432 matches
-
am izbutit-o încă - n-o spun din smerenie. Dar nu-mi pierd îndrăzneala. Stărui. Mă rog să-mi ierte Dumnezeu păcatele. Am auzit pe mulți spunând: <<Nu pot să mă rog>>. Eu așa ceva n-am pățit. Numai în ziua neascultării mele în Sfântul Munte am pățit asta. Nu mă frământă dacă și cât trăiesc. Asta am lăsat-o în seama iubirii lui Dumnezeu. Se întâmplă de multe ori ca cineva să nu vrea să-și aducă aminte de moarte. Este
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
actuală, denumită stare de păcat. Termenul este cel mai utilizat din această categorie, adesea alături de verbul a fi (22) în definirea unor acțiuni care încalcă normele morale sau în expresia "păcat strămoșesc" (12), ce desemnează acțiunea inițială a omului de neascultare față de porunca divină și efectele acesteia asupra stării actuale a omenirii. Modul de abordare și înțelegere a temei mântuirii diferențiază puternic între religii, ceea ce face ca reprezentarea sa în mesajele analizate să fie foarte eterogenă. În linii generale, religiile istorice
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
pe timpul cînd Dumnezeu umbla pe pămînt, a venit în chipul unui cerșetor la o femeie care tocmai își alăpta copilul și-i zice să arunce copilul peste cap; ea însă nu voi. Deci să fi hotărît Dumnezeu, ca pedeapsă pentru neascultarea femeii, ca copiii omului să nu poată umbla oarecare timp după naștere, iară vitele să umble imediat după naștere. Cînd copilul nu umblă în picioare la timp, i se leagă degetul cel mare de la piciorul drept de degetul [mare] de la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
categorici: Măcar că În acest Vicariat, lauda lui Dumnezeu, până acuma Îi pace și liniște, și Îi bună nădejde că și de acuma Înainte va fi, totuși, fiindcă oameni malițioși, pizmași, a tot rândul bun Îndemnători și ațâțători de popor spre neascultare pot fi, și, de nu sunt, pot veni de aiurea, unde, cu durere, se află mulți, vi se comunică Circularu Măriei Sale Domnul Episcop ș...ț Aduceți poporului aminte În beserică datoriile către stăpânire, arătându-le relele urmări care ar veni
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
diavol, a cărui principală ocupație constă în a împiedica prin orice mijloace împlinirea iconomiei mântuirii. „În păcatul lui Adam”, notează Antonio Orbe, „apostazia diabolică care l‑a generat rămâne ascunsă în sine. Ea se manifestă însă, în mod vizibil, prin neascultarea lui Adam. La fel stau lucrurile și în cazul Anticristului. Deși latura sa interioară - adică apostazia diabolică - este invizibilă, ea se va revela în activitatea exterioară desfășurată până acolo încât va ajunge să fie slăvit de oameni. Puțin îi pasă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să îngenuncheze în fața lui). Într‑adevăr portretul fizic este alcătuit cu scopul de a reliefa orgoliul său nemăsurat. Anticristul va avea fruntea înaltă, deoarece este mândru; ochii asemenea Luceafărului (Is. 14,12‑15), ca unul care este cel dintâi în neascultarea lui Dumnezeu; nasul ca un hău, căci va fi prăpastia pierzării păcătoșilor; gura sa monstruoasă, căci va spune lucruri nemaiauzite; în fine, nu va avea genunchi deoarece este incapabil de rugăciune și supunere. 5. Apocalipsa apocrifă a lui Ioan, redactată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dar Reciclarea șeherazadei sau locul unde se scrie Cartea Vieții??? Câte deziluzii gândind că Peștișorul de Aur să-ți îndeplinească o dorință! Intri în hăul atâtor necunoscute, Doamne! O, minune! Sau... Cum poți să ajungi politician, vorbind, dar negândind... prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu. și ce traiect: mai întâi animal, apoi om... și-apoi, brusc... element înghițit de minciună... Evoluție, nu glumă! Sarcasmul e la el... acasă. Te-ai întrebat, cititorule, ce-nseamnă a nu ști ce să faci când Dumnezeu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ființa umană a fost chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I Ioan 3, 4). Păcatul este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a ordinii preconizate de El. Din scrierile isihaste aflăm că păcatele se nasc din negrijă și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
n-ar comite tocmai un păcat răsfoind câteva pagini din operele „marilor dascăli ai lumii și ierarhi”. De ce oare foamea de cunoaștere, setea de adevăr sau patosul implicării civice sunt privite cu suspiciune, ca simptome ale unei potențiale „erezii” sau „neascultări”? Când vezi prin marile orașe pensionari nenorociți căutând o bucată de pâine prin gunoaie, se găsesc duhovnici pedanți gata să facă recomandarea de a lăsa „implicarea socială” pe seama celor „despătimiți”. Când afli, de la sursă, despre un caz de abuz sexual
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu știe că „unde intră «trebuie», acolo avem începutul eșecului”. Aceasta nu înseamnă că disjuncția între bine și rău trebuie ocultată, ci faptul că esența revelației ține de modul afirmativ al existenței. Morala se bazează pe refuz și pe interdicție. Neascultarea lui Adam n-a fost o eroare etică, ci o abatere a inimii de la izvorul său de viață. Poruncile dumnezeiești nu fixează legea ca reper ultim, ci reprezintă doar o călăuză în redescoperirea inocenței prunciei. „Cine nu va primi împărăția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se găsesc în mod specific și progresiv organizate în cele două părți ale Sfintei Scripturi, în Vechiul și în Noul Testament. 1.1 Vechiul Testament Chiar de la începutul Vechiului Testament, imediat după crearea omului, păcatul intră în istorie. Este prezentat ca o neascultare a omului de Dumnezeu, o încălcare a voinței sale (cf. Gen 3,17). Aceasta a purtat cu sine consecințe negative în viața omului, prin pierderea armoniei interioare și a încrederii în bunătatea lui Dumnezeu, în timp ce Dumnezeu a conceput deja un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
alte cuvinte, mâncând din roadele pomului cunoaș terii, ei au cunoscut „că erau goi”<footnote Ibidem, 3, 7. footnote>. Adică, au aflat ce înseamnă„binele și răul”. Dacă ar fi mâncat și „din pomul vieții”, atunci ar firămas veșnic în neascultare, adică, în păcat. Adam va pune numelefemeii sale „Eva, adică viață, pentru că ea era să fie mama tuturorcelor vii”<footnote Ibidem, 3, 20. footnote>. „Eva” este viața de pocăință a omului și singura lui calecătre Viață! Adam a cunoscut, deci
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a omului și singura lui calecătre Viață! Adam a cunoscut, deci, că „binele și răul” înseamnă „viațăși moarte”. Fără ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, Adam, mân-când și din roadele „pomului vieții”, ar fi putut să aleagă răul, deci, viața veșnică în neascultare. Putem înțelege că doar două sunt căilepe care le putem alege, „viața” și „moartea”, dintre care doar unaeste cea adevărată, cea a ființei. Mâncând din „pomul din mijloculraiului”, Adam și femeia lui „au murit”. Neascultarea însemnă„moarte”, adică dezlegare de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
răul, deci, viața veșnică în neascultare. Putem înțelege că doar două sunt căilepe care le putem alege, „viața” și „moartea”, dintre care doar unaeste cea adevărată, cea a ființei. Mâncând din „pomul din mijloculraiului”, Adam și femeia lui „au murit”. Neascultarea însemnă„moarte”, adică dezlegare de Dumnezeu, adică împotrivire cuvân tului lui Dumnezeu, care este Viața. Ceea ce Adam numește „Eva”înseamnă și o „reamintire” a legăturii cu Dumnezeu. „Viața” pământească este deci o luptă, cunoscând „binele și răul”, pentru credințaîn Viața
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lui Dumnezeu este, de fapt, un sfat.De ce nu a ascultat femeia sfatul lui Dumnezeu? De ce Adam s-a lăsat amăgit? De ce a dat femeia vina pe șarpe? De ce Adam a dat vinape femeie? Pentru că nu a fost ascultată „porunca”! Neascultarea,poftirea și mâncarea din roadele „pomului din mijlocul raiului”,nerecunoașterea încălcării poruncii și înfruntarea lui Dumnezeu,prin acuzarea Lui pentru „nepriceperea” femeii, „ajutorul” pe careDumnezeu i l-a dat, toate acestea au dus la „alungarea din rai”.Credința este deci
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
normative, obișnuința de a se supune la norme, la obligații. Părinții, profesorii, societatea îi cer să se supună la o îndoctrinare socială, iar copilul, deprins să asculte, se supune. 3. Supunerea la obligații poate fi însoțită și de teama consecințelor neascultării. Frica, sentimentul dominant în școlile noastre de acum 100 de ani, a dispărut complet în anii dictaturii comuniste, când, dacă un elev nu învăța cel pedepsit era profesorul, în diferite moduri (să-l mediteze în vacanță, nu avea voie să
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
seamă în Orientul Apropiat și-n lumea egeeană, prezintă o Mare Zeiță lângă un Arbore al Vieții și un izvor dătător de viață, sau un Arbore al Vieții păzit de monștri și de grifoni; cf. M. Eliade, Trăite, § § 104-108. justificată: neascultarea trăda orgoliul său luciferic, dorința de a fi asemeni lui Dumnezeu. Era cel mai mare păcat pe care creatura putea să-1 comită împotriva Creatorului. Era "păcatul originar", noțiune plină de consecințe pentru teologiile ebraică și creștină. O viziune asemănătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
va fi pedeapsa divină dată necredinței religioase; ea pregătește totuși o nouă creație, Noul Legământ pe care Ieremia îl va proclama mai târziu. Căci Iahve este milostiv și profetul transmite apelul său: "întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și eu voi vindeca neascultarea voastră!" (3: 22; cf., de asemenea, 4: l sq.). În ~ 609, losias murind, fiul său loiachim i-a urmat la tron. El s-a arătat un despot urât de oameni și Ieremia n-a șovăit să-1 atace, în piața din fața
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din anul 341 nu menționează abuzul necunoscut pe atunci al domicilierii Episcopului la curte, dar interzice Episcopilor, preoților și altor clerici să viziteze împăratul fără permisiunea și fără scrisori de prezentare din partea Episcopilor provinciali și, în special, metropolitani. Pedeapsa pentru neascultare era excomunicarea și interzicerea exercitării oficiului! Acest lucru demonstrează cît de mult era prețuită libertatea Bisericii și ce mari erau temerile față de puterea lumească. În 347, Conciliul din Sardica ordona Episcopilor să-și trimită diaconii și reprezentanții la curte și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Carol cel Mare de obligația sa de a lăsa libere alegerile Episcopilor; și acest mare om a primit avertismentul din partea Capului Bisericii cu acea docilitate care demonstrează măreția sufletului înalților domni creștini, mult mai eficientă decît opunerea de rezistență sau neascultarea. Carol cel Mare a exprimat și amendat această libertate în Capitulariile de la Aquisgrana din anul 803, cap. II, decretînd și consfințind această libertate prin următorul Decret: Fiind în cunoștință de sfintele canoane, ne-am dat consimțămîntul rînduielii ecleziastice (pentru ca Sfînta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
noi interzicem acestuia să pătrundă în nava Fericitului Petru și intrarea în Biserică pînă ce nu se va fi pocăit, nu va fi abandonat postul pe care l-a primit printr-un delict atît de grav al ambiției și al neascultării, cauzat de sminteala idolatră. Asemenea hotărîm și pentru gradele inferioare și demnitățile Bisericii. Dacă vreun împărat, rege, duce, principe, conte, sau orice altă putere seculară va vrea să acorde cuiva un episcopat sau altă demnitate ecleziastică, să știe că i
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-mi zdrobească istorioara cu acul, iar eu nu voi permite - mai ales după ce cu atâta șansă mi-am reamintit-o - să (m)i se întâmple o asemenea catastrofă. Povestea avea, desigur, și un scop educativ, moralizator (iată unde duce necumințenia, neascultarea...) dar, în varianta mamei, accentul cădea pe întâmplarea ieșită din comun, pe bizareria ei. Nu-mi amintesc de nici un epilog. A scăpat, până la urmă, băiatul de ac? Putea acesta - ajungând, de pildă, la inimă - să-i pună viața în pericol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am descoperit. Slujitorul cel bătrân Înjură Încetișor: — Haideți după nebunul ăsta, nu-l putem lăsa aici sin gur. Fiți cu băgare de seamă să nu nimerim dincolo de gratii. Oricum dacă scăpăm de uneltele de aici, ne așteaptă altă pedeapsă pentru neascultare... N-avem de ales. Într-adevăr, coridoarele erau pustii. Toți slujitorii erau pe ziduri pregătindu-se pentru luptă și urmărind cu spaimă cum se apropiau amenințător asediatorii. Între timp, oamenii lui Conrad ajunseseră sub zidurile fortăreței. Cercul ucigător se strângea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
face casă, acei oameni să fie în pace și odihnă...cu nimic să nu fie supărați, iar după ce li s-a împlini sorocul cărții domnii mele, își vor da banii pecețâlor pe giumătate.” - Iată însă că s-a întâmplat și neascultare din partea sătenilor din Ciurbești. La 24 iulie 1670 (7178), Gheorghe Duca voievod poruncește: „Așijderea și pentru rândul vecinilor dintr-acel sat (Ciurbești) s-au mai ispitit și mai demultu ca să nu asculte de călugări și acmu, iarăși s-au cercat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
viața lui. La Roman au fost găzduiți de o cunoștință a Emiliei iar Săndel, după obiceiul lui copilăresc, a făcut un drum până la râul Moldova, ba chiar a făcut și o baie în râu. Emilia s-a necăjit mult de neascultarea lui Săndel și l-a amenințat că nu va mai avea grijă de el dacă n-o ascultă și nu se ține de învățat pentru examenul de admitere. După ce au susținut examenul amândoi elevii de la Pungești au fost admiși, având
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]