526 matches
-
și uneori chiar tematic - tributar unor maeștri ca I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești, I. A. Bassarabescu ș.a. Saltul hotărâtor avea să îl realizeze odată cu apariția romanului Menuetul, cea mai valoroasă scriere a sa. Aspirația către ideal, către împlinirea neabătută a destinului, către depășirea prozaicului și a nesemnificativului - pe care, chiar în aceeași perioadă, Mircea Eliade o considera extrem de rară în literatură română - constituie tema centrală a cărții. Un tânăr violonist, Paul Manolache, care nu e prezent nici o clipă direct
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel mai frecvent al poemelor lui P., iar spațiul oniric se încheagă la limita dintre real și simbolic. Oglinzile, de pildă, sunt suprafețe
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
trecut, deși acestea au fost deseori contradictorii: reculul proletcultismului, explozia vitalistă a lui Nicolae Labiș și Ioan Alexandru, revoluția metaforizantă a lui Nichita Stănescu, textualismul, revolta surdă a optzeciștilor, postmodernismul și toate celelalte tendințe ale liricii contemporane. Drapelul său, păstrat neabătut în banduliera ironiei, l-a ferit de orice contaminare și nu l-a obligat să-și schimbe maniera, de vreme ce a sa era de fiecare dată adaptabilă la cerințele momentului. Ironia, o artă greu de exersat, este folosită drept „scut și
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Pe lângă o atât de decisă orientare deductivă, mai este de reținut ipoteza conform căreia, din punctul de vedere al „realizării” (termenul trebuie înțeles drept un derivat de la „real”), între poezie și proză nu ar exista nici o diferență esențială. Un fir neabătut conduce în toate aceste cercetări, fără excepție, de la impulsul universal de a te situa - față de lume - creând către automatismele receptoare produse de acesta. De altfel, în cartea consacrată poeziei medievale tot ce rămăsese anterior implicit teoretic se etalează emfatic. Criticul
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
fim fericiți ci cum trebuie să fim demni de fericire”, Kant precizează în continuare că urmând ceea ce îi prescrie conștiința morală, adică făcându-și datoria, omul nu va trebui să renunțe la țelul său natural care este fericirea 1. Îndeplinirea neabătută a datoriei este însă condiția fericirii pentru cel ce ascultă glasul conștiinței morale. Raportându-se critic la punctul de vedere potrivit căruia respectul față de legea morală reprezintă unicul țel al omului drept în această lume, Kant va scrie: „Potrivit teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
îndoielnic faptul că pentru Kant s-ar putea numi fericire acea stare de satisfacție, de mulțumire, a unor ființe pe deplin dominate de egoism, despre care el spunea că sunt moarte din punct de vedere moral. Kant recunoștea că urmarea neabătută a legii morale de către o ființă rațională imperfectă, expusă tot timpul unor înclinații contrare datoriei, poate cere sacrificii dureroase. Există totuși o deosebire esențială între afirmația că moralitatea deplină este condiția sine qua non a fericirii omului și aceea că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și fericirii” decât o poate face instinctul, adică pornirile naturale. Adevărata menire a rațiunii „trebuie să fie aceea de a da naștere unei voințe care să fie bună în sine, și nu ca mijloc pentru un alt țel”. Dar urmărirea neabătută a ceea ce prescrie voința bună, drept țel prim și necondiționat, „limitează în multe feluri - cel puțin în viața aceasta - atingerea celui de-al doilea, care este întotdeauna condiționat, anume fericirea”10. Într-o notă de subsol a scrierii despre religie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu-l orbește, însă, nici o clipă. Tot ce poate face pentru Velma/Helen este să-i găsească, dintr-un irepresibil spirit de fairplay, câteva circumstanțe atenuante. Ele n-au însă de-a face nici cu justiția și nici cu căutarea neabătută a adevărului. În discuția cu locotenentul Randall, Marlowe întoarce pe toate fețele istoria sordidă a unei femei care n-a vrut, de fapt, decât să scape din lumea mizerabilă în care se născuse. Accentele melodramatice nu alterează fondul dramei, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Caietele de miezul nopții, din aceeași perioadă. Un evident contrast se stabilește constant între regimul solar al luminii - expresie simbolică a materializării Creatorului - și dimensiunea telurică a nocturnului, de sub oblăduirea căruia poetul aspiră veșnic să evadeze, chiar dacă evadarea se oprește neabătut în moarte; căci moartea nu înseamnă pierdere, ci recuperare; convingerea că „Totul începe din nou” - cum se intitulează de altfel un ciclu de poeme datând din 1956 - transformă întunericul hărăzit în așteptare pentru o altă rodnică naștere. Poezia scrisă în
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
aveți, vedeți că să cere să arăt care bisărică una, care doao cere; și de vrea altcineva una sau doao să ia, a seri. Eu în robrică vă arăt unde trebuie să scriți, una au doao, 1 a 2 și neabătut curând unul altuia o trimiteți”. Se vede că o colaborare strânsă între intelectualitatea ecleziastică și aceea laică, între profesorii școlilor orășenești și educatorii satelor pregătește momentele mai bune ale vieții culturale: deplasarea interesului spre acea diversitate tematică afină enciclopediștilor. Mai
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mila, ca iubire și deschidere pentru celălalt. G. Madinier deosebește, din punctul de vedere al acțiunii morale, două tipuri psihologice: aă omul justiției sau omul datoriei, care subordonează totul legii fără a ține seama de sentimente, ci numai de Îndeplinirea neabătută a actului de „a face dreptate”; bă omul iubirii sau omul carității, cel care nu urmărește decât binele celorlalți, această intenție, provenită din sentimentul iubirii (filantropiaă, fiind pentru el principiul suprem. Acest tip uman urmărește realizarea binelui pentru ceilalți, cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca și mine o fire înverșunată, o dorință înverșunată de cucerire și o ardoare înverșunată. Și pentru că neajunsurile sale seamănă leit cu ale mele. Din pricina tăriei și înverșunării sale, Pavel a rănit mulți oameni începând cu Petru. Din pricina gândurilor sale neabătute n-a pregetat să se înfrunte cu cei doisprezece apostoli. Când mă gândesc la viața lui, găsesc multe înzestrări și neajunsuri pe care le am și eu. Mai mult, în adâncul inimii sale Pavel n-a împărtășit niciodată înclinația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am urcat mai mult ca de obicei pe un deal anevoios. În urma mea, Irina nu mai putea, la fiecare pas mă amenința plângător că rămâne pe loc, dar apoi o pornea iar după mine. Și eu urcam mereu, extenuat, dar neabătut, pe un pisc mai înalt decât toate, gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina. Învinsesem. Îmbrățișați, suspendați în aer! Primprejur copacii coborau în văluri. Umbrele nopții, care venea, și ale brazilor tremurau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
emisiunea «Iată un copil deștept». Și mai cred că simte o atracție matern-sexuală pentru mine. Dar, în ansamblu, nu o fac cu adevărat fericită. Oh, ajută-mă Doamne! Unica mare consolare este că iubita mea nutrește o dragoste nemuritoare, primordială, neabătută pentru instituția căsătoriei în sine. E îmboldită de instinctul casnic primar. Țelurile ei maritale sunt atât de absurde și de înduioșătoare! Visează să stea la soare ca să se bronzeze puternic și apoi să se ducă la recepția unui hotel sclifosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
singurul teritoriu - timpul - în care opera - era sigur - cu vădită competență, mai ales față de noile generații în care o număra întâi pe Marga, „răsfățata nepoată a nevestei”, apoi pe mine - cât ar fi ei de școliți, își spunea - încurajat de neabătuta noastră atenție, de interesul nostru real. Găsea însă cui să vorbească și în oraș, sau printre vecini, cu toate opreliștile nescrise, câte erau (procedând însă cu precauții luate cu mult înainte, pentru a se „lămuri” cu cine stă de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu celelalte țări ale Pactului și înlocuirea acestora cu demonstrații pe hartă; adoptarea unei strategii militare proprii pentru securitatea țării; reducerea stagiului militar și a cheltuielilor militare. Cu toate că, formal, rămânea în continuare membră a Tratatului de la Varșovia, România se pronunța neabătut împotriva politicii de bloc, cerea desființarea concomitentă a N.A.T.O. și Pactului de la Varșovia și apropierea țării noastre de Mișcarea de Nealiniere. La Moscova, am avut și însărcinarea de a reprezenta interesele țării noastre în raporturile sale cu Mongolia. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de pe acum că între tine și Caduta nu sunt multe scene nude. Seminude, poate. Dar nude, na Și cu asta, basta. În timp ce el vorbea, m-am întors recunoscător la sticla mea, scutită de taxe vamale. Superfuria lui Lorne își urma neabătută cursul. Se dezlănțuise. Acum era incredibil de furios. A spus: — Gata? Gata! Băiete, se vede că ești nou în meserie. Și acu’, ascultă aici, căcănarule. Aici e Lorne Guyland, tăticule. Dea. Eu! Eu! Mie îmi trebuie ceva special în rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
clar că norul ăla de sus se părea că seamănă cu o fofoloancă. Bagă de seamă, în ultima vreme toate alea mi se par cam în felul ăsta. Sunt de o săptămână acasă și Selina păstrează încă distanța. Își urmează neabătută politica, această Selina. În timpul cinei, luată în restaurante din ce în ce mai scumpe, sunt tratat de ea cu aceeași atitudine anti-sex, de la supă până la desert. Trece printr-o stare foarte emotivă, îmi spune ea. E într-o situație foarte delicată. La început, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e pace în mine. După două beri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demonstra splendoarea care era Lista. Eu tot mai așteptam să se Întâmple ceva, pentru că nu reușeam să accept până la capăt că Kelly era chiar femeia de o bună dispoziție dementă care părea a fi, dar până acum Își menținuse optimismul neabătut la capacitate maximă. Și chiar dacă nu cred că Will Îi lăsase vreo șansă de a alege În privința angajării mele, părea sincer fericită să mă aibă acolo. Investisem patru zile Întregi În studiul ei intens, Încercând cu disperare să descopăr un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în timp ce un preot arunca ghee în foc pentru a-l face să ardă mai bine, apoi se face din nou frig și întuneric. Picăturile de apă îi cad pe frunte, apoi pe un obraz, pe limbă. Curând, apa se infiltrează neabătut, în șuvoaie. Perdelele ude se umflă și fâlfâie. Începe să bată vântul și, totuși, nu vine nimeni după ea. Nimeni nu i-a spus nici măcar ce se întâmplă. Fără tată, fără mamă, trebuie să-și poarte singură de grijă. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stejar În care se găseau douăzeci și cinci de vedre de vin curat și roșu, un butoi de dud, cu zece vedre de frunte de tescovină (acestea două rog a mi se restitui În natură, ele ca și conținuturile lor - pentru respectarea neabătută a adevărului țin să se consemneze că din butoiul de stejar fuseseră luați cinci litri și jumătate, vin cu care mama a potolit setea duhului neliniștit al tatălui meu, adică l-a dat de pomană), gardul ce-mprejmuie umilul meu domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curățaseră adevărata valoare în ochii multora dintre ceilalți generali ai lui Nobunaga. Printre acești oameni se numărau Niwa Nagahide, Nakagawa Sebei, Takayama Ukon și Ikeda Shonyu. Simțeau loialitatea lui Hideyoshi după o atât de îndelungată adversitate față de el, precum și devotamentul neabătut față de fostul lor senior. Când auziră că Hideyoshi încheiase pace cu clanul Mori și venea cu toată viteza spre capitală, fură mulțumiți că așteptările lor nu fuseseră înșelate. În timp ce Hideyoshi înainta către răsărit, începură să-i trimită mesaje urgente, stăruind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mea personalitate, aș spune că omul încetează să șovăie de la vârsta de cincisprezece ani. E cam devreme, nu? — Ei, priviți-i pe tinerii porniți în prima lor campanie. — Și asta e adevărat. Neșovăitori la vârsta de cincisprezece ani, și mai neabătuți la nouăsprezece sau douăzeci, dar la patruzeci, încep încet să se destrame. Ei bine, atunci ce se întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci-șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci sau optzeci? — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era la Hachigamine. Soldații din tabără începură să se trezească, în învălmășeala din întuneric. Imediat porniră să se răspândească valuri. Curios lucru, Hideyoshi se întorcea din Mino. Dar lui Genba nu-i prea venea să creadă; încă mai avea expresia neabătută cuiva care presistă în convingerile lui. — Tsushima! Du-te și verifică! Cu acest ordin, își ceru taburetul de campanie, luându-ți intenționat un aer stăpânit. Înțelegea sentimentele ascunse ale vasalilor săi, care se uitau să vadă ce i se citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]