910 matches
-
ereziilor, nu suferă sub povara încercărilor nici o slăbire în învățătura sau viața, în credința sau disciplina ei (6). De aceea ea întărește prin har înțelegerea, celor ce caută spre ea cu evlavie. Căci ea cheamă pe de-o parte pe necredincioși, dăruindu-le lumina cunoștinței adevărate, pe de alta păstrează pe cei ce contemplă cu iubire tainele ei, păzind nevătămată și fără beteșug pupila înțelegerii lor. Iar pe cei ce au suferit vreo clătinare îi chemă din nou și le reface
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
de scriitor, publicînd mai multe volume de proza sau eseistica. Astfel, românele "Caietele lui Ozias" și "Vasiliu, foi volante" fac parte din trilogia neterminata " Arhiva Trădării și a Maniei". "Paramnezii" este un roman despre exil și reîntoarcerea în țara natală. ""Necredinciosul"" este inspirat de experiență medicală a autorului. "Blestem și Binecuvântare" este o culegere de eseuri despre problematică tatălui, Antigona, Sacher-Masoch, S. Freud. "Investigații mateine" este un eseu biografic și critic despre Mateiu Caragiale. În 2009 publică ""Exerciții de sinceritate"", o
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]
-
responsabili pentru crucificarea lui Iisus Cristos și în plus ei erau mult mai aproape de creștini decât musulmanii din Asia. Mulți creștini atrași de ideea cruciată au considerat că nu este necesar să călătorească la mari depărtări pentru a lupta cu necredincioșii, de vreme ce necredincioși se aflau atât de aproape de casele lor. Este foarte posibi ca luptătorii cruciați să fi fost motivați și de nevoia de bani, iar comunitățile evreiști din zona Rhinului erau relativ bogate, atât datorită izolării cât și datorită faptului
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
(1979) (titlu original "The Power that Preserves") este a treia carte a primei trilogii din seria fantasy Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul scrisă de Stephen R. Donaldson. Ea este continuată de prima carte din a doua trilogie, "The Wounded Land". Întors în lumea sa reală, Thomas Covenant este devastat de pierderea Elenei, deși încă mai crede că experiența trăită în Tărâm a
Puterea salvatoare () [Corola-website/Science/329858_a_331187]
-
Williams, deoarece el a fost neobișnuit, prolific și vag. „"Părinții pelerini și puritanii au venit în America" "căutând libertatea religioasă pentru ei înșiși." "Roger Williams a sosit în America" "căutând Libertatea de Conștiință pentru noi toți:" "protestanți, catolici, evrei, musulmani, necredincioși și păgâni."" — Roger Williams, Center for Liberty of Conscience <noinclude>
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
d.p.d.v. clanic un lakmid (din tribul lakhm). El afirma că Profetul ar fi spus: "Religia asta (islamul) va ajunge peste tot în lume; va pătrunde în casele sedentarilor și-n corturile nomazilor, până când Alah va slăvi islamul și va umili necredincioșii." El (Tamim adică) adăuga: "Știu asta din chiar experiența a familiei mele: acei dintre ai mei care au aderat la islam au câștigat bunuri, onoare și glorie, iar cei care au persistat în necredință au cunoscut umilința (dhull), statutul de
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
la islam au câștigat bunuri, onoare și glorie, iar cei care au persistat în necredință au cunoscut umilința (dhull), statutul de inferioritate (saghar) și capitația (jizya)." De Prémare comentează: "Membrii familiei lui Tamim care au rămas creștini sunt taxați drept necredincioși (kufr). Ei trebuie să plătească capitația (jizya), ca semn al inferiorității lor și ca semn al înjosirii (saghar) lor. Regăsim în această relatare aceeași asociere de termeni (din - religie, jizya - capitație și saghar - stare de inferioritate, înjosire) ca în versetul
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
Guybar acesta vorbește despre un număr de peste treizeci de madrasale la Bagdad, aproximativ douăzeci la Damasc și șase la Mosul, în timp ce în Homs exista una singură. Imaginea de erou a lui Saladin nu se datorează în exclusivitate luptei sale împotriva "necredincioșilor" - a cruciaților prin excelență, ci și altor realizări importante pentru lumea islamică. Printre acestea se numără stoparea expansiunii ideologice șiite, consolidarea comunității sunnite și redarea moscheii al- Aqsa din Ierusalim comunității credincioșilor în 1187 , lăcaș de cult de mare importanță
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
hairéseōn" ("Despre erezie"). Printre cele mai importante teme ale criticii islamului se situează: moralitatea vieții lui Mahomed, presupusele contradicții din Coran, respectarea drepturilor omului și condiția femeii în statele islamice, dar și radicalismul religios al învățăturilor islamice care susțin conversia necredincioșilor prin Jihad (război sfânt) și moartea pentru încercarea de renunțare la religie. În Angola, islamul este catalogat ca "sectă periculoasă" și este interzis prin lege. În urma acestei hotărâri luate în 2013 au fost închise și demolate 78 de moschei. Dimitrie
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
repetat de încă patru ori. În urma acestora, ia hotărârea să se dedice vieții religioase, își abandonează familia și stilul de viață pe care îl dusese până atunci. Din acest moment, își dedică viața următoarelor trei scopuri: să-i convertească pe necredincioși la catolicism chiar cu prețul martiriului, să scrie o carte în care să combată erorile credinței lor și să fondeze școli-mănăstiri unde să se învețe arabă și alte limbi orientale. Pentru a duce la îndeplinire aceste obiective, învață limba arabă
Ramon Llull () [Corola-website/Science/312607_a_313936]
-
notă constatativă a lui Octavian Paler, ca fiu al fostului epitrop ortodox, care a fost, tatăl său: „dintre toți apostolii lui Iisus, mă atrag numai doi. Apostolul Pavel, prin fervoarea sa (specifică acelora care au parcurs Calea Damascului) și Toma Necredinciosul, prin dubiile sale. Și cum n-am flacăra mistică a Apostolului Pavel, mă repliez lângă Toma Necredinciosul”. În toate, cartea Îngrijită admirabil, (inteligent, cu pioșenie) de către Daniel Cristea Enache, Îi fixează lui Octavian Paler o adevărată efigie de liber cugetător
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
dintre toți apostolii lui Iisus, mă atrag numai doi. Apostolul Pavel, prin fervoarea sa (specifică acelora care au parcurs Calea Damascului) și Toma Necredinciosul, prin dubiile sale. Și cum n-am flacăra mistică a Apostolului Pavel, mă repliez lângă Toma Necredinciosul”. În toate, cartea Îngrijită admirabil, (inteligent, cu pioșenie) de către Daniel Cristea Enache, Îi fixează lui Octavian Paler o adevărată efigie de liber cugetător, a cărui cultură asimilată creator, revărsată În cele mai diverse registre de morală, rămâne mărturie peste veac
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
harului. În ciuda căderii omului și a păcatului strămoșesc, Dumnezeu voiește realmente mântuirea tuturor oamenilor. Dumnezeu le dăruiește tututor drepților harul "suficient" pentru respectarea poruncilor divine și, de asemenea, le dăruiește tututor păcătoșilor credincioși har suficient pentru a se converti. Celor necredincioși fără vina lor, Dumnezeu le dă har suficient pentru dobândirea mântuirii veșnice. Dumnezeu, printr-o hotărâre veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la fericirea veșnică. De asemenea, prin hotărârea sa veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la osânda
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
fost recunoscută domnia. Iustinian consideră că goții au pus stăpânire cu forță pe Italia. Se consideră suzeranul firesc al tututor conducătorilor din interiorul granițelor Imperiului Roman, și avea misiunea, ca împărat creștin, de a răspândi creștinismul, singura credință adevărată, printre necredincioși, printre păgâni și eretici. În Africa, era văzut de autohtoni ca un protector ce îi va scoate de sub stăpânirea persecutorilor arieni barbari. Episcopii ortodocși, refugiați și exilați din Africa, au sosit la Constantinopol pentru a-l implora pe împărat să
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Imperiul Otoman): Ibrahim al-Halebi „ orice harbi care intră cu aman în teritoriul nostru este numit muște min”. Există mai mulți termeni care îi desemnează pe caesti negustori: efrenk ( sec XV - fracul care nu este plătitor de tribut; în sec. XVI-XVIII - necredincioși care vin din Casă Războiului). Originea sistemului capitular reprezintă una dintre problemele discutate în literatura de specialitate. Dintre opiniile exprimate se desprind: atitudinea intoleranță a lumii islamice față de străini ( atitudine care ar fi fost adoptată și de otomani); atitudinea negativă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
adică starea structurală ideală, în contextul în care djihad-ul avea drept scop instaurarea unui Imperium mundi mahomedan, iar construirea pcii finale a fost cauza acțiunilor războinice ale musulmanilor). Referitor la dreptul musulmanilor de a încheia pace, existau două situații: daca necredincioșii acceptau condițiile stabilie în textele juridico-religioase, adică convertirea sau supunuea la Islam, aceasta era o pace fermă și durabilă; dacă nemusulmanii nu acceptau ordinea Imperiului islamic, musulmanii aveau doar permisiunea de a întrerupe războiul sfânt, acțiune condiționată și ea, de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
muslim-harbî, dar al-Islam, dar al-harb). Important este Djihad că bellum justum ( legimitarea războaielor dintre musulmani), trecerea de la djihad ofensin la defensiv, stimulentele doctrinei și somația ( da wa). Singurele discriminări utilizate în vremea Profetului sunt cele dintre „credincioși” sau musulmani, si necredincioși, sau nemusulmani ( politeiștii - musrikun și „oamenii Cărții” - ahl al-kitab). Exstă infideli care locuiau în Casa războiului, și cei care locuiau în Casa Islamului. A doua disjuncție există între muslim și harbi ( un inamic potențial). Termenul de harbi era identificat cu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
se atacau reciproc pentru încălcau prevedereile sfinte. Principalele argumente utilizate de otomani pentru a legitimă războiul sfânt împotriva musulmanilor: acuzarea de trădare a „războiului sfânt”, adirmarea primordialității în lumea islamică și a calității de moștenitori ai selgiucizilor, calificarea safavizilor drept „necredincioși” ( kafirler) și „eretici ( mulhidler). Nu se referea la faptul ca principii respectivi nu participaseră la războiul sfânt, ci la subminarea acestuia, sau sprijinirea inamicilor Islamului. În sec. XV, cronicarii otomani au desemnat acțiunile împotriva emirilor anatolieni ca fiind defensive În timpul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
două zone: Dar al-Islam ( Casă Islamului) și Dar al-Harb ( Casă Războiului) - se pare că aceasta concepție era prezenta din epoca medineză. Muhammad face o distincție clară între două categorii de oameni, criteriul împărțirii fiind de natură religioasă: credincioși ( musulmani) și necredincioși ( nemusulmani). Necredincioșii erau divizați la rândul lor în: politeiști și oamenii Cărții ( în primul rând creștini și evrei). Cea de-a doua categorie era numită astfel, deoarece aceste popoare aveau câte o cartea sfântă ( Evanghelia, Tora etc.) și care credeau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Dar al-Islam ( Casă Islamului) și Dar al-Harb ( Casă Războiului) - se pare că aceasta concepție era prezenta din epoca medineză. Muhammad face o distincție clară între două categorii de oameni, criteriul împărțirii fiind de natură religioasă: credincioși ( musulmani) și necredincioși ( nemusulmani). Necredincioșii erau divizați la rândul lor în: politeiști și oamenii Cărții ( în primul rând creștini și evrei). Cea de-a doua categorie era numită astfel, deoarece aceste popoare aveau câte o cartea sfântă ( Evanghelia, Tora etc.) și care credeau în anumiți
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
acestă categorie). Odată cu islamizarea, si turcii au preluat acest model referitor la împărțiea oamenilor în aceste categorii. Termenul de kâfir era utilizat pentru a-i desemna pe cei care aveau o altă credință decât cea musulmană. Chiar dacă musulmanii considerau că necredincioșii formau o comunitate, în realitate aceștia erau împărțiți în două categorii: necredincioșii din Dar al-Islam și cei din Dar al-Harb. Harbî era termenul atribuit tuturor locuitorilor Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale căror teritorii deveneau dar al-harb
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
împărțiea oamenilor în aceste categorii. Termenul de kâfir era utilizat pentru a-i desemna pe cei care aveau o altă credință decât cea musulmană. Chiar dacă musulmanii considerau că necredincioșii formau o comunitate, în realitate aceștia erau împărțiți în două categorii: necredincioșii din Dar al-Islam și cei din Dar al-Harb. Harbî era termenul atribuit tuturor locuitorilor Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale căror teritorii deveneau dar al-harb în urmă rebeliunii. Casă Războiului trebuia să se diminueze progresiv, în favoarea Casei
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de pace și comerț cu otomanii, cât și supușii unui principe ce aveal legământ cu sultanul. Acest atribut nu era atribuit doar persoanelor, ci și bunurilor ( mărfuri, corăbii) și teritoriilor. ( juriștii unor alte școli juridice îi desemneau harbî doar pe necredincioșii cu care musulmanii nu încheiaseră legământ sau care nu aveau aman). Fundamentul războiului sfânt și a dreptului islamic al popoarelor a fost reprezenta de distincția dintre cele două părți care formau lumea: dar al-Islam și dar al-harb. Această separare este
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
dintre cele două părți care formau lumea: dar al-Islam și dar al-harb. Această separare este realizată pe principiul suveranității și nu se regăsește în Coran, ci a fost elaborată în sec. VIII-IX. E adevărat, există câteva cuvinte care desemnează sfera necredincioșilor, astfel că juriștii otomani au dedus că există în acest context și o zonă opusă celei a necredincioșilor. Cele două concepte exprimau o realitate istorică: transformarea suvernită în urmă expasiuni arabe. Cele două noțiuni sunt complementare și nu se poate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
suveranității și nu se regăsește în Coran, ci a fost elaborată în sec. VIII-IX. E adevărat, există câteva cuvinte care desemnează sfera necredincioșilor, astfel că juriștii otomani au dedus că există în acest context și o zonă opusă celei a necredincioșilor. Cele două concepte exprimau o realitate istorică: transformarea suvernită în urmă expasiuni arabe. Cele două noțiuni sunt complementare și nu se poate vorbi despre una prin excluderea celeilalte. În textele juridice clasice, Casa Islamului era asociată cu zona în care
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]