491 matches
-
opoziție cu teologia <sophiologică> a lui Nikolai Berdiaev, ori a teologului modern Vladimir Soloviov. De asemenea, raporteză critic dogmatica ortodoxă față de hermeneutica ebraică și filosofia neoplatonică. Subliniază rolul Trinității Divine în teologia răsăriteană, evidențiind Ființa, Ipostasurile Dumnenzeești și Energiile divine necreate. Consideră teologia ca fiind nedesparțită de mistică, altfel spus, prin mistică omul reușind să se apropie de Dumnezeu.
Vladimir Losski () [Corola-website/Science/309398_a_310727]
-
este transcendență absolută. Omul este capabil de un act de îndumnezeire numai prin Har sau prin Energie. 3. Energiile nu sunt emenații divine ci viață dumnezeiască, acordată făpturilor. Energiile sunt Dumnezeu însuși. În câteva epistole, Palamas vorbește despre energiile divine necreate (gr:"energeiai, dunameis") prin care Dumnezeu comunică permanent cu lumea creată. Oamenii pot cunoaște aceste energii sub forma bunătății, harului, dreptății, ele fiind nivelul maxim la care cunoașterea umană poate ajunge deoarece esența Creatorului rămâne incognoscibilă. Ca și neoplatonicii, Palamas
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
această „anulare” a lucrării minții este rugăciunea neîntreruptă, cu ajutorul căreia ne putem proteja de intervenția gândurilor, înfrânând mintea. Palamas se pretinde potrivnic aristotelismului și în general modului de gândire transmis de lumea elenă, deși gândirea sa este profund platonică, "energiile necreate" fiind în esența lor avataruri ale ideilor platonice sau mai degraă ale ideii plotiniene de emanație. Putem recunoaște, de asemenea, în teza energiilor necreate, un inedit răspuns la problema universaliilor. Palamas este la un moment dat condamnat, dar venirea la
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
în general modului de gândire transmis de lumea elenă, deși gândirea sa este profund platonică, "energiile necreate" fiind în esența lor avataruri ale ideilor platonice sau mai degraă ale ideii plotiniene de emanație. Putem recunoaște, de asemenea, în teza energiilor necreate, un inedit răspuns la problema universaliilor. Palamas este la un moment dat condamnat, dar venirea la putere a lui Ioan VI Cantacuzino îl reabilitează și astfel palamismul triumfă în Bizanț.
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
fiind constitutiv acesteia. Epectaza este concepută ca o atitudine permanentă a sufletului. „Realitatea inteligibilă (τὸ νοετόν) și imaterială fiind pură de orice circumscriere, scapă limitelor sau mărginirii, nefiind limitată de nimic. Dar ea, la rândul ei, este divizată. Este realitatea necreată și creatoare a ființelor, care este mereu ceea ce este; și fiind totdeauna egală ei însăși, ea este superioară oricărei creșteri și oricărei diminuări și nu poate primi nici un bine în plus. Mai există, pe de altă parte, realitatea adusă la
Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
că omul este responsabil pentru actele sale întrucât are liber arbitru. De asemenea, acești gânditori au considerat că atributele lui Allah nu pot fi cunoscute de către creaturile sale și în concepția lor Coranul a fost creat și nu este Cuvântul necreat al lui Allah. Imadaldin Al-Jubouri a inclus acest grup de gânditori în perioada timpurie a raționalismului islamic. Toți acești gânditori au fost executați. Ideile lor erau contrare dogmei islamice. Jahm bin Safwan a avut conflict cu Nasâr b. Sayyard, ultimul
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
lui Zenon din Elea, conform căruia "săgeata pornită din arc stă pe loc". Democrit a preluat teoria atomistă a dascălului său Leucip, dezvoltând-o într-un adevărat sistem filosofic, conform căruia la baza existenței se află atomii, particule solide, imperceptibile, necreate și eterne, în continuă mișcare, care exprimă lumea reală: "plinul" ("to on") și "vidul" sau "neantul"" ("to menon"), din a căror combinare iau naștere toate lucrurile care alcătuiesc universul, atât corpurile materiale cât și sufletul omenesc. Cele cinci decenii între
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
teoria atomistă a dascălului său, Leucip, dezvoltând-o într-un adevărat sistem filosofic, conform căruia la baza lumii se află atomii, care coincid cu realul - plinul ("to on"), și vidul, neantul - golul ("to menon"). Atomii sunt particule solide, indivizibile, imperceptibile, necreate și eterne, în continuă mișcare; din combinarea lor, iau naștere toate lucrurile care alcătuiesc universul (atât corpurile materiale cât și sufletul uman). Spre deosebire de alți filosofi care credeau într-o lume unică, având pământul în centru, Democrit formulează teza lumilor infinite
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
Allah. Qu’ran-ul fiind cuvântul lui Allah, trebuie sa fi fost creat, nefiind etern ori concomitent cu divinitatea. Această concepție era în antiteza cu opiniile adepților Sunnism-ului care considerau că atât Qu’ran-ul cât și Allah sunt eterni și necreați, si ca problemele de religie trebuie rezolvate în spiritul literal al Qu’ran-ului și al Hadith-urilor. Mihna a fost pusă în aplicare în Bagdad de șeful poliției Ishaq Ibn Ibrahim, care a început un proces de testare al qadi-urilor ( judecători
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
Revelației care acordă, în acest sens, un rol primordial profeției. În lucrarea sa, "Tahăfut al-falăsifa" (Combaterea filosofilor) critică modul de gândire al filosofilor, atribuindu-le o serie de erori: ei credeau în eternitatea materiei însuflețite prin emanațiile luminii divine, însă necreate de acestea. De asemenea, cunoașterea lui Dumnezeu era limitată la universalii, idee incompatibilă cu omnisciența divină. Tot filosofii considerau sufletul nemuritor, făcând distincția dintre esență și existență. Al-Ġazălī denunță capacitățile intelectului uman și limitele rațiunii, invocând necesitatea inspirației ("ilhăm") pentru
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
sau genurile omului, de fapt tot ceea ce ființează. Pe baza acestei idei, el considera că Isus este primul născut al lui Dumnezeu, iar în ordinul următor îi așază pe creștini, apoi pe greci, barbari etc. Dumnezeu este considerat ca fiind necreat, etern, perfect. Actul creației este conceput ca având aceeași structură ca și în gândirea lui Philon și, în genere, a neoplatonismului. Nu Dumnezeu generează (el este perfect), ci el creează Logosul care produce o primă creație. Logosului îi urmează Spiritul
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
lui Origene, precum și o lucrare cu caracter dogmatic, exegetic, a cunoscut filosofia antică, P.7 Aristotel în special, a luptat împotriva arianismului și, în genere, a ereziilor. Susține ideea unui Dumnezeu că o singură substanță în trei persoane, Dumnezeu este necreat, Fiul asemenea, pentru că provin din aceeași esență. Fiul este generat ca persoană, deci nu ca esență. Grigore de Nazianz (330-389/390) s-a distins prin viziunea sa trinitaristă, opoziția față de arianism, prin modul în care a gândit imposibilitatea de a
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
creeze ființele. Această concepție se deosebește de doctrina platonică a creației, în care Demiurgul are la dispoziție o materie și Forme. Origene argumentează adevărul acestei teze prin reducerea la absurd. Astfel, dacă ne imaginăm că a existat o materie primordială necreată, aceasta trebuie să fi existat ca un fel de substanță brută, necauzată și inexplicabilă. Dar aceasta înseamnă că nu există nici o rațiune suficientă pentru existența ei. "Quod erat demonstrandum." Prin urmare, ipoteza preexistenței materiei nu este cu nimic mai plauzibilă
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
cele trei Ipostasuri în care am crezut, în care nădăjduim și de care depinde faptul că existăm acum și faptul că vom fi și după aceea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre Botez, PG XLVI, col. 585ABC. Sfânta Treime, natură necreată, mărturisită și invocată în Botez, devine călăuză a vieții reînnoite prin nașterea duhovnicească. (A se vedea Idem, Marele cuvânt catehetic, cap. XXXIX, PG XLV, col. 100B) la Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, p. 399; Sfântul Grigorie de Nyssa mai
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
este calitatea de persoană, iar asemănarea este realizarea comuniunii”<footnote ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Curs de Teologie Dogmatică, mss. footnote>. Singura deosebire „pe care o observăm între divin și ceea ce îi seamănă, constă în aceea că dumnezeiescul este necreat, în vreme ce omenescul este prin creație”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Hexaemeron, PG XLIV, col. 84C. footnote>. Sfântul Grigorie de Nyssa vede importanța omului prin faptul că în Cartea Facerii, după ce omul a fost creat, se spune: „... și a văzut
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
footnote>. Dumnezeu Care ne-a dat puterea să devenim asemenea cu El, ne-a lăsat ca să fim lucrătorii asemănării noastre cu El. Chipul ajunge la desăvârșire, când firea omenească devine asemenea firii lui Dumnezeu, când dobândește participarea întreagă la bunurile necreate. „Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Mt. 5, 48). Asemănarea cu Dumnezeu, desăvârșirea sau îndumnezeirea nu înseamnă identificarea cu Dumnezeu, ci un act de participare la atributele lui Dumnezeu pe măsura firii noastre create. În acest
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
zeul suprem”, care poate fi chiar "prenume personal". De notat că "Mawu" nu are formă și, prin urmare, nu este niciodată reprezentat, nici în pictură, nici nu este asociat cu obiecte, cum sunt celelalte zeități Vaudou. "Mawu" (zeul suprem) este necreat și totodată este creator al tuturor celorlalți zei. Mawu nu intervine în viața oamenilor. El i-ar fi creat pe ceilalți zei pentru ca aceștia să fie în relație cu oamenii și cu lumea. Propriu-zis, Mawu nu face parte din panteonul
Vaudou () [Corola-website/Science/311851_a_313180]
-
continuate la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian” din cadrul Universității București, sub îndrumarea științifică a diac. prof. univ. dr. Ioan Caraza (2007-2011), sub a cărui conducere magistrală a întocmit și susținut teza de doctorat: Sfanțul Grigorie Palama și doctrina despre energiile necreate (București, 2011). Preasfinția să este în prezent și doctorand al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ethniko Kapodistriako”, Atena, pregătind o teza de doctorat cu tema Contribuția teologilor români contemporani la dialogul teologic intercreștin, sub îndrumarea științifică a arhim. prof.
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
disputa Ariană. După discuții aprinse duse de Atanasie, arhidiaconul din Biserica Alexandrei, adversarul lui Arie, erezia lui Arie a fost condamnată și după introducerea unor corecturi, a fost adoptat Crezul, prin care Isus Christos era mărturisit ca fiul lui Dumnezeu, necreat și deoființă cu Tatăl . Crezul niceean a fost semnat chiar și de mulți episcopi arieni, iar Arie, a fost exilat și privat de libertate. Însă Sinodul de la Niceea nu a reușit să pună capăt disputelor ariene, ci a generat noi
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
S-au afirmat particularismele locale. Ereziile au devenit modul ideal de manifestare a nemulțumirilor față de politica promovată de Constantinopol. În secolul IV, un preot din Alexandria, Arius, a început să-și expună teoria potrivit căreia Dumnezeul Tatăl era nepieritor și necreat, pe când Fiul a fost creat de Tatăl și nu avea aceeași substanță cu Dumnezeul Tatăl. Biserica a provocat tensiuni în episcopatul Alexandrei, fiind convocat sinodul local la Alexandria în 320-321 prin care era condamnată doctrina lui Arius. Acesta a fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
parcurs "codisciplinar" consacrat producerii de "mijloace" cu tot mai reduse "devianțe" prevenite de americanul R. Merton. Aceasta ar putea conduce la conceperea creației ca gândire a originii, a începutului, a principiului din care derivă originea, inclusiv spinoasa problemă a creatorului necreat, sau a limitei care nu limitează, cum lansa formula C. Noica prin anii 1970-1980. Acestea ar putea să fie concepte și valori care ne-ar îndepărta de limitarea creației, de către oameni cu gândire mărginită, la hrematistica și kleptocrația amintite mai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
360) „Uciderea este luarea cu sila a vieții unui om. Cel care vrea să nimicească învățătura cea adevărată despre Dumnezeu și despre veșnicia Lui, ca să pună în locul ei minciuna, spunând fie că universul este fără pronie, fie că lumea este necreată, fie că sunt minciuni temeiurile adevăratei învățături, acela este cel mai mare criminal”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VI a, cap. XVI, 147.2., în PSB, vol. 5, p. 465) „Degeaba au mai văzut ei atâta frumusețe în creație, atâta
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ea „nu are decât o limită, aceea de a nu avea niciuna”<footnote Idem, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 300D. footnote>. Când vorbește despre firea inteligibilă, Sfântul Grigorie precizează că, la rândul ei, aceasta este împărțită: „una este necreată și făcătoare a celor ce sunt, ea fiind pururea ceea ce este și totdeauna fiind la fel, e mai presus de orice adaos și micșorare, nefiind primitoare de bunătăți. Iar cealaltă fiind adusă la existență prin creațiune, neîncetat privește la cauza
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Dumnezeu, simultan cu apropierea omului de Dumnezeu. De aceea, în lucrările sale de la maturitate, preferă să vorbească de „participare” (μετουσία), și nu de deificare, de îndumnezeire. Pare din ce în ce mai mult să fi evitat orice ar fi putut tinde spre compromiterea transcendenței necreate a lui Dumnezeu<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 231-232. footnote>. Sfântul Părinte Capadocian Grigorie de Nazianz a fost capabil să utilizeze conceptul θέωσιςului ca metaforă frecvent utilizată pentru creșterea omului în împlinirea în Dumnezeu. După cum spuneam, Sfântul
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]