6,250 matches
-
daca primește ceva, bine, iar dacă nu primește nimic, iar e bine, lumea să fie sănătoasă. Pînă în acest punct fusese cu adevarat neamț. De la plăcerea umilinței sau modestiei încolo, însă, nu mai era, nu mai avea cum să fie neamț; redevenea ce fuseseră ai săi, iobagii din secolele de demult, cînd, - fie-le să le fie rușine ălora care le ziceau în scîrba biudosolah, valah împuțit, ca intrase și-n vorbirea sărmanilor robi vorba urîtă. Așa că atunci cînd preotelul, după
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
reviste din alte epoci. El povestește la un moment dat ce a găsit în câteva numere ale unei vechi reviste franțuzești, L'Illustration: "...un redactor răutăcios întocmea o listă de invenții la care ar fi lucrat pe atunci 'tâmpiții' de nemți: - producerea unei pâini din mazăre; - o stofă care să oprească gloanțele; - buzunare împotriva furtului; - o stofă care să permită băi de soare în balcon fără să fii văzut de vecini; - sicriu cu dispozitiv de deschidere automată în caz de moarte
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
să permită băi de soare în balcon fără să fii văzut de vecini; - sicriu cu dispozitiv de deschidere automată în caz de moarte aparentă." Scriitorul comentează cu umor: "Glumă-glumă, dar în zilele noastre tot s-a inventat ceva din lista nemților: e vorba de vestă antiglonț, cu care merg nu numai soldații, ci, cum vedem mereu la televizor, si înalții demnitari." Apoi, discuția alunecă, prin asociere de idei, la "gradul ridicat de poeticitate al tuturor acestor invenții", la "acel ceva inefabil
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
din Vergului, frizer de meserie, dacă ar avea răbdarea de a citi ambele scrisori, si mai ales pînă la capăt scrisoarea, țeapăna și ea, a împăratului... Nea Gogulică, pe care îl cunosc de mult, ar face așa: "Uite-al naibii, neamț, i-a zis-o" (papei). Și oricît m-aș sili eu să nu fiu ordinar, n-aș rezista să nu spui pe șleau cum explică bucureșteanul nostru concis, ce înțelegea el prin aceia că împăratul i-ar fi zis-o
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
Aleargă, Lola, aleargă), anul trecut, la Mostră venețiana. Într-un context în care, la un moment dat, senzația e că toate filmele seamănă între ele, Lola a spart monotonia, cu o tinerețe trepidanta: era altceva! Autorul, Tom Tykwer, un tînăr neamț de 34 de ani, cu un aer modest și jovial, face parte dintre regizorii care au crescut mîncînd cinema pe pîine; încă de la 9 ani, a intrat în funcție, filmînd, în grădina casei, pe 8 mm, tot felul de povești
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
comediei literaturii care se desfășoară în Pont des Arts. Cartea mai cuprinde o comedie a relației autor-personaj, o comedie a condiției de scriitor și chiar o comedie a actului creației literare. Unele personaje - o femeie de moravuri ușoare, Ana, un neamț pasionat de șah, Furhmann - îi trimit scrisori autorului, iar acesta, la rândul lui, intră în conflict cu unii dintre propriii săi eroi și încearcă, nu întotdeauna cu succes, să le schimbe destinul. Pe de altă parte, în român pătrund, ca
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
placă fumurie... * Fugă aviatorilor germani, lăsați de camarazii lor de război români să fugă, să decoleze, rapid, după 23 august 1944, când, fostelor trupe aliate, trupelor germane, li se acordase un răgaz de 48 de ore, ca să părăsească țara. Un neamț, neavând loc, se legase cu niste curele de aripă unui Messerschmit. Gest cavaleresc din partea ofițerilor români, foști aliați, desi regele rupsese cu ei. Germanii au fost primii care n-au respectat răgazul de 48 de ore, bombardând imediat capitala. Astfel
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
a apărut un camion cu remorca, supraîncărcat. Abia mai urca. Acolo șoseaua era într-o pantă abruptă. Camionul a tras pe dreapta, s-a oprit. Apoi, șoferul german îmi făcu, nerăbdător, semne, prin geamul deschis al cabinei. Nu înțelegeam de ce. Neamțul a dus degetul la gură. Atunci, am priceput. În mână țineam o sticlă de un litru, pe jumătate plină cu ersatz-ul cazon, primit dimineață, reglementar, împreună cu coltucul de pâine neagră, tare ca piatra. M-am dumirit pe loc. Neamțul vrea
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
de ce. Neamțul a dus degetul la gură. Atunci, am priceput. În mână țineam o sticlă de un litru, pe jumătate plină cu ersatz-ul cazon, primit dimineață, reglementar, împreună cu coltucul de pâine neagră, tare ca piatra. M-am dumirit pe loc. Neamțul vrea să bea și el ce beam eu. M-am ridicat, cu sticlă în mână, am coborât, repede, dâmbul, am traversat șoseaua, m-am dus în uniformă mea militară la șoferul german, care aștepta nerăbdător, cu mâna stângă scoasă în afara
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
mână, am coborât, repede, dâmbul, am traversat șoseaua, m-am dus în uniformă mea militară la șoferul german, care aștepta nerăbdător, cu mâna stângă scoasă în afara cabinei, pe geamul lăsat. I-am oferit sticlă cu cea mai sinceră bună dispoziție. Neamțul a luat sticlă, crezând că e alcool, rom, vin, - a dus-o la gură, lacom, și-a tras o dușca. Deodată s-a înecat și a început să scuipe, scârbit, ersatz-ul, produs de ei, la urma urmei. N-am să
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
si cu un fel de disperare, parcă. Câteva secunde bune, după ce aparatul s-a oprit, el a rămas nemișcat, fără ca pe ușă deschisă lui să iasă cineva. Pe urmă, după o pauză mai lungă, au ieșit vreo treizeci, patruzeci de nemți tineri, blonzi, niște băieți, în capul gol, fără rucsacuri, fără nici un armament asupra lor. Apoi, printre ei, și după ei, au apărut doi soldați români, maturi, doi vânători de munte, complet deosebiți de ceilalți, doi caporali, cu cască, mască, rucsac
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
aparentă, bărbați împliniți, împovărați de atâtea arme și unelte. Erau ca niște "fortărețe vii", inexpugnabile, cu zăngănelile armelor și bagajelor lor, gârboviți de atâta greutate, când, deodată la un metru de mine, pe iarbă aerodromului, așteptând mai întâi să treacă nemții, au îngenunchiat, s-au aplecat cu un zgomot colosal spre pământ, au sărutat amândoi pământul neamului lor, s-au ridicat, au făcut drepți, unul lângă altul, tot zângănind, si au trântit fiecare câte o cruce pravoslavnica peste carabina, de la creștet
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
de întreg poporul german. Au fost judecați cîțiva indivizi, cînd de drept trebuia judecat poporul întreg". Sînt opinii care ar fi scandalizat, atunci că și azi, opinia publică germană. E drept că Hitler și acoliții săi au fost urmați de nemți. Dar nu se putea judeca întreg poporul german pentru că dacă toți sînt vinovați atunci nimeni nu mai este vinovat. E, din păcate, chiar opinia filosofului nostru. Exagerată. Pentru că în procesul de denazificare întreprins de nouă Germanie, în întreținerea sentimentului de
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
alături de turci, sîrbi, în perioada de boom a Germaniei, cînd era mare nevoie de mînă de lucru. Pot să vă spun că personal, cei pe care i-am întîlnit - în lagăr, la poliție etc. - aveau cuvinte de simpatie pentru români. Nemții mai aveau o ușoară rîca, pentru actul de la 23 august. Spuneau că i-am trădat. Cînd încercăm să le explic ce este in România, mă trezeam brusc în fața unor surdo-muti, cu care nu aveam cum să dialoghez. Poveștile din pușcărie
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
le selectase din versiunea integrală, apărută anul trecut pe un CD în Germania. (Am dorit și noi să preluăm aceste fragmente încă de acum două luni dar, cerînd, cum e legal, voie editorului francez, acesta ne-a trimis la cel neamț, care deține drepturile și le vinde. N-am avut bani.) * Culmea cea mai înaltă a "Continentului" o constituie Dosarul dedicat scriitorului francez Michel Houellebecq și românului sau Particule elementare care stîrnește, de un an, discuții fără precedent în lumea literară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
Destinul omului depinde foarte mult de el însuși și apoi de evenimente. Cu popoarele, lucrurile sunt mai complicate. Există popoare care nu și-au putut decide soarta lor, au decis alții pentru ele. De exemplu polonezii, trăind între două puteri: nemții și rușii. Eu am și o filosofie biologică. Plantele și animalele trăiesc în concurență unele cu altele. Există plante care se luptă pentru pământ. Vulturii își aruncă din cuib puii slabi. La om funcționează adevărul "Homo homini lupus", numai că
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
trebuie purtată aceasta etichetă? Unul dintre cele mai grele lucruri este a defini identitatea unui individ, din cauza clișeelor impuse de societatea de consum. Identitatea unui individ se rezumă la cele câteva produse sau calități ironizate, dar recunoscute de toată lumea? Sunt nemții buni ingineri, englezii toți gentlemani, iar francezul umblă tot timpul cu bereta pe cap și bagheta sub braț? Românul este cineva care mănâncă mititei și mămăligă, recită Eminescu, cântă doine și se îmbracă în iie? Propria mea definiție se referă
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
niciodată. Mă gândesc totuși că altă comparație ar fi fost încă și mai plină de semnificații dramatice: aceea dintre destinele unor Sebastian și Fundoianu. Primul, la București, a îndurat ce a îndurat, celălalt, prins de război în Parisul ocupat de nemți, a sfârșit în camera de gazare. Nu pot de asemenea să înțeleg în ce fel a devenit dl Nicolae Manolescu antisemit și a periclitat aderarea României la structurile europene, cum s-a afirmat, făcând analogia între Holocaust și Gulag. Sunt
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
evreii burgheziei din Europa centrală, citeau presa germană sau austriacă. Despre existența a trei arii de cultură în familia Reich, Marcel relatează o întrebare pe care i-a pus-o în 1958 Günter Grass: "De fapt cine ești dumneata? Ești neamț, polonez sau ce anume?" Răspunsul a fost: "Sunt pe jumătate polonez, pe jumătate german și pe de-a întregul evreu". Afirmația cuprindea adevărul; fără vreo habotnicie sau fidelitate religioasă, Marcel Reich a rămas toată viața cu un soi de complex
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
unei singure rase care, de un secol și jumătate, amenință pacea lumii... Italia și Franța ar putea să se unească și, împreună cu Portugalia, Spania și România să creeze acea Axa latină în Europa meridionala, destinată să înfrîneze expansiunea Germaniei..." Oricum, nemții vor prinde de veste (11 servicii secrete în România acelor vremuri) și îi vor întocmi lui Mihai Antonescu un dosar voluminos; iar Hitler în persoana îi va cere mareșalului Antonescu, ritos, să-l înlăture din funcții pe cel în cauză
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
întîlneau, de regulă, la cafenea, autorul are grijă să amintească aici ce era șvarțul, pe care atîta îl consumau scriitorii și ziariștii. Ar fi fost nu cafeaua clasică de azi, ci un preparat de cafea importat din Europa Centrală, de la nemți și austrieci. Era o cafea neagră (fără lapte) curățata de zaț prin strecurare. Se prepară, încantitate mare, odată pe zi, dimineața, într-un vas de zece-cincisprezece litri, în care se punea cafea măcinata mare (că la filtru) și - cine ar
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
Iași. Știe bine limba maghiară. citește cărți maghiare și vrea să afle. Din 1867 (de patru ani!) Transilvania și banatul au intrat sub jurisdicție maghiară. Cum sunt maghiarii? Cum ne vom înțelege cu ei? Relația nu este foarte bună; românii, nemții, sârbii au intrat sub o altă stăpânire care vrea să-și exercite puterea. Supușii trebuie să învețe limba maghiară, să se supună noii discipline, mai severe decât cea instaurata de vechiul regim. Dar sunt și unii care trăiesc frenezia subordonării
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
pocita, încât îmi era rusien să-i ascult. După felul meu de a vedea, ei trebuia să se ducă la vreo universitate germană, și mi se păreau vrednici de milă acei dintre colegii mei maghiari care se simțeau măguliți că nemții sunt nevoiți a-și ținea lectiunile-n limba maghiară. Nu erau în stare să-și deie seama că străinii, pe care ii sâlesc să ieie parte la viața lor națională, le pocesc limba și le strică rosturile culturale." * Așadar, între
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
cărei autoritate creștea: ea exprimă lumea modernă, sincronizarea cu Europa, ea punea în valoare spiritul tânăr. Între 1871 și 1873 Europa trăiește transformări spectaculoase. Nici vorbă că ascensiunea Germaniei este, pentru autorul care trăise alături de șvabi, maghiari și sârbi, uluitoare. Nemții evocau nu numai un model, ci și o amenințare. Ei erau poporul în expansiune, forța militară necruțătoare. Amenințarea germană i se pare lui slavici mai puternică decât amenințarea maghiară: trăise la Pesta, profesorii care ar fi trebuit să slujească limba
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
să colaboreze astfel și el la nouă ordine an Europa pe care o pregăteau Hitler și Mussolini; noi copiii am fost ansa mai tari și l-am ămpiedicat; este adevărat că tata a avut tot timpul o mare admirație pentru nemți, ăn care vede și astăzi, de altfel, singura pavăza an contra dezmățului bolșevic." În altă situație decât cea de azi, aș fi trecut peste orice considerație că mi-e cumnată și aș fi pus-o la punct și pe ea
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]