307 matches
-
asigure că nu există nici un risc de răspândire a BNYVV și - este destinată prelucrării care va satisface condițiile stabilite la litera (a) și este livrată la o fabrică de prelucrare aprobată oficial privind eliminarea deșeurilor, pentru a preveni răspândirea Beet necrotic �� yellow vein virus (BNYVV); sau (c) sămânța a fost produsă într-o cultură dintr-o zonă în care BNYVV nu este cunoscut că apare. 27. Semințe de Gossypiums pp. Declarație oficială că: EL (a) s��mânța a fost tratată cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/221579_a_222908]
-
de GH nu e însoțit de o leziune definită anatomic, fiziopatologic sau genetic, el capătă denumirea de GHD idiopatic și reprezintă peste 70% din totalul cazurilor de GHD. Leziunile care determină GHD pot fi infecțioase, traumatice, iatrogene, tumorale, postiradiere, inflamatorii, necrotice, autoimune și din ce în ce mai frecvent cauzate de defecte moleculare ale procesului de diferențiere hipofizară (planșa 29), care încep să explice din ce în ce mai multe dintre cazurile de nanism hipofizar idiopatic . Incidența copiilor cu GHD, definiți ca fiind copiii cu talie mai mică de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
depleția ATP și a creatinfosfatului, dar aceste modificări biochimice sunt reversibile dacă circulația se restabilește. La un FSC de 12-23ml/100g/min, importantă este durata ischemiei combinată cu fluxul rezidual . De interes este că nu toți neuronii din marginea ariei necrotice sunt distruși (s-a confirmat în ocluzia arterei cerebrale mijlocii, hipoperfuzie în zone apărând infarctizate la CT-scan cerebral și hiperperfuzie în zonele marginale) (14). Important pentru salvarea parenchimului cerebral ischemiat este menținerea FSC în zona de hipoperfuzie marginală. Este cunoscut
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
ascunde o hernie diafragmatică congenitală (resorbția spontană a acestuia poate duce la observarea herniei diafragmatice) [60]. Un revărsat pleural persistent poate fi dat de perforația unei anse intestinale angajate supradiafragmatic într-o hernie diafragmatică congenitală - de exemplu, printr-o enterocolită necrotică sau și mai grav ca rezultat al strangulării cu ischemia și necroza ansei intestinale - [39]. Formele cele mai grave, cu angajare viscerală masivă și cu alte malformații asociate decedează la scurt timp după naștere [24]. Pe lângă formele acute, există și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
pleural ce maschează uneori o hernie diafragmatică [11, 39, 60]. Este descrisă în literatură și situația în care examenul ecografic a stabilit diagnosticul definitiv într-un caz de HDC dreaptă cu revărsat pleural persistent dat de perforația intestinului prin enterocolită necrotică [39]. Ecocardiografia Este folosită în diagnosticul HDC (atât la copil cât și la adult), în scopul depistării eventualelor malformații cardiace asociate. Sunt urmărite cu această ocazie integritatea anatomică a cordului (deplasat sau nu spre dreapta), existența sau nu a unor
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
prin perforație de intestin, eviscerația postoperatorie, ocluzia intestinală prin bridă Ladd, ocluzia intestinală tardivă (după două luni de la operație) prin volvulus de intestin subțire cu necroză de ileon; 2.pentru cazurile operate pentru hernie antero-laterală: eviscerația postoperatorie cu ileită terminală necrotică și recidiva precoce (după 24 ore) a herniei diafragmatice. Eviscerațiile postoperatorii și recidiva precoce a herniei diafragmatice au fost determinate fie de nerecurgerea la un procedeu de creștere a capacității cavității peritoneale la momentul reducerii în abdomen a viscerelor herniate
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
a herniei diafragmatice au fost determinate fie de nerecurgerea la un procedeu de creștere a capacității cavității peritoneale la momentul reducerii în abdomen a viscerelor herniate în torace, fie datorită meteorismului abdominal apărut în contextul unui proces de ileită terminală necrotică. Deși nu au fost observate la cazuistica studiată, hemoragiile postoperatorii și chilotoraxul apărut după tratamentul chirurgical al HDC (și care nu se rezolvă numai prin drenaj pleural asociat cu hiperalimentație parenterală) pot conduce la reexplorarea chirurgicală, pe o cale de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
criptei uterine la vacile cu retenția anexelor fetale se menține și după parturiție. Modificările morfologice care tulbură mecanismele de desprindere a placentei determinând retenția anexelor fetale sunt: placentoame imature sau involuția avansată a placentoamelor, edemul vililor corionici, hiperemia placentoamelor, suprafețe necrotice fără inflamație între vilii corionici și pereții criptelor uterine, macerarea vililor corionici, placentite și cotiledonite și inerția uterină (GRUNERT E. 1978). Frecvența retențiilor anexelor fetale Conform studiilor diferiților autori, frecvența retențiilor anexelor fetale prezintă diferite variații : între 7-19 % , după ZAIEM
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
ELENA,1999). -bacterii anaerobe (Clostridium septicum, Vibrionul septic,Clostridium perfringens), care se asociază frecvent cu Streptococci, Staphylococci, colibacili și bacili piogeni în metrita gangrenoasă (BOITOR I. ,1987, CHAFFAUX ST. și col.1991), bacilul necrozei (necrophorus), responsabil de infecția de tip necrotic (pseudomembranoasă, crupală), asociat frecvent cu bacterii piogene (SEICIU FL. , DRUGOCIU GH., BOITOR I., 1987), enteroviruși de tip uman, care au fost izolați din secrețiile genitale provenite de la vaci cu endometrită puerperală (NEAGOE ELENA, 1984), asociații bacteriene (polimicrobiene),( OPSOMER, G. 1996
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
echimoze, sensibilitate la nivelul segmentului afectat, secreții variate: sero-mucoase (infecția catarală), purulentă (infecția purulentă). Modificările pot fi locale în infecții ușoare, de tip cataral (vulvo vaginite,cervicite, endometrite) sau mixte: locale și generale (endometrita purulentă,endometrita muco-purulentă, metrita gangrenoasă, metrita necrotică, parametrita și perimetrita acută). Endometrita catarală este frecventă după parturițiile dificile, distocii, fiind cel mai des întâlnită la vaci postpartum. Starea generală a femelei nu este afectată, singurele semne sunt secrețiile lochiale, care la 14 zile de la parturiție sunt încă
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
fibrilare ale celulelor parenchimatoase și stromale, care sunt mai rezistente la acțiunea enzimelor litice. În final se lizează și acestea, totul transformându-se într-o masă omogena, cu rare resturi de cromatina și de fibre de colagen, așa-numitul detritus necrotic. După mecanismul de producere în cadrul necrozei uscate se deosebesc: necroza de coagulare, necroza ceroasa, necroza fibrinoidă, steatonecroza și necroza de cazeificare. NECROZA DE COAGULARE Necroza de coagulare este prototipul necrozelor uscate. Aspectele macroscopice diferă de la organ la organ sau de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
necroza fibrinoidă, steatonecroza și necroza de cazeificare. NECROZA DE COAGULARE Necroza de coagulare este prototipul necrozelor uscate. Aspectele macroscopice diferă de la organ la organ sau de la țesut la țesut, în raport de structură histologica a acestora și etiologia procesului necrotic. Sunt tipice focarele de necroza ale ficatului produse de tetraclorura de carbon, sau de infecțiile clostridiene; necroza din corticala rinichilor, rezultat al TANATOLOGIA 21 obliterării ramurilor arterei renale - infarctul alb, necroza mușchilor din hiposelenoza tuturor speciilor în boală mușchilor albi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
apoi fibrilara, care va contribui la resorbția maselor necrozate și înlocuirea lor cu țesut fibros organizarea sau cicatrizarea. În alte situații țesutul de granulație este incapabil să resoarbă teritoriile necrozate și le înconjoară cu țesut conjunctiv fibros - sechestrarea. Situarea focarelor necrotice la suprafață epiteliilor poate fi urmată de eliminarea teritoriului necrozat și constituirea unor eroziuni, când sunt superficiale și ulcere când depășesc membrana bazala a epiteliului afectând submucoasa și chiar țesutul conjunctivo - muscular subiacent. Zonele mortificate din pulmoni se pot elimina
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mortificate din pulmoni se pot elimina pe calea bronhiilor și se formează caverne și pseudocaverne. Primele sunt căptușite cu o reacție conjunctivo-vasculară, secundele sunt delimitate cel mult printr-o reacție congestivo- hemoragica sau granulocitară. Menționam de asemeni posibilitatea calcificării focarelor necrotice cât și a intervenției diferiților germeni, cu transformarea focarelor în procese inflamatorii. Destul de frecvent de la nivelul teritoriilor necrozate sau gangrenate se pun în libertate cantități mari de toxine, care vor induce moartea generală a animalului. TANATOLOGIA 25 MOARTEA GENERALĂ Moartea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
NK ........................................................ 94 Alte celule participante la procesul inflamator ..... 95 Plachetele și trombocitele ............................................ 97 Moleculele biologic active ........................................... 98 Interleukinele ...................................................... 98 Moleculele de diferențiere celulară. Sistemul CD ..................................................... 105 B. Formele morfoclinice ale inflamațiilor .................................. 115 Inflamațiile predominant alterative ....................................... 115 Inflamațiile parenchimatoase ....................................... 117 Inflamațiile necrotice ................................................... 117 Inflamațiile apoptotice ................................................. 119 Inflamațiile predominant exsudative .................................... 119 Inflamațiile seroase ...................................................... 120 Inflamațiile fibrinoase .................................................. 122 Inflamațiile hemoragice ............................................... 124 Inflamațiile purulente ................................................... 126 Inflamațiile gangrenoase .............................................. 129 Inflamațiile catarale ..................................................... 129 Inflamațiile limfomonocitare ....................................... 131 Inflamațiile cristaline ................................................... 132 Inflamațiile predominant proliferative .................................. 132 Inflamațiile limfohistiocitare ....................................... 132 Inflamația
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la înlăturarea elementelor distruse sub acțiunea factorilor nocivi: efectuează detersia, curățirea focarului. Granulocitele neutrofile și mai puțin cele eozinofile și îndeosebi monocitele transformate în macrofage, intră intens MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 69 în endocitoză, incorporând prin intermediul fagocitozei și a pinocitozei detritusul necrotic și exsudatul care îl îmbiba. În al treilea rând, celulele prezente în exsudat, prin trofinele pe care le conțin și prin factorii stimulatori ai multiplicării celulare, participă activ la faza proliferativa a proceselor inflamatorii. Exsudatul celular, cel mai important, conține
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
permeabilitatea vasculara mărită înseamnă și un aflux sporit de anticorpi MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 117 în focar prin trecerea acestora din circulația generală și că atare înlâlniri și conflicte antigen-anticorp de intensități variabile. Includem în cadrul inflamațiilor predominant alterative: - inflamațiile parenchimatoase, - inflamațiile necrotice și recent - inflamațiile apoptotice. Inflamațiile parenchimatoase Inflamațiile parenchimatoase, acute sau toxice se caracterizează prin afectarea organelor bogate în parenchim, în țesut funcțional specific, ca: miocardul, ficatul, rinichii, etc. Predomina modificările distructive ale celulelor parenchimatoase: citoliza, necroza și apoptoza. Se întâlnesc
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
hiperemie, plasmexodie și reacții hiperplazice mai mult sau mai putin accentuate în, raport cu durata procesului morbid și etiologia acestuia. În hepatitele de natură virală procesul se însoțește adesea și de prezența unor incluzii care participă la stabilirea diagnosticului. Inflamațiile necrotice Inflamațiile necrotice se caracterizează, așa cum le arăta și denumirea, prin focare de moarte celulară sau tisulara, mai mult sau mai putin întinse, în raport cu patogenitatea agentului etiologic. Se deosebesc din acest punct de vedere inflamații necrotice manifestate prin focare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și reacții hiperplazice mai mult sau mai putin accentuate în, raport cu durata procesului morbid și etiologia acestuia. În hepatitele de natură virală procesul se însoțește adesea și de prezența unor incluzii care participă la stabilirea diagnosticului. Inflamațiile necrotice Inflamațiile necrotice se caracterizează, așa cum le arăta și denumirea, prin focare de moarte celulară sau tisulara, mai mult sau mai putin întinse, în raport cu patogenitatea agentului etiologic. Se deosebesc din acest punct de vedere inflamații necrotice manifestate prin focare miliare și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
stabilirea diagnosticului. Inflamațiile necrotice Inflamațiile necrotice se caracterizează, așa cum le arăta și denumirea, prin focare de moarte celulară sau tisulara, mai mult sau mai putin întinse, în raport cu patogenitatea agentului etiologic. Se deosebesc din acest punct de vedere inflamații necrotice manifestate prin focare miliare și submiliare cât și focare al căror diametru trece de 1-5-20 cm,necroze în focare mari, în infecțiile cu Fusobacterium necrophorum, Clostridium novy, Clostridium piliforme, etc. Focarele mari pot avea un aspect omogen, în necrobaciloza sau
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în necrobaciloza sau marginea lor se pierde în țesutul limitrof, în campilobacterioza mieilor. Caracterul necrozei poate fi uscat, în holeră aviară sau manifestă o tendință evidență spre fluidifiere în necrobaciloza. Histologic, se relevă topirea țesuturilor locale cu persistentă unui detritus necrotic mai mult sau mai putin înfiltrat cu plasma, fibrina, IOAN PAUL118 hematii la mamifere, eritrocite la păsări și leucocite. Tentă generală a teritoriului necrotic este bazofila la mamifere și oxifilă la păsări. În jurul focarului necrotic se evidențiază adesea o zonă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
tendință evidență spre fluidifiere în necrobaciloza. Histologic, se relevă topirea țesuturilor locale cu persistentă unui detritus necrotic mai mult sau mai putin înfiltrat cu plasma, fibrina, IOAN PAUL118 hematii la mamifere, eritrocite la păsări și leucocite. Tentă generală a teritoriului necrotic este bazofila la mamifere și oxifilă la păsări. În jurul focarului necrotic se evidențiază adesea o zonă limitanta de dimensiuni variabile, reprezentată în inflamațiile acute prin hiperemie și hemoragii, iar în inflamațiile subacute, prin diferite elemente mezenchimale și mai ales histiocite
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
locale cu persistentă unui detritus necrotic mai mult sau mai putin înfiltrat cu plasma, fibrina, IOAN PAUL118 hematii la mamifere, eritrocite la păsări și leucocite. Tentă generală a teritoriului necrotic este bazofila la mamifere și oxifilă la păsări. În jurul focarului necrotic se evidențiază adesea o zonă limitanta de dimensiuni variabile, reprezentată în inflamațiile acute prin hiperemie și hemoragii, iar în inflamațiile subacute, prin diferite elemente mezenchimale și mai ales histiocite, limfocite și plasmocite. Cu cat evoluția procesului este mai îndelungată cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
limfocite și plasmocite. Cu cat evoluția procesului este mai îndelungată cu atât va fi mai dezvoltată barieră mezenchimală. Sub impulsul interleukinelor, elementele ei constitutive se vor diferenția în direcție fibroblastica și vor genera țesut fibros, contribuind la încapsularea focarului. Inflamațiile necrotice se întâlnesc frecvent în ficat la toate speciile și mai ales la păsări. Pot fi observate de asemenea în splina, limfonoduri, miocard etc. (Fig. 2.20, Fig. 2.21, Fig. 2.22Ă Fig. 2.20. Inflamație necrotica în hepatită anaeroba
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
încapsularea focarului. Inflamațiile necrotice se întâlnesc frecvent în ficat la toate speciile și mai ales la păsări. Pot fi observate de asemenea în splina, limfonoduri, miocard etc. (Fig. 2.20, Fig. 2.21, Fig. 2.22Ă Fig. 2.20. Inflamație necrotica în hepatită anaeroba a puilor de găină Fig.2.21. Necroza miliara hepatică în avortul cu virus al iepelor (După Smith și Jones, 1958Ă Fig. 2.22. Incluzii intranucleare în hepatită contagioasă canina (După Smith și Jones, 1958Ă MORFOPATOLOGIA PROCESELOR
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]