387 matches
-
dar și la cea privind antipatia evreului față de icoana Însăși. Alți străini iconocizi Protagonistul acestui tip de legendă a fost mai ales evreul, dar nu numai el. Locul lui putea fi luat și de un alt „străin”, de regulă tot necreștin (turc, tătar, arab) sau creștin neortodox. „Păgânii”, „ereticii” și „schismaticii” erau receptați ca fiind profanatori de fresce și icoane de biserici. Pisania lui Neagoe Basarab (1512-1521), așezată la intrarea În biserica Mănăstirii Argeș, se referă anume la acest aspect. Adresându
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
388, I, pp. 427 și 442)"/>. Însăși această interdicție dovedește că, Într-adevăr, se recurgea la sacrificarea unor astfel de „oameni de gradul doi”. Cel mai des menționați În această postură sunt călătorii și străinii, adică indivizii alogeni, de preferință necreștini (evrei, turci, arabi, dar și țigani). „Până și astăzi - scria Lazăr Șăineanu la sfârșitul secolului al XIX-lea - țăranii din Zacint [Grecia] cred că, spre a Întări podurile sau cetățile, e bine a se tăia la fața locului un om
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
El a discutat-o probabil des cu Lev Șestov, a cărui primă carte a fost despre Shakespeare <endnote id="(761)"/>. „Să omori un evreu nu e un păcat” Pentru modul diferit În care erau receptați și tratați creștinii și străinii necreștini, vezi această strofă dintr-un cântec haiducesc din Moldova, publicat În 1888 : Pe creștin când Îl prindeam, Din zece lei cinci luam ; Iar pe turc și pe jidan, De departe când zăream, Ardea inima În mine, Să le pun mâna
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
moldoveni aveau credința că „Cine omoară [un om] ia toate păcatele celui omorât și-l poartă În spinare pe lumea cealaltă” <endnote id="(137, p. 179)"/>. Dar această regulă justițiară nu se aplica În cazul În care cel omorât era necreștin. În 1595, de exemplu, Sigismund Báhory - principe al Transilvaniei și suzeran al domnilor Moldovei și Țării Românești -, după ce i-a masacrat pe evreii negustori supuși otomani, a proclamat „că evreii nu pot rămâne În Ardeal, Moldova și Muntenia și că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-lea, vorbind „despre năravurile moldovenilor”, Dimitrie Cantemir consemna următoarele : „Să omoare sau să prade un turc, un tătar sau un evreu, [moldovenii] socotesc că nu este un păcat și, cu atât mai puțin, fărădelege” (Descriptio Moldaviae, XVII). Să ucizi un necreștin deci părea să fi fost pentru moldoveni o datorie creștinească, iar despre cel ce s-ar fi purtat mai blând cu necreștinul considerau că s-a abătut de la „dreapta credință” (idem). Cu alte cuvinte, pentru astfel de crime - doar pentru că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
socotesc că nu este un păcat și, cu atât mai puțin, fărădelege” (Descriptio Moldaviae, XVII). Să ucizi un necreștin deci părea să fi fost pentru moldoveni o datorie creștinească, iar despre cel ce s-ar fi purtat mai blând cu necreștinul considerau că s-a abătut de la „dreapta credință” (idem). Cu alte cuvinte, pentru astfel de crime - doar pentru că erau comise Împotriva unor străini necreștini - nu se intra În conflict cu Biserica și, „cu atât mai puțin”, cu Justiția. „Până și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru moldoveni o datorie creștinească, iar despre cel ce s-ar fi purtat mai blând cu necreștinul considerau că s-a abătut de la „dreapta credință” (idem). Cu alte cuvinte, pentru astfel de crime - doar pentru că erau comise Împotriva unor străini necreștini - nu se intra În conflict cu Biserica și, „cu atât mai puțin”, cu Justiția. „Până și bandiții credeau, În vremile trecute - scria Iuliu Barasch, În urma traversării Moldovei În 1841 -, că nici nu trebuie să fie dați judecății pentru un omor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sub Îndrumarea anumitor curente politice, nu era tocmai fondată. În viziunea lui „cauza adevărată este legea generalului Berindei”, care a adus din nou „pe tapet chestiunea evreiască cu Întregul ei alaiu de pasiuni meschine și Întregul ei alaiu de nedreptăți necreștine”. Atrăgea atenția asupra unui fapt și anume „când generalul Berindei prin legea lui cere ca toată populațiunea evreiască să fie oprită de a aduce tributul ei de sânge unei țări În care trăiește și În care se hrănește, trebuia d-
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
stau la baza constituirii orientării religioase proprii. Astfel, între diferitele culte și formațiuni religioase se naște o competiție în vederea păstrării membrilor și atragerii altora noi. Deoarece convertirea unor persoane cu un sistem filozofic și de viață radical diferit (atei, religii necreștine) este relativ rară și dificilă, noii membri provin cel mai adesea din rândul altor biserici creștine. Această dinamică a membrilor comunităților religioase de orientări diferite este abordată de unii ca un fenomen similar competiției în cadrul economiei de piață. Într-o
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
activitățile online în timpul de devoțiune zilnică și sunt puternic implicați în activitățile unei biserici sau comunități locale. * Convertiții, care și-au schimbat orientarea religioasă în care au fost crescuți. Aceștia sunt într-o măsură mai mare aparținători ai unei religii necreștine, apreciază într-o mai mare măsură oportunitățile educaționale online, au un angajament puternic față de credința adoptată și sunt mai dispuși să caute decât să ofere sfaturi online. * Membrii unei comunități religioase locale. Aceste persoane sunt într-o mai mare măsură
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
că membrii comunităților religioase au mai multe să își spună decât ceea ce se poate încadra în propoziții structurate binar" (Foltz & Foltz, 2003). Într-un studiu realizat în 2007, Kluver și Cheong au intervievat subiecți de orientări religioase diferite (creștine și necreștine) și au ajuns la concluzia că există un consens cvasiunanim în ceea ce privește negarea rolului Internetului de înlocuire a participării fizice la activitățile religioase din comunitățile locale. Argumentele principale se referă la natura direct interpersonală a închinării, care este anulată de contextul
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
bucură comunicarea online și fluctuațiile datorate facilității cu care se pot crea și șterge asemenea grupuri, se poate presupune că la scurt timp de la realizarea estimării numărul comunităților virtuale va fi mult mai mare. Deși există și comunități de orientare necreștină, marea majoritate a comunităților religioase din spațiul virtual care au ca limbă de comunicare limba română sunt creștine. De aceea, această categorie a constituit populația de interes pentru cercetare. Dintre comunitățile virtuale religioase identificate au fost selectate ca bază de
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
chiar, într‑o vreme în care grupurile eretice nu își descopereau conținutul doctrinei lor decât unui cerc restrâns de inițiați. În cartea a II‑a, autorul „demontează” piesă cu piesă mecanismul sistemelor respective, denunțându‑le drept simple, dar primejdioase inovații necreștine. Cărțile a III‑a și a IV‑a reiau punctele condamnate anterior pentru a le opune adevăratei învățături transmise de Apostoli. Principala problemă asupra căreia se concentrează Irineu este unitatea Revelației, care implică identitatea necondiționată a Dumnezeului Vechiului Testament cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
șaptea persecuție împotriva creștinilor. Potrivit tradiției, ar fi vorba de persecuția lui Decius, ulterioară celor declanșate sau favorizate de Nero, Domițian, Traian, Marcus Aurelius, Septimius Sever și Maximin Tracul. Către sfârșitul domniei lui Decius (250) are loc invazia goților, încă necreștini, conduși de prințul Kniva. Commodian dovedește mare simpatie pentru goți; îi prezintă în dublă manieră: prieteni ai creștinilor și inamici ai senatorilor. Aceștia din urmă sunt pedepsiți de invadatori pentru persecutarea creștinilor de‑a lungul secolelor. Într‑adevăr, tagma senatorială
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Potrivit definiției lui Jean Daniélou, „cateheza este tradiția vie a depozitului de credință”. Ca gen aparte al literaturii creștine, ea se situează între kerigmă și omilie. „Cea dintâi anunță Vestea cea bună”, după expresia aceluiași Jean Daniélou, și se adresează necreștinilor, în timp ce omilia se adresează celor care au primit deja botezul, principalul său scop fiind aprofundarea tainei credinței. Cateheza moștenește trăsături din cele două genuri opuse, având caracter elementar și complet în același timp. Simbolul de credință este coloana vertebrală a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chipul său în templul din Ierusalim. Aceste exemple dovedesc cel puțin două lucruri. În primul rând, Ieronim, deși acordă întâietate sensului propus de tradiția creștină, nu trece cu vederea celelalte sensuri pe care pasajul în discuție le‑ar putea sugera necreștinilor; dimpotrivă, el le consacră aproape în totalitate notițele sale exegetice. În al doilea rând, lectura anticristologică pe care o face capitolelor din Daniel nu este deloc una „obiectivă”, care poate fi susținută pe baza datelor textului, ci o lectură subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfidările cosmologiei sau biologiei contemporane? Pe scurt, de ce ne facem probleme? Cum de mai avem întrebări, când „în credința simplă și pură” am primit toate răspunsurile? Pentru că această perspectivă este atât de frecventă printre ortodocși și neortodocși, printre creștini și necreștini, dă-mi voie să-mi permit, pentru o secundă, luxul blazării... Dacă totul ar fi chiar atât de simplu, atunci mă împac - ab initio - cu această neșansă. Mă recunosc nefericit, alături de toți cei care suferă de o neostoită neliniște în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
latine, așa cum apărea aceasta în Vulgata, Biblia latină. Retorica era destinată formării capacităților necesare predicii pe care preotul o rostea în biserică, un element esențial al ritualului religios creștin. Dialectica se studia pentru formarea capacităților necesare convertirii păgânilor, disputelor cu necreștinii, ereticii, ateii etc. Dar și disciplinele din quadrivium se subordonau misiunii de formare a preotului creștin. Erau botezate artes reales, cu sensul de „metode practice” folositoare preotului și credinciosului creștin. Matematica și geometria erau studiate pentru calculul calendarului și evitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
timpului printr‑o triplă soluție: ‑ adaptarea și resemnificarea unor procedee artistice preluate din arta ne‑ creștină, mai ales greco‑romană și orientală; ‑ invenția unor procedee artistice noi, specifice; ‑ preluarea unor metode și procedee artistice așa cum erau cele folosite în arta necreștină din diferite zone. Artiștii au îmbinat aceste trei tipuri de procedee artistice în moduri și pro‑ porții diferite și tocmai de aici rezultă diferența dintre stilul artiștilor creștini și stilul bizantin. 1.3. Care sunt premisele artei creștine? Trebuie plecat
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
un drept canonic, ci unul administrativ și civil. De la model la copie, de la sacru la profan, există o involuție, dar asumată. Cel mai mic stat din lume, Vaticanul, n-ar fi fost recunoscut de toate statele, chiar și de cele necreștine, drept primum inter pares fără o oarecare omologie formală și substanțială. Și nu e numai simpla recunoaștere a întîietății valorii spirituale în general, și încă și mai puțin a valorilor creștine, cea care acordă reprezentanților Sfîntului Scaun, ca decani de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un popor de sfinți, Episcopul este inutil. Dar dacă luăm în considerare poporul creștin așa cum este și dacă vrem să i se aplice Evanghelia, este nevoie de alt fel de Păstori decît aceștia. Dacă se dorește ca lumea să devină necreștină, atunci să prevaleze acest sistem și vom vedea cîtă vreme vor reuși conducătorii să guverneze lumea după ce au făcut-o să devină păgînă. 116. Se va spune: un bun principe poate să respecte într-un anume fel aceste principii ale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lor spiritual și de feluritele moduri de viață ale oamenilor de astăzi. Experiența ne arată că și creștinii care nu sunt catolici pot trage folos din ele și pot fi adaptate în așa fel încât să-i ajute și pe necreștini. Personal, sunt convins că noi (iezuiții) nu avem nimic mai bun de oferit”1. Marius Taloș Exerciții spiritualetc "Exerciții spirituale" 1. ÎNSEMNĂRI PENTRU A PRICEPE CÂTE CEVA DESPRE EXERCIȚIILE SPIRITUALE CE URMEAZĂ, CARE ÎL VOR AJUTA ATÂT PE CEL CARE PROPUNE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
persoane laice și preoți care își trăiesc viața proprie în contextul impus de mersul destinului propriu, dar spiritual se nutresc din exemplul și învățătura Sf. Francisc. Una din caracteristicile ordinelor franciscane este misionarismul: dorința și efortul de a face cunoscută necreștinilor, îndeosebi saracenilor, viața și învățătura lui Cristos, aceasta însă nu din obligație ci numai în măsura în care vor fi inspirați de Duhul Sfânt. Suntem pe vremea cruciadelor. Sfântul Francisc era profund îndurerat de recurgerea la arme pentru apărarea credinței. Inspirat de Duhul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unde se află mormântul Sf. Francisc, aflat sub îngrijirea fraților minori conventuali, a devenit centrul mișcării ecumenice promovate de Papa Ioan Paul al II-lea. La propunerea lui, în luna octombrie 1986 s-au adunat reprezentanții tuturor religiilor creștine și necreștine de pe întregul glob pământesc și au participat la o întâlnire de rugăciune în comun; era un fapt de neînchipuit chiar pentru începutul acestui veac, dar care s-a realizat sub patronajul „Sărăcuțului din Assisi”. Și în anul acesta, în zilele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deplin. E adevărat că primii frați franciscani au venit în România din Italia, România pe atunci făcând parte din Cumania; aceasta întâmplându-se la începutul sec. al XIII-lea. Veneau cu gândul de a face cunoscută credința creștină în rândul necreștinilor și pentru a deservi eventualele comunități de creștini catolici aflate prin aceste părți, care sub aspect politic se aflau sub protectorat maghiar. Nu sunt istoric ca să pot face afirmații indiscutabile, dar mi se pare plauzibilă ipoteza că din creștinătatea primară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]