Era născută pentru fericire, Comoara inimii oricui și-o dăruia, Chiar viața și-ar fi dat-o din iubire, Pentru micuții de un sânge cu ea. Prin strigătul copiilor, Prin sângele transmis Visul ei veșnic viu - Ca un semn de neșters - Va rămâne În timp În acest Univers Va rămâne În trupul Pe veci sanctificat În munți și În aer În apa din râuri, În cerul transformat. Pe patul tău de moarte Acum ești culcată Pe veci iubitoare Atât de-mpăcată. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a început a se risipi pe alei spre ieșire din cimitir, urmăriți de imaginea celei care a fost, Vasilica, și de uruitul sinistru al bulgărilor de pământ aruncați peste raclă. Părea, că toți vor lua cu ei o amărăciune de neșters, o amărăciune prea adâncă spre a putea fi înfățișată în cuvinte. Toată lumea a părăsit cimitirul... Iorgu rămase singur, în genunchi lângă mormânt; mintea îi repeta rar cuvintele preotului citite din sfânta carte: ” Și, oricine cred în Mine, nu va muri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Înflorea alături de Eugen și era conștientă de această realitate în multe situații și momente. Ar fi dorit să-i împărtășească total gândurile și sentimentele, dar încă mai avea unele temeri sau doar abțineri cauzate de acea traumă ce părea de neșters. În schimb, îl prețuia mult și îl admira pentru răbdarea și blândețea manifestate în permanență față de ea, indiferent despre ce ar fi fost vorba. O înțelegea din priviri și se străduia să-i facă pe plac în orice împrejurare, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din ochi pe Stănică asupra rostului vizitei, întinzîndu-i o cutie mare de țigări de foi, dar arătîndu-se mereu preocupat de alte lucruri. Stănică ședea pe marginea scaunului. -Și eu și soția mea vă păstrăm, începu el, domnule Pascalopol, o recunoștință neștearsă pentru generozitatea cu care ne-ați ajutat atunci când am pierdut pe scumpul nostru fiu. De aceea, mi-am zis că, oricât sunt la mijloc legături de rudenie, trebuie să răspund și eu printr-un gest leal și să vă atrag
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt decât involuntare victime ale nevestelor, ajunse la vârsta când femeilor le cresc mustăți și păr pe picioare, semn al regresiunii secrețiilor interne. Pe cea mai delicioasă fată îți dau voie s-o iubești, dar, dacă vrei să-ți rămână neștearsă în amintire, fugi de ea. În antichitate, numai curtezana era cu adevărat respectată. Iubita mea, de care ți-am vorbit și care era o fată inteligentă, adică cu inteligență virilă, și-a dat seama de dezastrul care o așteaptă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai mizerabilă amintire a poporului român sânt turcii. Ei au turnat peste amarul nostru toată doza de imbecilitate de care a fost capabil cel mai steril imperialism din câte a cunoscut istoria. Că turcii au trecut Dunărea, este o pată neștearsă pentru noi și, desigur, și pentru Europa. Ei n-au adus nici o idee, nici un freamăt, nici o pulsație nouă. Nu trebuie să ne mai gândim la trecutul nostru. Că, atâtea secole, Constantinopolul a fost punctul ideal al vieții noastre, mă îngrozesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
glorii ce le-a accelerat agonia? Este un suflu generos în pornirea de afirmare și de distrugere, care transfigurează demonia vieții isorice și încunună culturile cu un nimb pe cât de fatal, pe atât de fermecător. Va fi o pată de neșters pe conștiința modernă iluzia înșelătoare a progresului. Ce experiență superficială de viață va fi făcut omul modern, de a răpit devenirii caracterul ei de dramă permanentă și fluidă, compromițînd-o în ideea progresului? Și ce convingeri pedagogice a nutrit, de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adâncă și înrădăcinată. Cezara,... simțirile mele sunt tot astfel. Pot vedea un om căzând mort pe uliță și momentul întîi nu-mi face nici o impresie... abia după ore reapare imaginea lui și încep a plânge... plâng mult și urma rămâne neștearsă în inima mea. Tu spui să am milă de tine? Eu îți zic: ai milă de mine... căci dacă vrodată iubirea ar pătrunde în inimă-mi, aș muri de amor. Tu nu mă-nțelegi, numai simt ca amorul și moartea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pare răpită, și ah, cel ce răpește și cel păgubaș sunt în aceeași măsură fericiți, adică peste măsură. Câte lucruri în lume se pot întîmpla de două ori, revin, dar întîia sărutare, cu toate deliciile, rămâne întîia în suvenire - dulce, neștearsă, neprețuită. Era o noapte de iarnă, cu lună, cu nori, cu stele; un frig aspru și reîntineritori și fără vânt. Brumă și ninsoare se așezase pe garduri[le] și zaplazurile de amândouă părțile ulicioarei, lumina lunei albea încă zapada încărcată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fi găsind acolo, adâncă și înrădăcinată. Cezara... simțirile mele sunt tot astfel. Pot vedea un om căzând mort pe uliță și momentul întîi nu-mi face nici o impresie... abia după ore reapare imaginea lui și încep a plânge... Urma rămâne neștearsă în inima mea. Tu spui să am milă de tine? Eu îți zic: ai milă de mine... căci, dacă vreodată iubirea ar pătrunde în inimă-mi, aș muri de amor. Tu nu mă-nțelegi, numai simt că amorul și moartea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adâncă, și înrădăcinată. Cezara.., simțirile mele sunt tot astfel. Pot vedea un om căzând mort pe uliță și momentul întîi nu-mi face nici o impresie... abia după ore reapare imaginea lui și încep a plânge... plâng mult și urma rămâne neștearsă în inima mea. Tu spui să am milă de tine? Eu îți zic: ai milă de mine... căci, dacă vrodată iubirea ar pătrunde în inimă-mi, aș muri de amor. Tu nu mă-nțelegi, numai simt că amorul și moartea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mea. Palid ca o umbră, eu alintam de-a lungul zidurilor orașului mai mult mort decât viu. Fălcile mi se-nfundase adânc, albul ochilor se-ngălbenise și negrul era turbure și stins, părul cădea în dezordine pe gulerul uns și neșters a rocului meu - astfel umblam printr-o lume străină, din care nu făceam parte, și când mă rătăceam în vro grădină publică, unde fețe roșii și vesele chicoteau împregiur, pierzîndu-se pin arbori, eu credeam că sunt răutăcioase duhuri efemere, cari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratîta încît să nu ramîie mândră și niciodată atât de mândră încît în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte - {EminescuOpVII 306} splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru - ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
opuși. Mai întîi, așa cum sînt convins că vă așteptați, Hitler. Îi spunea el lui Rauschning: "Ceea ce spuneți poporului aflat în stare colectivă, în această stare receptivă și de abandon fanatic, subzistă ca un ordin dat în timpul hipnozei, un ordin de neșters, care rezistă oricărui argument logic. Dar la fel cum indivizii izolați suferă de nevroze de care e mai bine să nu ne atingem, și masa are complexele ei pe care e preferabil să nu le trezim". La antipozi, îl avem
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dimensiune imposibil de ignorat în orice tentativă de considerare a literaturii contemporane. Oricât de seducătoarea s-ar dovedi acele procedee care favorizează evadarea din „zona de jurisdicție” a genurilor tradiționale, genericitatea va reveni mereu în atenție, ca o amprentă de neșters, ca un fel de parolă sau semn de recunoaștere, pe scurt, ca o ipoteză necesară - chiar și atunci când este infirmată - în producerea și în receptarea literaturii. Putem vorbi despre o dinamică a genurilor - vitalitatea lor extraordinară nu încetează să uimească
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dosul mâinilor de sutană, tot căutând un pretext, fără însă să-l găsească. Îți mulțumesc, fra'Tommaso, pentru ceea ce mi-ai spus despre fiul meu, îmi voi aminti de ziua aceasta, o voi scrie în istorie cu o cerneală de neșters. Să împreunezi rațiunea de stat cu utopia nu este lucru ușor, dar voi încerca să-l fac să înțeleagă mesajul. Pentru mine e târziu, ar trebui să capăt o putere suprafirească, pentru a mă opune lui Richelieu. II Dacă o să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să stârpească și meditația asupra morții, și imaginile vieții și făcu sforțări spre a se fixa în ceva intermediar, evenimentul unic al executării sale. Făcu repetiții mentale, căutând ținuta cea mai solemnă, spre a lăsa în urmă-i o amintire neștearsă. Își evocă după aceea adunările camarazilor comemorîndu-i statuia probabilă ce i s-ar ridica mai târziu, perpetuarea figurii sale în manuale. Era mereu încredințat că fapta sa ieșea din comun și va trebui să fie înregistrată în istorie. Evenimentele în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
contau pe surpriza la intrare și ieșire, când vitraliul, puternic luminat de lumina electrică, cădea în atenția musafirilor. Atunci puteau face o aluzie cât de mică la Pica și aveau certitudinea că acela care pleca lua cu el o impresie neștearsă. Pe pereții interiori, de-a lungul scării, Ioanide făcuse câteva aplicațiuni de mici basoreliefuri și medalioane. Ideea îi venise prin Hagienuș. Acesta încerca să-și vândă pe furiș piesele arheologice. Într-o zi, orientalistul intrase repede în casa lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ne înconjoară pentru a ne arunca, cu spiritul nostru atât de prompt, cu inima noastră atât de impresionabilă, în sânul societății romane. El ne reține acolo vreo zece ani, tot timpul necesar pentru a da spiritului nostru o amprentă de neșters. Or, remarcați că societatea romană este direct opusă față de ceea ce este sau ce ar trebui să fie societatea noastră. În acea societate se trăia din război; în aceasta ar trebui să urâm războiul. În acea societate se ura munca; în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]