468 matches
-
foarte rău. A avut doar o zi foarte lungă, a fost tare stresat În ultima vreme, n-a dormit suficient și n-a vrut să-și verse nervii pe mine. Ori asta, ori gelozia lui e atât de feroce și nebunească pentru că eu mă văd cu Philip, Încât pur și simplu n-a reușit să se abțină să nu spună ceva răutăcios. Sau poate amândouă, m-am gândit. Oricum, Îl voi ierta, firește, când mă va implora să Înțeleg și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu adevărat, ca să putem împărăți și noi împreună cu voi! 9. Căci, parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște osîndiți la moarte; fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni. 10. Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, înțelepți în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puși în cinste: noi, disprețuiți! 11. Pînă în clipa aceasta suferim de foame și de sete, suntem goi, chinuiți, umblăm din loc în loc, 12. ne ostenim și lucrăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23. Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, și toți ar vorbi în alte limbi, și ar intra și de cei fără daruri, sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni? 24. Dar dacă toți proorocesc, și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți. 25. Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cade cu fața la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
în planul meu, mândră de cât de inteligentă eram, am luat în mână o jumătate din oul de Paște al lui Margaret și, gâfâind ușor de frică și de nerăbdare, am rupt-o în două. Fericită, cu sângele alergându-mi nebunește prin vene, din cauza sentimentului de împlinire, mi-am îndesat jumătatea de ou în gură, abia apucând să gust ciocolata înainte de a înghiți totul. Fericirea nu a durat mult. în clipa în care ultima înghițitură a dispărut pe gât, rușinea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a ridicat în picioare, scund și rotofei cum era, îmbujorat și zâmbitor. Și-a netezit bluza de trening peste burta rotundă. Și, după ce a tras aer în piept, s-a lansat: — Când am venit aici, am crezut că toți sunteți nebuni. N-am vrut să stau la un loc cu o ceată de alcoolici. Credeam că nu era nimic în neregulă cu mine. Când Don a spus asta, am fost surprinsă cât de mulți oameni au zâmbit, ca și cum înțelegeau perfect ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
suntem, când brusc îngheț, îngrozită. Uite‑i pe Judd și pe Kent. Chiar aici, în fața noastră. Traversează, și Kent spune ceva însuflețită, iar Judd dă din cap aprobator. O, Doamne. O, Doamne. Repede, să mă ascund. Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în scaun și încerc să mă ascund după Wall Street Journal. Dar e prea târziu. Kent m‑a văzut deja. Îi cade falca de uimire și vine repede la mașină. Ciocănește în geam, bolborosind ceva și gesticulând insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acesta eu nu l-am simțit încè! Ilarie ridicându-se de pe scaun, îmi ajunge pânè la umeri, apoi, punându-și cu îndrèznealè mâna stângè pe pieptul meu, chiar în dreptul inimii, care, simțind parcè presiunea tulburètoare de deasupra, începe sè batè nebunește, Dar ești plin, Matei, fixându-mè el cu privirea, esti plin de dorul de sufletul tèu! Tu îl cauți, însè, acolo unde nu trebuie, greșești așa cum greșeau și mironosițele când îl cèutau pe Cel viu între cei morți, învațè sè cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
i-a reprimit la grămadă, dar el stă atârnat Într-un fir de păr. Mă gândeam deja să inițiem o revistă samizdat studențească, dă bine afară, un PR prin Europa Liberă, fenomenul e aproape inexistent În România, ăia o să fie nebuni de bucurie, numai asta o să latre! Să Îl implicăm Încet-Încet pe Daniel, redactor-șef, de ce nu, e el cam cu capul În nori și haotic, dar e mai cultivat ca alții și vizita lui Manu Traian l-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
egali, cu aceleași îndatoriri și drepturi, și că bogățiile trebuie să se împartă între toți... — Vor să fie egali un deștept și un prost, un imohag și un sclav, omul muncitor și trântorul, războinicul și lașul? exclamă cu uimire. Sunt nebuni! Dacă Alah ne-a făcut diferiți, de ce vor ei să fim egali? pufni. La ce mi-ar mai folosi atunci faptul că m-am născut targuí? — Lucrurile sunt mai complicate, spuse bătrânul. — îmi închipui, acceptă el. Trebuie să fie mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lume, să facă gol În jurul persoanei sale, să se Înconjoare de ziduri de piatră și de teamă, acesta pare să fi fost visul nebunesc al lui Hasan Sabbah. Dar acest vid Începe să-l Înăbușe. Regii cei mai puternici au nebuni sau tovarăși veseli ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis În casa sa, Închis În sine Însuși. Nimeni căruia să-i vorbească, nimic altceva decât supuși docili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În afară de țârâitul greierilor, nu se auzea nimic. Dar e știut că grănicerii nu umblă la vedere și nu anunță: Aici suntem, venim acum». Deci trebuia să ne hotărâm și în mașină mirosea greu, a fum de țigară, ei fumaseră ca nebunii și voi știți ce părere am eu despre fumat. Mă apucase durerea de cap și trebuia să ne hotărâm într-un fel. Ei s-au hotărât să se ducă, fiindcă dacă ne-am fi întors din drum, asta le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
interesantă. —Jenna era uimitoare, afirmă Davey. Era cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, cea mai nostimă tipă pe care am întâlnit-o și nu-mi venea să cred că s-a îndrăgostit de mine. Dar se întâmplase, într-adevăr. Eram nebuni de fericire împreună. Am motivele mele să spun nebuni de fericire. Ne-am mutat împreună foarte repede, acum aș spune mult prea repede. Nu cred că am fost despărțiți nici măcar o noapte în cele șase luni cât a durat relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trâmbițele acelea să tacă, de unde vine tot sângele acesta... Iar ăilalți Îl vorbesc că bea, că are arterioscleroză... Și dacă o fi fost chiar așa?” „Așa a fost. Citește-l pe Feuerbach, În loc de hârțoagele tale”. „Amparo, se face ziuă”. „Suntem nebuni”. „Aurora cu degetele ei de roza-cruce mângâie blând undele...” „Da, da, s-o crezi tu. Cea care vine este Yemanjá.” „Fă-mi niște ludibria...” „O, ce mai Tintinnabulum!” „Ești Atalanta fugiens a mea...” „O, iată Turris Babel...” „Vreau Arcana Arcanissima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aveai norocul să treacă pe la fereastra ta un bețivan cu vezica plină în toiul nopții, făceai de un duș fierbinte, care te scotea imediat din amorțire. După maximum trei săptămâni, musai se întorceau cu nașul la origine - doar nu erau nebuni să dea banii de cultură pe bilet. O lună de zile nu mai știa nimeni de ei. Când reveneau, aveau palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări, se îndreptă și strigă: ― Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomenești că ești chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? ― Te pomenești! surâse tânărul, intrigat puțin de entuziasmul patetic al arendașului. ― Fugi, nu mă nebuni!... D-apoi bine, boierule, eu cunosc pe conu Miron de când eram copil, aș putea zice, măcar că trebuie să fim cam de aceeași vîrstă! Că doar acum vreo douăzeci și cinci de ani am ținut o moșie numai la câteva poște de proprietatea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căci primarul Pravilă, auzind că mulțimea a dat buzna în cancelarie, sosi într-un suflet, galben, speriat și plîngător: ― Ce-i cu voi, măi creștini? Nu v-ajunge să vă războiți cu boierii de-ați început și cu statul? Ați nebunit, oameni buni, ori nu mai aveți mult? Trifon Guju, însă, sări, înfruntîndu-l: ― De ce-ai ascuns porunca lui vodă, dom' primar? Pravilă, aflând numai acuma despre ce e vorba, se scuză că el n-a primit nici o poruncă de nicăiri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
drumul, zic, unei stânci formidabile să se rostogolească la vale, pentru că, amenințând să prăbușească tot în calea ei, și casa ta, și ale altora, tu ai să te sperii și îmi vei cere scuze. Tu, când vezi că eu am nebunit, vii repede: "Hai, nene, să ne împăcăm!" Iar eu, deșteptul, încep să strig, ca să opresc rostogolirea mai departe: "Oprește, că ne-am împăcat! Nu mai e nevoie să distrugi!" Tribuna presei era plină de astă dată, ca de altfel toate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alături, cu glas de dojană și părere de rău. Petre nu-i dădu răgaz să isprăvească: ― Ia mai tacă-ți clanța, hodorogule! Că destul ne-ai bătut capul și ne-ai ținut în loc cu brașoavele și cu miorlăielile tale! ― Ai nebunit și tu, băiete, vai de tine! bâlbâi bătrânul, crucin-du-se. Numai să nu-ți pară rău pe urmă! ― Ce să-mi pară rău, că doar o singură moarte are tot omul! strigă Petre depărtîndu-se, grăbit, fără să știe unde. În câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bată tot mai repede, apoi, pe neașteptate, se opri, și în acea clipă îl asurzi un trăsnet nesfârșit, izbucnit parcă din toate părțile deodată, și înțelese, dar fără să simtă că se cufundă pierzîndu-se într-o albă, suprafirească incandescență... - Sunt nebuni! se auzi exclamând când dădu cu ochii de câțiva trecători zgribuliți, ascunși sub umbrele. Ce i-a apucat? Nedumerit, întoarse capul ca să-i urmărească. Atunci Marina îl cuprinse în brațe și-l sărută pe amândoi obrajii. Lui Ieronim i se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
săpat groapa... Darie îl privea uluit, parcă nu l-ar fi înțeles. - Îndurați-vă, domnule elev, interveni Iliescu. Că e pământ sărac și groapa e gata cât ați bate din palme... - Mă băieți, voi sunteți nebuni, vorbi târziu Darie. Sunteți nebuni de-a binelea... Dar e și vina mea, adăugă mai mult pentru sine, îndreptîndu-se spre porumbiște. E și vina mea... Târziu întoarse capul și-i văzu cum săpau grăbiți, suflând greu, fără să-și vorbească. Și în acea clipă i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mai ales că ți s-au făcut mai multe confesiuni decât crede ea, și toate obținute printr-o foarte timidă provocare ! Chiar ea fusese împinsă la vizita neașteptată doar de comportarea ta, obișnuit comme il faut, și pentru că făcuseși gestul nebunesc s-o săruți când ați rămas singuri în salon, în timpul primei boli a Profesorului. Cum tu o mângâiaseși timid și ea, ferindu-se, își stricase pieptănătura, spunând că vrea să plece, și tu insistând că vei fi cuminte ca să mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spui, da? În ordine. — Ba n-ai să-i spui, ai să fii lașă. Oh, ce i-o fi venit să ne aducă aici? — E căminul lui. California e căminul lui. Aș vrea să ne întoarcem în America. Ce viață nebunească ducem. Nu ți se pare că viața noastră e nebunească? Ba da. Și cât o să continue așa? Cine știe? Pearlie, uneori sunt atât de tristă... seara când mă duc la culcare... așa cum mă simțeam și la școală... aștept să adorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
carnet sau măcar vreo foaie de hârtie. Domnul Panciu n-are nevoie de însemnări. La fiecare lecție el improvizează... Băieții continuă să se furișeze pe după trunchiuri de copac stârnind protestele trecătorilor peste care se întâmplă să dea în goana lor nebunească în zig-zag. Și acum? întreabă tot prin gesturi Curelaru. Ne ținem după el! îi răspunde Chițu printr-un gest hotărât. Nu-l slăbim din ochi! Domnul Panciu traversează strada aproape fără să se asigure că nu dă vreo mașină peste
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
repede, că suntem poliția, jandarmeria și pompierii! Deschise. Șase lungani, cu mască pe figură, pătrunseră, ca vandalii, peste el. Hai cu noi! Am fost chemați să te luăm și să te ducem unde trebuie.Să te salvăm de la moarte. Sunteți nebuni,ori, nu știu eu pe ce lume mă aflu? Nu știi, tu, pe ce lume te afli. Hai. Ieși afară. Și urcă-te în dubă. Că ne grăbim. Hai. Ba nu. N-am zis că nu? Nu contează ce zici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care hălăduiau pe-acolo. Către final,însă, ceva s-aîntâmplat. În profesor s-a declanșat o gelozie, cumplit de bolnăvicioasă, care a aruncat, în aer, toată dragostea lor, ca o bombă izvorâtă din senin. I se părea că toți bărbații sunt nebuni după Lola lui. Și i-o sorb din priviri. Și i-ar îngurgita-o, firimitură cu firimitură, dacă ar fi avut cum. Ea a observat, a înțeles de-a binelea despre ce este vorba, dar, nu i-a putut trece
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]