303 matches
-
Stvarnost"”, "Šaljem uredniku rukopis mog neobjavljenog română" „Trimit redactorului manuscrisul românului meu nepublicat”. Complementul direct sau indirect exprimat prin pronume personal fără prepoziție poate sta după sau înaintea predicatului, fie că este scos în evidență (formă accentuată) sau nu (formă neaccentuata). Exemple: Acest tip de complemente poate sta pe primul loc în propoziție, în formă accentuată, astfel fiind scos în evidență: "Meni șu ništa rekli" „Mie nu mi-au spus nimic”. Complementul exprimat prin adverb stă de regulă înaintea verbului sau
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
în evidență, se plasează la începutul propoziției: "Čudni șu ljudi ți Kinezi" „Ciudați oameni mai sunt și chinezii ăștia. Atributul substantival stă după substantivul determinat: "čovek proverenog ukusa" „un om cu bun gust dovedit”. Locul cliticelor Encliticele (pronumele, verbele auxiliare neaccentuate și particulă interogativa "li") nu pot sta la începutul propoziției. Verbele auxiliare și pronumele personale complemente neaccentuate pot avea mai multe poziții. Exemple cu un pronume: Exemple cu un verb auxiliar: În afară de imposibilitatea de a sta la începutul propoziției, locul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
chinezii ăștia. Atributul substantival stă după substantivul determinat: "čovek proverenog ukusa" „un om cu bun gust dovedit”. Locul cliticelor Encliticele (pronumele, verbele auxiliare neaccentuate și particulă interogativa "li") nu pot sta la începutul propoziției. Verbele auxiliare și pronumele personale complemente neaccentuate pot avea mai multe poziții. Exemple cu un pronume: Exemple cu un verb auxiliar: În afară de imposibilitatea de a sta la începutul propoziției, locul encliticului mai are și alte limitări: Într-o propoziție pot fi și două, trei, sau patru enclitice
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării. Unele completive directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ. Exemplu: Verbele “a întreba”, “a ruga”, “a învăța”, “a anunța”, “a asculta”, “a sfătui” se construiesc cu două completive directe, sau pot avea un complement direct și o completivă directă. Exemplu:
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
β], dar și în poziție intervocalică: "nem βot" vs. "nem volt" „n-a fost”, "kicsi βultál" vs. "kicsi voltál" „erai mic(ă)”. În grupul nordic, [t͡ʃ] înlocuiește pe [c], [d͡ʒ] pe [ɟ] și [ε] pe [ø] neaccentuat, ca în insulele dialectale arhaice din Câmpia Transilvaniei. Apare și trecerea de la [ɒ] la [o], ca în dialectele secuiești. Sunt însă și trăsături fonetice specifice dialectelor din Moldova: În domeniul morfologiei se remarcă o serie de arhaisme, mai ales la
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
și circumstanțelor care ar putea să le afecteze calitatea și natura, și procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice. ... (3) O descriere neutră nu suportă influențe în selecția și prezentarea informațiilor financiare. O descriere neutră nu este denaturată, ponderată, accentuată, neaccentuată sau manipulată în alt fel pentru a crește probabilitatea ca informațiile financiare să fie primite favorabil sau nefavorabil de către utilizatori. Informațiile neutre nu înseamnă informații fără scop sau fără influență asupra comportamentului. Din contră, informațiile financiare relevante sunt, prin definiție
REGLEMENTĂRI CONTABILE din 25 februarie 2016 privind situaţiile financiare anuale, aplicabile Fondului de garantare a asiguraţilor*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271205_a_272534]
-
precum portugheza sau catalana: Sistemul consonantic al spaniolei medievale este bine păstrat în limba ladino, pentru că aceasta a devenit limbă separată înaintea schimbărilor prezentate mai sus. Spaniola are cinci vocale care pot apărea atât în silabe accentuate cât și în neaccentuate. De asemenea, sistemul vocalic al spaniolei conține șase diftongi descendenți și opt ascendenți. Adițional, în vorbirea rapidă, vocalele în hiat devin diftongi sau, când reprezintă același sunet, fuzionează împreună. Nazalizarea fonetică poate să aibă loc atunci când o vocală precede o
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
io" la acuzativ: "fără di io" „fără mine”. Complementul direct exprimat prin pronume personal se folosește în general fără prepoziție: "nu ti voi tine" „nu te vreau pe tine”. Este mai frecventă decât în română anticiparea cu pronume personal formă neaccentuată a complementului direct exprimat prin substantiv, adică aceasta se face inclusiv atunci când este vorba de un nume de lucru: "Ună intrată n casă, o bagă chiatra sun limbă" „Cum a intrat în casă, pune piatra sub limbă”. Complementul de loc
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Astfel sunt unele nume comune de persoană feminine (ali dadă" „mamei”) și numele proprii de persoană, atât feminine, cât și masculine: ali Ghene" „Ghenei”, "al Griva" „lui Griva”. Altă particularitate este antepunerea complementului direct exprimat prin pronumele personal de formă neaccentuată, nu numai la prezent, ci și la perfectul compus: "u am vidzută" „am văzut-o”. În schimb când verbul este la viitorul fără conjucția "să", pronumele se plasează după verbul auxiliar: "va ti ved" „te voi vedea”. Partea de bază
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
un drog menționat în "Odiseea" lui Homer pentru a induce uitarea. Poemul este structurat în 18 strofe de câte șase versuri. În general, piciorul metric este trohaic, fiind octometru - opt versuri trohaice, fiecare având o silabă accentuată urmată de una neaccentuată. Primul vers, spre exmplu (unde / reprezintă silaba accentuată și x reprezentând silaba neaccentuată): Poe a declarat, totuși, că poemul a fost o combinație între octametru acatalectic, heptametru catalectic și tetrametru catalectic. Rima este ABCBBB sau AA,B,CC,CB,B
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
structurat în 18 strofe de câte șase versuri. În general, piciorul metric este trohaic, fiind octometru - opt versuri trohaice, fiecare având o silabă accentuată urmată de una neaccentuată. Primul vers, spre exmplu (unde / reprezintă silaba accentuată și x reprezentând silaba neaccentuată): Poe a declarat, totuși, că poemul a fost o combinație între octametru acatalectic, heptametru catalectic și tetrametru catalectic. Rima este ABCBBB sau AA,B,CC,CB,B,B când este rimă interioară în varianta originală și ABCBBB în limba română
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
completa textul consonantic cu vocale. Pronunția sunetelor "a, e, i, o, u" coincide în general cu cele din limba română. Vocalele în limba ebraică nu sunt palatalizate înaintea sunetelor i, e. Vocalele sunt scrise dedesubtul sau deasupra literei. Unele vocale neaccentuate pot fi notate cu ajutorul semnului "șva"ְ (două puncte sub literă), sau cu ajutorul unei combinații "șva" și semnele "segol", "kamaț" și "patah". Acest grup este numit hataf-vocale. Hataf - vocale : Faptul că unui sunet îi revine mai multe semne de notare
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
procedeul i-umlaut. Proto-germanica și-a dezvoltat un accent puternic pe prima silabă a rădăcinii (deși resturi ale accentului original din limbile PIE sunt vizibile datorită Legii lui Verner). Asta a dus la o distrugere constantă a vocalelor din silabele neaccentuate. În proto-germanică, aceasta a progresat doar până în punctul în care vocalele finale scurte absolute (altele decât /i/ și /u/) au fost pierdute și vocalele finale lungi absolute au fost scurtate, însă toate limbile literare timpurii manifestă o anumită stare de
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
principal și la creșterea constantă a unui număr mare de cuvinte monosilabice. Tabelul următor ilustrează rezultatele principalele efecte ale vocalelor și consoanelor din proto-germanică asupra altor limbi vechi. Pentru vocale, doar efectele în silabele accentuate sunt ilustrate. Efectele din silabele neaccentuate sunt relativ diferite, variind de la limbă la limbă, și depinzând de un număr de factori diverși (cum ar fi, dacă silaba a fost medială sau finală, dacă silaba a fost deschisă sau închisă sau dacă silaba precedentă a fost ușoară
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
predicatul sau atributul adjectival nu pot sta decât într-un anumit loc. Totodată, ea nu este nici absolut liberă, adică în general există preferință pentru o anumită topică, uneori aceasta fiind chiar fixă, de exemplu în cazul unor pronume personale neaccentuate (Îl văd", "Am văzut-o), în cel al propozițiilor coordonate adversative ("Nu scrie, ci dictează) și conclusive ("Am promis, deci vin), al subordonatelor atributive propriu-zise ("A trimis observatori care să-i relateze tot) sau al consecutivelor propriu-zise ("Erau atâția călători
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
corespund desinențelor verbale. Astfel sunt de exemplu "nekem" „mie”, "tőled" „de la tine”, "hozzánk" „la noi”. În această categorie intră și pronume personale formate de la postpoziții, de pildă "alattam" „sub mine”. Nu în toate limbile există forme accentuate diferite de cele neaccentuate. Așa este, de exemplu, maghiara. În limbile în care există (româna, franceza, limbile slave etc.), pentru a scoate în evidență partea de propoziție exprimată de pronume, trebuie folosită forma accentuată a acestuia. În română și în franceză uneori trebuie folosite
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
cuvinte sau construcții mai lungi. În literatura nordică veche această figură de stil se numea heiti.. Cu câteva excepții, poezia anglo-saxonă are doar rimă internă, fiind construită pe patru silabe accentuate (vârfuri) care alternează cu un număr nedefinit de silabe neaccentuate (depresiuni), legate unele de altele de litere care seamănă unele cu altele. Toate vocalele rimează cu tot restul, dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit pentru urechile noastre moderne, pentru poezia pe care o cunoaștem acum
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
vocalele rimează cu tot restul, dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit pentru urechile noastre moderne, pentru poezia pe care o cunoaștem acum, ea fiind deseori caracterizată de rimă și de un număr constant de silabe neaccentuate. În poezia anglo-saxonă, deseori consoana inițială este repetată în interiorul versului. De exemplu, în versul din Beowulf «weras on wil-siț wudu bundenne» , «man on desired journey bound the ship», majoritatea cuvintelor rimează cu consoana «w». În acest vers aliterația este atțt
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
1-2 acorduri pe spații mari. Nu sunt secțiuni instrumentale prea lungi în cântec și se remarcă sonoritatea provenită de la sintetizator. Frazarea melodică este complexă, ritmul fiind de actualitate, iar Knowles interpretează piesa într-un mod dinamic. Versurile sunt interpretate pe timpul neaccentuat, iar refrenul final este acompaniat de un ritm exhaustiv provenit de la chitară și de la instrumentele de percuție. La scurtă vreme după compunerea lui „Halo”, Tedder a lucrat cu Kelly Clarkson la cel de-al patrulea album de studio ("All I
Halo (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/315159_a_316488]
-
a szerencsés számom" „Treiul este numărul meu norocos”. Și această formă poate fi folosită cu funcție de atribut: "a hármas szoba" „camera (numărul) trei”. Numeralul "egy" „un/o, unul/una” este totdeauna accentuat, ceea ce îl deosebește de articolul hotărât "egy", totdeauna neaccentuat. Cealaltă formă a sa este "egyes" „unu”. În mod excepțional, lui „doi” îi corespund trei cuvinte: "két" se folosește numai ca atribut ("két ház" „două case”), "kettő" în numărare sau fiind subînțeles un substantiv pe lângă el, "kettes" ca denumire a
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
verbului principal al propoziției, precizând totodată modul, timpul, cauza sau condiția acțiunii verbului principal. Gerunziul românesc provine de la forma corespunzătoare din limba latină: "cantandum > "cântând. Este marcat prin sufixul "-ând", la majoritatea verbelor, sau "-ind": "fugind". Urmat de un pronume neaccentuat conjunct, personal (cu excepția lui "o") sau reflexiv, i se adaugă vocala de legătură "-u-": "ducându-l", "văzându-se". În ceea ce privește alte forme verbale, gerunziul intră în compoziția formei de prezent a modului prezumtiv: "voi/oi fi greșind". Fiind un mod dependent
Gerunziu () [Corola-website/Science/316324_a_317653]
-
același fel o durată este relativ simplu de împărțit egal în 2 și 3 sau în multipli de 2 și 3. Ritmul diviziv este notat cu metru. Ritmul aditiv se obține prin adăugarea de combinații diferite de timpi accentuați și neaccentuați. Un exemplu de ritm aditiv este 323, unde 2= și 3= . Ritmul aditiv arată ca un mosaic, frecvent întâlnit în spațiul ortodox și islamic, și excelent pentru variațiile melismei cântului bizantin în secolului al XIII-lea sau arabescurile muzicii otomane
Ritm (muzică) () [Corola-website/Science/315428_a_316757]
-
Eu am cumpărat cartea". Excepții sunt unele verbe ca "a binevoi", "a comporta", "a durea" etc. În mod tradițional, diateza reflexivă este considerată a fi acea formă a verbului care se distinge morfologic prin faptul că este asociată cu formele neaccentuate de dativ și de acuzativ ale pronumelui reflexiv, cu sau fără funcție sintactică. Din punctul de vedere al conținutului, se caracterizează prin opt sensuri sau valori, ceea ce face să fie contestată existența diatezei reflexive, verbele cu această formă fiind incluse
Diateză (gramatică) () [Corola-website/Science/316393_a_317722]
-
pe o fată, iar pe cealaltă se păstra pielea animalului. Un alt centru era în Germania, unde era pregătit pe ambele parți; prețul era mai ridicat. Lucrarea înregistrează fenomene fonetice, morfologice, sintactice, stilistice: 1) Sincopa (dispariția unei vocale (de obicei neaccentuate) aflată între două consoane) vocalelor scurte neaccentuate "i", "u" : "cal(i)da" non "caldă" ; "vir(i)dis" non "virdis" ; oc(u)luș" non "oclus" 2) Închiderea vocalelor scurte în hiat și transformarea lor în semivocale : "vinea" non "vinia" 3) Asimilarea
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
păstra pielea animalului. Un alt centru era în Germania, unde era pregătit pe ambele parți; prețul era mai ridicat. Lucrarea înregistrează fenomene fonetice, morfologice, sintactice, stilistice: 1) Sincopa (dispariția unei vocale (de obicei neaccentuate) aflată între două consoane) vocalelor scurte neaccentuate "i", "u" : "cal(i)da" non "caldă" ; "vir(i)dis" non "virdis" ; oc(u)luș" non "oclus" 2) Închiderea vocalelor scurte în hiat și transformarea lor în semivocale : "vinea" non "vinia" 3) Asimilarea vocalica totală regresiva la distanță după formula
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]