449 matches
-
timpul din voi. Mai târziu veniră și chiriașii lui Coleșiu: un tânăr înalt, mult mai înalt decât mine, și urât foc, care se recomandă Novac, atașat de legație, și fata care-l însoțea, o blondă scundă și vioaie, plină de neastâmpăr. ― Iată și pe ceilalți nepoți ai mei: Veverița și 'Urangutanul! ni-i prezentă moșul. Ne-am împrietenit repede. Amândoi erau deopotrivă de veseli și dezghețați. El ne povesti întîmplări exotice din Țara Soa-relui-Răsare unde stătuse câțiva ani. În casă se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe o străină. Doamne, n-o mai cunoșteam. Avea fața palidă, suptă, parcă zăcuse luni întregi în spital, luptând cu moartea. În jurul ochilor se iviseră cearcăne vinete, iar privirea nu mai semăna cu a ei. Unde era Mihaela, unde frăgezimea, neastâmpărul și frenezia ei de viață? Mă duru că o găseam așa de schimbată față de cealaltă pe care o purtasem în mine. Cât trebuie să fi suferit! Și asta numai din cauza mea. Pentru că un gând scelerat mă îndemnase să-i trimit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mereu sclavă, nu va avea gestul biblic de a-și conduce fata în cortul patriarhului! Altfel, jocul celor doi era primejdios! Mini își zicea că poate vede ea lucrurile prea tragic și totodată se simțea zorită spre sfârșitul tragediei. Era neastâmpărul furtunii pe care o simți că vine, care te apasă și pe care ai vrea s-o vezi trecută, fie chiar cu ravagiile ei. Pe drum spre Rimi, Mini se bucură că are pretextul scrisorii și totodată luase decizia că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că și titlul îi revine deodată cu locul . . . Apoi slugile obraznice și disciplinate . . . Casa aceea cu parchet prea lune-oos și cu scări în care te încurcai ... și patul prințului! Lică nu credea în microbi! Astfel se isca un zel, un neastâmpăr nou Trubadurului, pe când zdruncinul carului funebru descompunea ultimele agregări ale trupului Siei. Ce fusese Sia? O energie derivată din Lică și încremenită acolo, în fata trupeșă, și care acum revenea la obârșia ei. Un mare amor de sine, derivat de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pariu că scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se făcu verde la față și simți c-o să-l urască pînă la moarte. Se uită la spectatori și-i văzu, printre miile de capete care se mișcau cu neastîmpăr, pe taică-su, pe maică-sa, pe mama lui Julius: se uitau la el, așteptau să vadă ce face. Ceva mai Încolo, În primul rînd, Martin părea că-i spune: „Hai odată, fă ceva, că oricum ți s-a-nfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și socializmul ăsta? Ce să aibă el cu mine și cu bieții mei căișori? Ce rău i-am făcut noi dumnealui?” și-a mai zis, în gând, nenea Fănică și-a plecat amărât spre casă. După vreo patru-cinci zile de neastâmpăr, nemâncare, nesomn și neviață și-a luat inima-n dinți și s-a dus la regiune. A întrebat acolo de Victor al lui Costică Dîrlea, un flăcău de la ei din sat, ajuns șoferul unui șef foarte mare. A avut noroc
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care încă i se așterne în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le aruncă în aer. Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
canapele din vinilin de culoare închisă, în fața unei femei neputincioase, puțin mai tânără decât el, prinsă într-o luptă de proporții epice cu fermoarul jachetei sale inutile. Voia s-o ajute, dar știa că mai bine se abține. Simțea un neastâmpăr straniu în timp ce-o aștepta pe Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o răscruce - nghesuit de iele, m-aș și nu m-aș duce. 1965 Acum, pentru prima oară De-acum, tot mai mult în stup, dragostea își coace mierea și mă umple de puterea unui foc aprins în trup. Plin de neastâmpăr cum sunt în mine-aceste semne pornite să mă îndemne pe al fericirii drum. Acum, pentru prima oară, grăbesc pasul să n-o scap, dragostea e o vioară care-mi dă bătăi de cap. Gândurile parcă-s fluturi în vârtejuri de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fulgeri, cu ea tuni; nu mai ai ce să adunidirijat doar de obsesii semeni vânt, culegi furtuni: caz tipic de paranoia, nu mai știi care ți-e voia, ești din „Casa de nebuni” a profeticului Goya. 2012 Dragoste-adolescentină Plin de neastâmpăr iară doru-ncepe să mă ndemne spre acele tainici semne de-nceput de primăvară. Gândurile parcă-s fluturi învârtindu-se-n lumină - dragoste-adolescentină, neajunsă la săruturi. Doarme trei ore pe noapte și mănâncă te miri ce; merele-n Eden nu-s
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
iar dealurile se află între ele. Pe iarbă, la poalele stîncii, stătea o fată trupeșă, de vreo paisprezece ani, cu picioarele depărtate și mîinile în șolduri, între două grămezi de haine. Era îmbrăcată într-o rochie albastră și bodogănea cu neastîmpăr căci frații ei mai mici puseseră mingea de fotbal la mică distanță de ea și se pregăteau să șuteze în poartă. Thaw o privi îndelung, admirativ. — E magnifică. Mi-ar plăcea s-o desenez, zise el. — Nud? — Oricum. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asalt, bombardat cu bucate, a încercat să explice Agata, dar doamnele nu râseră deloc la gluma ei, preferau să vorbească mai departe despre Dan Crețu. Fiecare știa, de la servitori, alt detaliu demn de împărtășit. Lucia Argintaru, o brunetă plină de neastâmpăr care arăta încă tânără, replică: — Toată lumea știe că doctorul Istrate e ateu, așa că să nu-mi vorbească el mie despre post... Agata o privi cu mirare, fiindcă o credea mai isteață, însă Lucia repuse discuția pe făgașul dorit de toate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
MIC SEMN CĂ PERICOLUL AR PUTEA SĂ REVINĂ, "STATUS-QUO-UL TREBUIA SĂ FIE MENȚINUT ȘI MĂSURILE PRECEDENTE RELUATE". TOATĂ LUMEA A FOST ÎNSĂ DE ACORD SĂ CONSIDERE ACESTE ADĂUGIRI CA PE NIȘTE CLAUZE DE STIL ȘI, ÎN SEARA DE 25 IANUARIE, UN NEASTÂMPĂR DE VESELIE COPLEȘISE ORAȘUL. PENTRU A SE ALĂTURA BUCURIEI GENERALE, PREFECTUL DĂDUSE ORDIN SĂ SE REVINĂ LA ILUMINAȚIA PE CARE O AVUSESE ORAȘUL ÎNAINTE DE CIUMĂ. SUB UN CER RECE ȘI PUR, CONCETĂȚENII NOȘTRI S-AU REVĂRSAT ATUNCI ÎN GRUPURI ZGOMOTOASE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de acel element denumit generic talpa țării.” Nu a fost pentru nimeni o surpriză apariția în peisajul editorial bârlădean al celui de al treilea volum al Călătorului Al. Mânăstireanu. Prietenii, cunoscuții, admiratorii, foștii colegi de breaslă, foștii elevi știau că neastâmpărul creației nu-l va părăsi pe temerarul Călător. Personal, sunt convins că și de acum încolo efervescența gândirii și pasiunea scrisului îl vor însoți. Cele trei volume se constituie într-un îndreptar, într-o carte de învățătură pentru viață, pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
copiii - recte autorul și frații - se laudă cu acest fapt, după ce află prin ce a trecut proaspătul eliberat, după propriile mărturii. Bunicul este prevenit să nu se manifeste ostil, pentru că va fi imediat rearestat. Copilul Ștefan - viitorul autor - mereu în neastâmpăr și mișcare vede tot, înțelege totul perfect și încearcă să-și scoată prietenii să atace bestiile cu pietre, pentru că “au turbat bestiile și băieții din umbră”. Curând apare din prizonierat tocmai din lagărele siberiene și unchiul Grigore, cu multe și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ne iau sacoșele. Știu că fiind fete și mai mici, primim daruri mai multe de la gospodari: mere, nuci, dulciuri și, inevitabil, bani. Întoarse acasă, începe marea grijă a noastră, a copiilor: împodobitul bradului. Nu este deloc greu dar emoția și neastâmpărul ne face de multe ori să greșim, să mai stricăm câte un glob, sau să rupem, de unde nu trebuie, câte o crenguță. Să vă spun un secret: la noi la școală există un Centru de Tineret unde copiii au învățat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de cancer avea obișnuita‑i expresie de insolentă bună dispoziție. - Am auzit că vrei să‑ți cumperi un Mercedes cu motor Diesel. Te sfătuiesc să n‑o faci. N‑o să‑ți aducă decât belele. Trepida sub puseul sfârșitului sau de neastâmpăr. Nu mai conta nimic, așa Încât i‑am promis că n‑am să‑l cumpăr. Pe urmă, după un lung schimb de priviri În tăcere, mi‑a spus că ar dori să se urce În pat. Era mult prea slăbit ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... după atâtea zile de caniculă, vine furtuna! Murmură bătrânul Iorgu uitându-se de la fereastră. Vălmăsagul vântoasei de afară, cu copacii îndoiți ca niste nuiele, se oprea în ferestre. Crengile ciresului din față, băteau cu neastâmpăr în geam. O pală de vânt lovi crengile de geam si fereastra se deschise în lături. Parcă se sfârseste lumea, nu alta!... murmură Iorgu. Deodată, pe fereastra deschisă larg, intră o rândunică ciripind... ”tivit-tivit”. Bătrânul tresări. Urmări nedumerit păsărica, cum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
putea provoca o explozie uriașă care ar putea distruge întreaga Creație... Dar Creatorul a avut grijă ca diferența dintre ele să fie atât de mică, încât să nu se producă!.. Iată, alte dileme care preocupă pe om în permanentul său neastâmpăr de căutare și cunoaștere... rămase fără răspuns... Despre toate aceste realități alternative, doar se vorbește, însă numai Creatorul știe!.. ”La început era Cuvântul... si Cuvântul era Dumnezeu... ” Așa s-a întrupat Cuvântul... după Sf. Evanghelist Ioan. In noaptea aceea de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cât și ca formă teoretică - paradoxul izvorăște din condiția nedesăvârșirii. Unul singur, și ar arunca raiul în aer. Contingența - oazele de arbitrar în deșertul Necesității - nu e sesizabilă de formele rațiunii decât prin intervenția de mobilitate pe care-o introduce neastâmpărul paradoxului. Ce-i el dacă nu o irupție demoniacă în rațiune, o transfuzie de sânge în Logică și o suferință a formelor? Semnul hotărâtor că misticii n-au rezolvat nimic, dar au înțeles totul? Avalanșa de paradoxe în preajma lui Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât un tratat de zădărnicie. Unde să găsești cuvinte care să zugrăvească eroziunea lui implacabilă, înaintarea lui destructivă, când peisajul deschis și accesibil al bătrâneții ți se oferă la toate colțurile ca o lecție decisivă și o sentință fără apel? Neastâmpărul copiilor în brațele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a simțit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului? De oameni mă separă toți oamenii. De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se conferă, ci se dobândește prin muncă, în timpul unor nesfârșite zile și nopți, trudind deasupra a sute și sute de pagini. Acesta este Profesorul Anghel, cu un bilanț de realizări în viața profesională ca jurist, care inspiră respect și cu neastâmpăr în gândire, gata să abordeze noi probleme din domeniul preocupărilor pe care le are. Îi urez Profesorului, care este un bărbat special, să-și întrețină în continuare tinerețea sa funciară și să-și dovedească sieși și nouă că Socrate nu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
pelița lui albă, Purtînd la brîu un paloș și pe grumazi o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?... Iar cînd pe sub altița cămeșii Înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți În undă, Doi pui În neastîmpăr de lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe gînduri cîte-un an!”... Întorcîndu-ne la lirica obișnuită, observăm că punctul maxim al eresului alecsandrian este beția drăgăstoasă: „În beția drăgăstoasă Ochișorii-ți strălucesc, Obrajeii-ți ruminesc, Crinișorii-ți Înfloresc De mă-mbăt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari pasiuni. Peisajul liric are o mai mare consistență atunci cînd poetul vorbește mai direct de angoasa lui erotică. În Scrisoare către Zulnia aflăm imaginea unui mare neastîmpăr și a unei voințe energice (În contradicție cu scopul ei) de singurătate. Traduse În semnele naturii, ele configurează un peisaj liric caracterizat prin cîteva elemente materiale: „Călători pe văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite, Umblu de urît cu ziua pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răniți de tot felul de arme, carii Își arăt ranele și Își spun durerile, cerînd ajutorul doctorilor. Pentru că acest Amor, copil nebun, fiu al Venerii, răzgăiat d-a sa mumă și crescut zburdalnic, În mină eu arc și săgeți, cu neastîmpăr petrecîndu-și timpul totdauna ca cu niște jucărele, Întinde arcul și aruncînd săgeți În toate părțile răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vîrste: fără a se rușina de bătrîni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]