439 matches
-
poanta îl epuiză - apoi îngheță. Danny Upshaw îl bătuse pe Gene Niles. Polițiștii de la municipiu îi urau pe polițiștii de la comitat. După ce Niles va fi dat dispărut, cei din LAPD se vor năpusti ca muștele la rahat pe puștiul ăla necopt, care era deja în rahat până la genunchi. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ȘASE Danny încercă să-l prindă pe Felix Gordean singur. Își începuse filajul în parcarea de la Chateau Marmont. Gordean i-a stricat planurile - a sosit la birou însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mei elevi, Începem astăzi cursurile de istorie a satului nostru pe care eu Îl consider, din motive personale dar și filozofice de profunzime, un centru sau, cum ați Învățat cu toții la chimie, un nucleu al Universului. Aveți Încă o vârstă necoaptă, dar sunt sigur că vi s-au umflat piepturile de mândrie și vi s-a făcut pielea de găină pe mâini aflând că voi, niște neînsemnați, locuiți din vrerea divină (adică a lui Dumnezeu) sau din voia Întâmplării taman În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care, În curgerea lui, a modelat malul acesta Înalt și drept. Mult mai târziu avea să ia naștere și Dunărea, dar nu ea a avut puterea, cum crede tot prostul, să facă atâta răvășire geologică. Poate intra așa ceva În mințile necoapte și sărmănuț Înzestrate de Bunul Creator ori de cine a făcut să apăreți pe lume? Spune Cartea Sfântă: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor”. Popa părintele deslușește cam de mirare chestia asta cu sărăcia duhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pe el și s-o ia În altă parte. Înainte să plece la oaste, soldatul Cătănuță se cam certase cu tatăl cel aspru și ursuz. Bătrânului nu-i plăcea cu nici un chip fata pe care pusese ochii fiu-său cel necopt și legat la minte. „E curvă!” țipase, privindu-și odrasla În ochi. Fata se pupase și cu alții Înaintea lui Cătănuță cel tânăr. N-ar fi fost În stare să Îngăduie asemenea pângărire: fiul său să pună gura unde puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a născut vuiete de indignare, revoltă și dorință de răzbunare a tulburat conștiința multora dintre concetățenii noștri, mai ales ale acelora care avuseseră fete prinse În hora Împrejurărilor de care vom aminti În cele ce urmează. Pentru cei ce erau necopți la data săvârșirii faptelor ori pentru cei care au uitat, facem un scurt rezumat. Totul s-a petrecut la școală, Într-o seară de iarnă, pe la ora șapte, când este Întuneric deja de vreo două ore. În laboratorul de biologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă supravegheam, pasul următor era să mă apuc să citesc Profețiile de la Celestine! Dar, la scurt timp, am avut un nou atac de sentimentalism acut. Când bărbații au scos din cuptor prăjiturile crescute mai mult într-o parte, neuniforme, arse, necoapte la mijloc și fleșcăite, mândria cu care își priveau creațiile m-a făcut să mi se umple ochii de lacrimi. Fiecare dintre prăjiturile alea era un miracol în miniatură, mă gândeam eu lăcrimând discret. Bărbații ăștia sunt niște alcoolici care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți vizitatori, trebuie să accepți și binele și răul laolaltă. Nu-i așa, Babaji? La început, fructul de chikoo e necopt, spuse Sampath, dar dacă nu îl culegi și nu-l mănânci repede, se strică imediat și se face alcool. Ce voia să spună? Că vremea perfecțiunii trece, că trebuie să mănânci fructul de chikoo doar la momentul potrivit, că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe Nasr Han, furiile sale care Începeau deodată și tot deodată se sfârșeau, izbucuirile de mânie sau de risipă, Dumnezeu să-i țină sufletul, Îl pomenesc În fiecare rugăciune. Puterea se află astăzi În mâinile nepotului său Ahmed, un tânăr necopt de necitit, șovăielnic, imprevizibil, nu știu niciodată cum să-l iau. În mai multe rânduri, m-am plâns lui În legătură cu uneltirile ereticilor, i-am Înfățișat primejdiile, nu mă asculta decât cu o ureche neatentă, plictisită. Văzând că nu se hotăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
exterior, pocnesc două împușcături succesive. O clipă de liniște ... Apoi, către fereastră, vine pe o traiectorie balistică, boltită, o boccea, un obiect rotund, ca o minge de fotbal, care se zdrobește de geamul dublu extradur, cu un troznet de bostan necopt, mânjind sticla cu o pată sângerie, întinsă, în vreme ce alunecă în jos, până sub streașină: Capul, retezat de sub grumaji, al agentului principal Mânecuță! Îngerul nu-și pierde cumpătul, instruindu-l pe Vierme: Privește pe drum, Boss! Nu sta prea aproape de fereastră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de vedere, de o parte și de alta a Dunării, românii și bulgarii au fost fiecare - mai ales în această cursă a integrării - „balcanicul” celuilalt. Indubitabil asemănători, românii erau considerați de o parte a Dunării un fel de bulgari ratați, „necopți”, ca să zicem așa - și invers de partea cealaltă a Dunării. Nu puteau unii să facă ceva fără ca ceilalți să nu-i arate cu degetul și să nu-i ridiculizeze într-un fel sau altul. Ca într-un joc de copii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ambră a ochilor și într-un fel de nonconformism năuc. Fără trecut, sau fără să și-l conștientizeze încă, anexe de discotecă al căror erotism, când există, e unul pur social și estetic, ele strepezesc imaginația ca niște fructe încă necoapte. Cele mai multe nu se coc niciodată: le dispare șarmul și se adaugă mulțimii de neveste cumsecade, cu o sinceră vocație a normalității. Inginerași, vaporeni, contabili - ei se aleg cu mândrețele de tigrese care unduiesc sub flacăra stroboscoapelor, sub peticele amețitoare de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea, ce să știe ea, copil de unșpe ani ? Ea se juca pe maidan, nu se îndura să vie acasă... La urmă, a văzut pe dracu, că avea grijă de frați, că sta la coadă la pâine, ce pâine neagră, necoaptă, cu tărâțe era, și cin’ să stea la cozi ? Vica - ea era a mai mare. Ea avea unșpe ani. Sta cu cartela în mână, sta de i se ura, și-acu ține minte bonurile : 880 gr. pâine. 440 gr. pâine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
religia ca materie de predare (și nu numai) și, nu în ultimul rând, așa cum se întâmplă într-o dureros de realistă parabolă a lumii adulților transferată în mediul sălilor de clasă, instigând la violență generațiile tinere, ba chiar foarte tinere, necoapte am zice, însă pregătite să moară în numele unor idealuri care nu le aparțin și pe care nu le înțeleg, ca în excelenta, persuasiva bucată intitulată Bulevardul Elisabeta. Dominante numeric sunt prozele scurte dedicate școlii, și aceasta transfigurată bipolar: o parte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zgomotoasă, cu politicieni aidoma celor de azi, cu poeți și prozatori asemănători celor de azi, obsedați de ideea morții ce va să vină sau fermecați de astrul nopții și inepuizabila iubire, cu preoți mângâietori de suflete, învățători luminători de minți necoapte, scormonitori în tainele științei, apărători ai unor cauze drepte și nedrepte, visători în orânduiri mai bune, cu legiuiri populiste, eroi cu ,,Virtutea militară" strălucind pe piept și în manualele școlare, o societate omenească cu țărani robiți, cu țărani mai înstăriți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
părea că nici o dreptate care nu depindea numai de mine nu putea fi destul de sigură. Eram și la vârsta când îți închipui că rostul lumii n-a fost altul decât să pregătească apariția ta pe pământ, încît, cu o minte necoaptă, dar înfierbîntată, nu-mi lipsea nimic ca să mă iau în serios. Mă deranja, prin urmare, faptul că eu ca judecător urma numai să aplic legile, să le interpretez, fiind dator să judec în spiritul lor și chiar în litera lor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cred că trebuie să vorbim despre singurătate, măcar pentru a o deosebi de pustiu. Singurătatea te înăbușă. În schimb, pustiul te digeră ca un șarpe boa. Întâi te înghite și pe urmă te digeră încet. Eu eram prea tânăr și necopt la minte când am vrut să mă fac pustnic, ca să știu asta. Dar mai bine să vă povestesc mai departe. Vară era extrem de călduroasă, iar zilele semănau una cu alta. Toate începeau cu un soare strălucitor, continuau cu o căldură
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tăi, ai lui. Tu știi, dulce și neuitată amică, că sentimentul de care-ți vorbesc nu e nimic banal, nimic care să aibă ceva comun nici cu teoria plăcerii, la care se-nchină mulțimea celor fericiți, nici platitudinele unei tinereți necoapte. Nici tinerețea, nici frumseța ta, nici virtuți sufletești, nici grații fizice nu au fost cauza acelei simțiri care a aruncat o umbră adâncă asupra vieții mele întregi. Eu nu cutez să-i dau nume și nu i-am dat nicicând
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de pîine săriră singure din aparat. Cel puțin cinci se simțiră furnicate de un gînd cu păcat cînd i le oferi Vilmei, de ce nu? la urma urmei era regina. Celelalte urmăreau scena, dar fără să se uite: prea tinere și necoapte Încă, Își pironiseră ochii În fundul ceștilor și nu și-i mai ridicau pentru nimic În lume. Dar Vilma nu; Vilma a primit provocarea sau ce-o fi fost gestul ăsta, auzi, să-i dea ei primele felii de pîine prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în virtutea iluziei de a fi poet. Nimic nu era poetic în ființa lui, cu excepția spleen-ului pe care îl afișa în plictisul față de viață și față de nevoia de a-și câștiga existența în special. Poate că era puțin cam necopt, poate că era incapabil să se adapteze unei societăți cam “grăbite” în trecerea ei prin timp, făcând vădite eforturi de a disprețui toate preocupările celor din jurul lui. Se revolta parcă împotriva trecutului său, când fusese sclavul obedient al unei familii
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fi fost chiar să stau de vorbă cu zmeii. Dar cum puteam să stau de vorbă cu ei când mie îmi venea să-i zgârii?! Nu-i bine ce-am făcut. Nu sunt un jurnalist matur, sunt un jurnalist cam necopt. Pe viitor, jur să fiu mai curajos și să fac ce trebuie făcut. Dar cum a ajuns Verde Împărat aici? Cum de s-a însănătoșit? Și cum o fi scăpat el din ghearele mamei zmeoaice? A, Lăcomia era în peșteră
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în starea de astăzi a științei istorice asupra poporului nostru o istorie a acestuia. Izvoarele pentru cunoștința trecutului său curg adeseori numai în picături; multe părți ale istoriei sale sunt încă niște ghicitori ce așteaptă o dezlegare. Rodul este încă necopt pe arborele istoriei noastre. S-ar părea că culegerea lui ar fi o greșită pripire. Și cu toate acestea nu este astfel. Istoria unui timp se clădește întotdeauna cu materialul adunat până atunci. Dacă ar fi să așteptăm ca tot
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
gras ca să mai îndure tortura verilor. — Dar Esfandiar nu era zartosht, ci șiit musulman, cum i se schimbaseră și lui rudele. Nu vorbeau despre asta în casă. O singură dată bătrânul zost începu o discuție, când mâncau: — Tu ești încă necopt, băiete, și nu știi că aurul e mai trainic decât petrolul și decât banii de orice fel. De-asta l-am crezut eu pe Marele K, fiindcă a promis mazdeenilor care se convertesc că le-ntoarce aurul ce li s-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prea bine din stradă, fuseseră de acord: „Oamenii sunt asemenea lucrurilor, locurilor și întâmplărilor care le sunt dragi“. Omid era mândru să știe că ar avea doar puțin din cei doi pe care îi plimba: tipul arăta ca o castană necoaptă, cu un barbișon auriu, foarte îngrijit, înalt și osos și cu mâini ca de domnișoară, ea era subțire și brună, cu părul greu, de-ai fi zis că e ud, deși trebuia chiar să te pricepi ca să îți dai seama
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zece zile de-acum, dimineața? o întrebase bolnavul. — O să îmi plătiți un taxi, domnule, dacă veți dori să lucrez pentru dumneavoastră. Îndrăzneala ei le plăcu din primul moment, amândurora, ca și pielea ei foarte albă și ochii în nuanța prunei necoapte. Și ce mai văzuseră și îi încânta era că pășea precum o egretă pe picioarele lungi și își mlădia șoldurile. — Fata asta e ca un crin răsărit în balegă, am s-o iau sub aripa mea, zisese Nasser către frate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Cucule, de unde vii? - De la niște vii pustii. - Dar de badea ce mai știi? - Știu bine că-i sănătos Șede la masă voios... - Dar voiosu-i voinicu Ori-i plânge sufletu? - Pita albă sta pe masă Cum îi pita mai frumoasă, Nici necoaptă Nici răscoaptă, Lângă pită Carne friptă, Lângă carne Două cane; Una-i cu vin îndulcit Și nu bea de necăjit, Una-i cu vin pipărat Și nu bea de supărat. Și nici bea și nici mănâncă De durerea cea adîncă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]