1,352 matches
-
ambasadorul. El a arătat că această distincție a fost oferită pentru devotamentul în lupta împotriva corupției, pentru simțul datoriei cetățenești îndeplinite pentru a contribui la construcția societății române, dar și pentru „extraordinarul curaj” în această luptă. „Da, grație determinării dumneavoastră neclintite, imaginea justiției în România se schimbă de la o zi la alta. Doresc să vă asigur stimata doamna, de întreaga susținere pe care Franța o acordă dintotdeauna misiunii dumneavoastră, fie că este vorba de punerea la dispoziție a experților pentru a
Kovesi a primit Legiunea de Onoare cu lacrimi in ochi: Sunt mandra ca sunt inconjurata de oameni ce doresc sa schimbe Romania [Corola-blog/BlogPost/92920_a_94212]
-
pot face fericită [...] Indiferent peste cât timp te vei întoarce, eu voi fi tot aici. Sau în atitudinea din momentul de răutate al Ancăi (încă atee), cănd Relu își pleca față senina și o mângâie cu privirea deși față rămase neclintita în intențiile ei. Mihai va avea de lustruit mult la diamantul sufletului lui (scăpat, cândva, la bălul acela, în mocirlă), dar va reuși, până la urmă, să-l facă să se reflecte, strălucitor, în al Mădălinei - sora lui Dani, studentul ucis
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
ta este Poteca ce-ai ales să urci. Te-cumeți către zări înalte Și îți epuizezi resurse Dorind să-ajungi pe culmi, Mirat vezi atunci la poale Că pașii-ți sunt imprăștiați! Totul se schimbă,trece Dar Timpu-n veci va sta La fel de neclintit Va fi și după tine,același Ca pentru cei care-au sosit. Ei vor urca-n aceiași grabă Pe urmele ce-ți aparțin, Măcar curaj de vor avea Să nu mai aibă frică A porni pe jos, Spre înălțimi! Referință
TOTUL SE SCHIMBĂ,TRECE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383277_a_384606]
-
aur natural... Flavio Îi azvârli o privire ironică, În timp ce apropia inelul de o lamelă de jasp negru aflată pe prichici și apucându-se să Îl frece de piatră lovindu-l ușurel. Parcă certitudinile domniei tale nu mai sunt atât de neclintite, priorule... Da, e aur, zise el apoi, privind cu luare aminte striațiile pe care metalul le lăsase pe lamelă. Cu totul lipsit de impurități. Însă nu Îți pot spune dacă e lucrarea naturii sau a omului: pentru asta nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
treptele hanului. — ... îmi venea zăpada în ochi, de la copitele calului, dar tot m-am aplecat si l-am lovit cu sabia peste spinare, mai să-l rup în două - povestea Vasea înăuntru și toți, inclusiv cei doi călugări, îl ascultau neclintiți. Am descălecat, m-am apropiat de el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stea era unică. Undeva, mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. Planetele ce păreau a fi într-un ocean de argint, în ochii mei aveau viață. Dintre toate acestea, Venus, numită luceafărul de seară sau de dimineață, era cea mai luminoasă. Orice pas ce-l făceam nu avea
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
atît de bine. Fața galbenă se uită În spate, Își mișcă buzele parcă ar număra. Coada se Întinde pînă dincolo de bufetul Alba. Se strecoară Încet din rînd și o pornește cu pași clătinați spre betonieră. Șirul mai rămîne cîteva clipe neclintit, apoi oamenii Încep să se desprindă Întîi cîte unul, apoi În pîlcuri, merg tăcuți, cu capul În jos, se opresc după cîțiva pași, mai privesc În urmă, așteptînd parcă să-i cheme cineva Înapoi. „În vremea aceea era În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut, neclintit, cum dintotdeauna deșertul. Și deodată singură, atît de singură Încît simți În tine cum se mișcă diavolul, cum ți se umflă glandele și tremură, cum ai aștepta să-ți muște cineva creierul, să-ți umple gura cu o limbă străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
supărată pe Julia Seddon, când mi-am dat seama cine era cealaltă femeie. Era Lee. Lee Jackson. Nu-mi venea să cred. 3tc "3" Lee Jackson nu era frumoasă, dar era irezistibilă prin prezența ei. Și când era relaxată stătea neclintită, de parcă ar fi fost făcută din alabastru. Pielea ei, fără ajutorul cosmeticelor, strălucea ca și cum ar fi avut un bec înăuntrul feței. Liniile din jurul ochilor, delicate și înguste, nu făceau decât să-i scoată și mai mult în evidență netezimea feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Simon erau beți criță, trântiți în scaunele de rafie. Pe capul, pieptul și brațele lor ședeau pescărușii. O imagine plină de vrajă. Ca și cum ei ar fi fost mult mai mult decât oameni și păsările mai mult decât păsări. Totul părea neclintit, o clipă care dura. M-am așezat din nou în pat. Am dormit până dimineața. Pe terasă nu mai era nimeni. Pe jos erau sticle goale, mucuri de țigară și în aer un miros putred de pește. Nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îngrijorați de faptul că animalele mari ale apei deveneau din ce în ce mai rare, iar ei se obișnuiseră să trăiască din turism. Soarele ardea tare și nici o briză nu traversa plaja plină de oameni. Ceva mai departe, fluturi mari se jucau în ramurile neclintite ale arborilor. Jacopo bea și Beppo începuse să se simtă singur, deși erau atâția oameni în jurul său. Îl privea insistent pe Jacopo, încercând să ghicească de ce-l obligase să vină până aici. Jacopo se simțea obligat să vorbească: - E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
voia Zander. - Ah, n-o acoperi, te rog, spuse acesta când Hirghe, parcă admirându-și opera, privea dintr-o parte spre grămăjoara de praf, ah, nu-l presa, nu trebuie. Și, luând cu o mână tremurătoare praful nepresat din mâna neclintită a lui Hirghe, Zander își puse în palmă o porție minusculă de cocaină care era totuși mai mare decât porția pe care o luase Nelly. Apoi, întinzându-și gâtul acoperit de păr astfel încât totul să se petreacă deasupra mesei, Zander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stînga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într-un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr-de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să-mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa de la stînga spre dreapta sau de la dreapta spre stînga pe tărîm ideologic este astăzi un loc comun pentru intelighenția europeană, deci o dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Sava Mleaștniță, pentru 140 zloți tătărești. și s-a îndreptat înaintea noastră și s-au pus ferâie, ca să le fie și de la noi carte de mărturie și de îndreptare, precum și întărire, să le fie și de la noi ocină și dedină, neclintite niciodată, în veci. Și altul să nu se amestece în fața acestei cărți a noastre. Și cine ar mai ridica o pâră mai mare, acela să fie dator la poartă 50 de boi. Altfel să nu fie:” însuși domnul a spus
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe giumătate de poiană ce se cheam Filipeni să fie cu tot venitul ce scrie mai sus și de la noi, am făcut și am întărit a lor dreaptă ocină și baștină ca să fie lor de la noi ocină cu tot venitul neclintit, nici odinioară în veci. și altul să nu se amestece înaintea aceștii cărți a noastre. S-au scris în Eși anul anul 7092 [1584] iunie 25. * 1641 (71590) septembrie 15 Gavrilă Hurdebeiu din Filipeni vinde ocina sa din Filipeni lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fratele nostru din jumătate din moșia sa Filipeni, care bani ni i-au și răspuns domnul fratele Grigore Roset toți deplin acum în mâinile noastre și de astăzi înainte să stăpânească atât domnul cât și urmașii chironomiei dumisale, în veci, neclintit, aceste două părți a noastre de chironomie ce nu s-au venit dreaptă chironimie din partea răposatului ca pe un drept lucru dumisale, iar pentru celelalte două părți a celorlalți frați iarăși se va învoi domnul fratele Grigore Roset căminar cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
văzut, nu de puține ori, cum, deși au existat unele ciocniri personale și anumite diferențe de opinie extrem de ușoare, în orice caz având de-a face mai mult cu mijloacele decât cu scopurile, a continuat să se mențină până acum neclintită coeziunea instituțională între politicienii responsabili cu gestiunea unei țări asupra căreia a căzut, fără să spună păzea, o calamitate nemaivăzută în lunga și dintotdeauna laborioasa istorie a popoarelor cunoscute. Contrar celor gândite, cu siguranță, și, probabil, puse în circulație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-l pe priorul Florenței! strigă el către tovarășii săi. Cei trei bărbați Înclinară ușor din cap În semn de salut, bolborosind ceva. - Ce te poartă prin părțile astea, Colonna? Nu ești prea departe de drumul spre Roma? - Cetatea mea stă neclintită pe colinele ei de douăzeci de secole și așa va rămâne pentru Încă multe secole. Nu-i nici o grabă să ajung acolo, dacă ținuturile voastre tot abundă În vânat, exclamă tânărul, scoțând din traista șeii un iepure plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă ca un vis și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau, căutătoare de glorii Ne șopteau despre pace, tânguielile brizei ținându-le isonul; Ne șopteau despre vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bazinul cu apă. Acolo, atmosferă de film de groază. Tavanul era jos, ne aplecam ca să intrăm, era un fel de balustradă și, dincolo de ea, apa. O apă mare, neagră, oarecum mirositoare. De undeva venea un zgomot înnăbușit de motor, apa neclintită părea de smoală. Îmi aduc aminte că m-am gândit la apa din bazinul nostru când am văzut secvența din Cassanova cu gondola care plutea pe apa lagunei venețiene, pe care Fellini o realizase din folii uriașe de plastic. ― Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să ard de dragoste pură Pe aripi de nor Mi-ai scris numele pe ape învolburate și line Ca să duc precum valurile vestea cea bună Cu gândul la Tine Mi-ai scris numele pe munții înalți și cărunți Ca să rămân neclintită ca ei langă Tine mereu Râvnind la virtuți Mi-ai scris numele pe înmiresmatele flori Ca să aduc bucurie în jurul meu ca și ele În răcoarea din zori Mi-ai scris numele pe întinsul pământ bogat Ca să aduc roade bune ca
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de Palatu-i e vechi și vrăjit,/ S-a scufundat din mări adînci,/ A stat neclintit și stă neîncetat/ Să ferece fuga spre cer./ Pe dinăuntru un tainic brîu/ Se-nfășoară pe supușii împărăției,/ Iar norii, pe peretele de stîncă-n jos,/ Fâlfâie ca steaguri de izbândă (germ.). frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
altor reviste bisericești, fie din emisiunile de la PAX TV sau din altele, fie direct din înălțimea amvonului, prezența cuvântătoare a venerabilului părinte era cuceritoare și mult folositoare. Prin sinceritate, prin cultura sa duhovnicească, prin trăire dar mai ales printr-o neclintită voință în Mântuitorul Iisus Hristos, căci a voi și a face în Domnul Iisus Hristos au fost două daruri, îndelung lucrate și cultivate de către Părintele Gavriil Stoica. Și acest lucru pentru că păstorul spiritual, ca să poată să-l ajute esențial pe
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]