1,328 matches
-
acolo În grădina fermecată Plină de bunătate și dragoste, Când împleteam amândoi Cununi de stele Așezându-le tăcuți Pe frunțile îngerilor Și sărutâdu-le aura Iar ei, în taină, Ne-au dăruit binecuvâtarea... Am plecat înlănțuiți Pe cărări de flori Sorbind nectar din cupele lor Și jurându-ne veșnicia iubirii Trăind în credință, mereu alături Sub arc de curcubeu Pe drum de lumină Din dragoste croit Și alungând pe veci singurătatea... Săndica încerca să se gândesca la semnificația acestor versuri, la trăirile
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
Nimeni nu știe cu ce i-a greșit, Nici cuvântul nu mai are răbdare, Gândul în toate e tot mai grăbit! Astfel păianjenul stă și se-ntreabă, Țesându-și melancolia din glas, Albina își vede liniștită de treabă Și-adună nectarul ce-a mai rămas... Poetul asemenea ei din cuvânt, Pentru cine adună mierea în stup? Ce plin de viață e zumzetul sfânt! Abia de-i mai încape în trup... Referință Bibliografică: Păianjenul și albina... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
PĂIANJENUL ŞI ALBINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362040_a_363369]
-
te zbați între ispite și real să le atingi, să simți, sunt arcade de subînțeles ce-și schimbă forma, devin mister, uimire, acoperite în sclipire sunt ude în lacrimi, doruri pururi, zile din calendar, atunci când în om mijea cuvinte de nectar din mezozoic. Percepem nevăzutul din aștri și pământ discernem vrute existențe, simțim prin excelență. - Cunoaște neștiutul? Silabe îngerești, amprente de iubire, te încânți par ireale, sfârșind în mijlocul de pietate. Tu vrei să știi că-i locul unde ochii-ți pierzi
SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365834_a_367163]
-
inimii se aburesc și amândoi, c-un zâmbet stingher, ne privim uitați îndenoi... MAI DUREROS DECÂT MOARTEA... În zori, când m-am trezit din visul frumos - și ce vis! florile din bătrânul cais nu mai erau, s-au ascuns în nectarul din fructul ivit și-n loc să mă bucur de-această minune, un gând m-a străpuns, din care-am înteles că mai dureros decât moartea ar fi să te pierd din memoria inimii... CE PUNTE... Cum stai aplecat peste
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
din Piatra Olt, aș putea spune că doresc să: Te-nfășor cu-a mea iubire, Ți-aș tot spune, dulci cuvinte, Stelele când pier în noapte, Alungând, luna ce minte, Rătăcită... printre șoapte. Ți-aș topi pe buze, dorul, Adunând nectar din sâni, Mângiind apoi piciorul, Ce mă vrea, de săptămâni. Și-n a coapsei fierbințeală, M-aș ascunde fericit, Fără urmă de-ndoială, Clipa, că mi sa-mplinit. Te-nfășor cu-a mea iubire, Tu, adânc, mă-ncolăcești Și mă prinzi
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
fără cuvinte Aruncă peste noi, numai cu frunze Acasă te-oi aduce, benevol... Și împreună ne-om crea devize Apoi îți vei intra treptat în rol Scăldându-te în galbenele frunze Eu, permanent îți voi ședea alături Sorbindu-ți tot nectarul de pe buze Și voi înlătura treptat din pături Țesute peste tine doar din frunze Să te așez peste covor tomnatic Șoptindu-ți de iubire doar în fraze Și-mi pare că-s așa îndemânatic Încât te dezvelesc de ele, frunze
FRUNZE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365332_a_366661]
-
a doua jumătate a sec. XV și se trăgea din neamul Basarabilor iar mama sa din cel al boierilor Craiovești. Cunoaște învățăturile creștine și virtuțile părinților de la Biserica Vâlcii, ctitorie a străbunicilor săi. A cules învățătura Sfintelor Scripturi ca albinele nectarul și aceasta va contribui la consolidarea profilului său moral și spiritual. A călătorit mult, a cunoscut marile spirite ale vremii beneficiind și de faptul că marele între patriarhi Nifon al Constantinopolului, după alungarea sa de către nerecunoscătorul domn Radu cel Mare
SFÂNTUL VOIEVOD NEAGOE BASARAB de ION UNTARU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365100_a_366429]
-
taină cu sufletul alb Femeie, cu trupul tău sfânt Iar buzele-ți, două ispite Șoptesc prin petale de flori: "- Hai, vino, și ia-mă, iubite Eu știu cât de mult mă adori." Pe sânii tai falnici să preget Sorbind tot nectarul din ei Rămâne-voi fără de cuget Și fără de ei - dumnezei Să-ți stau îngropat între coapse Petală, petale, să fim... Ca două - ancestrale sinapse Prin zbucium și patos, iubim La tălpile tale, covor Voi sta așternut totdeauna De faci doar
IN MII DE PETALE... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365229_a_366558]
-
-ți spun. De gerul iernii chinuită Te-ai ghemuit într-un ungher Și ca pe-o haină zdrențuită M-ai aruncat în colb, stingher. Nici când ploua nu-ți era bine, Ninsoarea-i albă-n părul tău; Din flori strângeau nectar albine Și tristă-ai fost așa mereu. Doar toamna frunzele uscate Se-ngrămădeau în poala ta Și tu le numărai pe toate, Iar vântu-n urmă le sălta. Mă uit pe geam și văd departe Cum ochii tăi mă urmăresc; Sunt
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365246_a_366575]
-
îl informează asupra adevărului, dar aceasta nu este poezie! Ce este totuși poezia? O stare ambiguă elaborată în spațiu-timp a inconștientului în care întâlnim prezența simultană a mai multor sensuri, exprimate uneori în metafore pentru a reda în cuvinte omenești nectarul înțelepciunii distilat din graiul îngerilor, șoaptele nopților înstelate, susurul izvoarelor, tăcerea munților, în ritmul pulsului cosmic, prin care sacrul coboară în profan să-l revigoreze, așa cum o face prin epifanii dătătoare de energii de tip solarian. Ea -poesia- generează înțelesuri
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
colorezi infinitul cu petalele lor. Nu poți privi lumea fără flori! Dumnezeu a știut asta, de aceea le-a creat. Ele sunt simbolul frumuseții nemărginite... Pe ele știu clipele să valseze atât de divin! Iar visele din ele-și culeg nectarul! Grădinile ar fi plâns cu râuri de lacrimi de n-ar fi fost flori, iar cuvintele de iubire ar păli fără mireasma florală ce știe atât de bine să-și picure mirul... Și oare din ce ar mai înflori aievea
FLORILE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366398_a_367727]
-
credință, O armă ucigașă de imbecilizare, Din bogăția țării fură fără cuviință, Hoțiile și crima sunt ascunse-n altare. CÂND CLOPOTUL BATE Când clopotul bate sunete năuce Lasă-mă, iubito, lasă-mă pe cruce, Buzelor de gheață să le gust nectarul, Fructului trădării să nu-i simt amarul. Lasă-mă o clipă să visez la zâne, Să mai simt fi orul dragostei nebune, Să revăd în clipuri anii tinereții, Să aduc ofrande arborelui vieții. Să nu rupi tăcerea stihului pierdut, Lasă
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
în grădina fermecată plină de bunătate și dragoste când împleteam amândoi cununi de stele așezându-le tăcuți pe frunțile îngerilor și sărutându-le aura iar ei, în taină ne-au dăruit binecuvântarea am plecat înlănțuiți pe cărări de flori sorbind nectar din cupele lor și jurându-ne veșnicia iubirii trăind în credință mereu alături sub arc de curcubeu pe drum de lumină și alungând pe veci singurătatea... Pentru tine Ți-am auzit gândul bătând puternic la fereastra sufletului meu ți-am
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
de lună nouă se ’nalță perdele de aburi dansând grațios înspre nouri iar eu, răstignită-ntre vise le-admir năucită splendoarea. leneșe flori trezite de coruri de greieri își ridică-amorțite petalele fine, despletindu-și corole pe fragezii lujeri dăruiesc tot nectarul spre harnice, neîntrecute albine. Din liniști se naște un murmur sub umăr de deal preludiu de viață ce prinde alene contur prin frunza de-alun răzbate un cânt de caval scăldându-mi întreaga ființă în aerul proaspăt și pur. Gândul
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
trei dorințe să fim mari, să fim iubiți, și să trăim fericiți. Adolescența ne-nvață ce să prețuim în viață: bogăția sufletească cu iubirea ei firească. Muncii ziua-i dăruim, dragostei a nopții boare. și în zorii dimineții sorbim din nectarul vieții . Viața este o-ncântare, ne farmecă, ne vrăjește, și-n vârtej turbionar spre adâncuri ne târăște. Iată, toată omenirea, fără să vorbim de rasă, când îmbătrânește moare părăsindu-și a ei casă. Întrebarea ce se pune și răspuns încă
PERPETUU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366690_a_368019]
-
farmacii ca în hrube, beciuri, crame, restaurante, vinul Cotnari! Cu stropul lui, doctorii ar prescrie rețete mai vindecătoare decât doctoria. Cotnari e vinul sănătății, gustului, clarității, bucuriei, plăcerii! Mătăsos ca norii albi, lucitor ca soarele, bun ca viața, gustos ca nectarul, Cotnari e plasma din care s-au închegat și au prins formă cuvintele multor cărți, poemele și melodiile multor cântece. Vinul Cotnari este și va fi să fie speranță, iubire și sănătate pentru scriitori și cântăreți, este și va fi
COTNARII DOMNEŞTI, VINURI ÎNMIRESMATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365655_a_366984]
-
limbii române, inventând o nouă și originală gramatică a poeziei. Metafora-titlu a primei apariții editoriale - Hohotul apelor - sugerează în sine identificarea eului liric cu destinul colectiv. Încă dintru început luăm contact cu jubilația în fața miracolelor vieții: „Inimă, ce rod al nectarului necules îți vorbește,/ încrucișează bătaia cu semnul meu dinadins,/ nu uita că mi-e frică și pune diseară să cânte/ samsarul cuvintelor tale învins...” Vârsta juvenilă pune sub semnul candorii motive lirice predilecte pe care poetul le va cultiva tradiționalist
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Eubul și împreună au primit Sfântul Botez la Iordan din partea lui Maxim, episcopul Ierusalimului. În Antiohia a fost hirotonit diacon de către Meletie arhiepiscopul și mai târziu prezbiter de către Ermoghen episcopul Cezareei. A mai vizitat Egiptul, Siria, Palestina și Mesopotamia culegând nectarul învățăturilor de la pustnicii îmbunătățiți. Se reîntoarce împreună cu Sfântul Grigorie din pustie și curăță Biserica de rătăcirile arienilor împotriva cărora a luptat cu sabia cuvântului și prin scrisori trimise în toată lumea creștină. Auzind de faptele sale strălucite și slujirea sa, Sfântul
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, ARHIEPISCOPUL CEZAREEI CAPADOCIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365730_a_367059]
-
P A Eternă, în goană și nepăsătoare, Alergi CLIPA mea de viață!. Tu vii pe o rază de soare, Topindu-te-n neguri și ceață!. Prea scurtă mereu, ai fost clipă Și repede-n Toamne mă duci, Îți sorb eu nectarul, în pripă, Prea multe să-mi dai, nu apuci. Șireată, din mers, arunci șoapte, Îmi spui că mereu te-am furat, Tu, dragă mi-ai fost și în noapte Și zorii când s-au revărsat. . . Bezmetic, de trei ani încoace
C L I P A de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366196_a_367525]
-
duce la tine Durere, durere ce crește mereu ...iubire fără de vină Aș vrea măcar în vis să mă lași obrajii cu palma să-i copăr Și un fir de păr plecat nărăvaș pe frunte să-l descopăr. Din buzele tale nectarul să sorb, să fiu a ta aleasă, În brațele tale aș vrea să adorm visând ca îți sunt mireasă. Din vis de iubire netulburat se naște o lume întreagă Cu dragoste, fluturi și flori ..și cu făptura-ți dragă... Și
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]
-
de tine nu trece nicicând. Vreau să te-aduc lângă inima mea Din povestea de iubire scrisă cândva, Nebunia noastră împărțită la doi Pentru o clipă am fost amandoi. În brațele tale ca un copil să adorm, Din buzele tale nectarul să sorb Liniște în sufletul tau să găsesc Vis de iubire nepământesc. Un heruvim El stă sprijinit pe perna cea albă, Cu capul plecat se uită la ea Din ochi lumini vorbind de iubire Sfârșitul e aproape,despărțirea e grea
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]
-
apei, tremurul căprioarei, îmbrățișarea dorului, tulnicul doinei Oltului, surâsul soarelui, cutezanța ierbii, broderia florilor, murmurul baladei Jiului, bocetul codrului, firul legendei Dunării, zborul pescărușilor, semeția haiducului, zurgălăii Colindului, neastâmpărul codobaturei, zbuciumul Nistrului, vârtejul vântului, splendoarea dansului, nestatornicia cucului, sfiala fecioarei, nectarul mierii, sprâncenele spicului bălai, minunăția albinei, văpaia focului, iuțeala gândului, caierul norilor, borangicul stelelor, majestatea păunului, trilul ciocârliei, voronețul liliacului, lacrima smirnei, mustul ciorchinelui, gingășia ghiocelului, verdele temerar al bradului, madrigalul rândunelelor în sulemeneala zorilor îmbujorați, candelabrul de nard al
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
numărul paharelor golite, când Naie îi zise holbându-și ochii lui de vițel oprit la poarta nouă. - Se mai îmuie, boierule?... - De unde, Naie!... E piatră și simt că mă taie pe la băierile inimii, și iar mai linse un pahar cu nectar îmbietor de fragă aromată. - Ce necaz!... Vă doare, conașule? - Cum ustură sarea-n ochi, omule... - Nu-mi spuneți că sunt pățit: pe mine m-au mușcat câteva viespi de fund, când îmi făceam treaba ca tot omul... după șură și
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
violetul răstignit pe trupul tău când mă atingi cu amintirea mea de sub unghii numai atunci arunc spre tine mii de răspunsuri te știu de-o lume și de-o neviață în care am lâncezit iluzii te-ai insinuat cu delicatețea nectarului din florile de câmp știai că mor în ele sălbatic și tandru ai deschis diminețile ascunse-n mine și salcâmii și-au cântat povestea nu nebunia ci strigătul în țipăt cu toate cerurile în brațe m-ai răstignit pe albul
UN ADAGIO LA NEBUNIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351825_a_353154]
-
ți-aș mai fi zi,/ m-aș cățăra pe umbra mea,/ până la Tine”. Citind volumul ” De ce plâng fluturii în Fa minor”, veți înțelege de ce pentru o inimă mai trebuie să se nască o stea, iar pentru o mie de zări, nectarul a o mie de păduri de tei. Veți înțelege de ce văzduhul și pământul ”între palmele mele înflorite s-a furișat primăvara”. Poeta Eleonora Stamate cu lumina sa incandescentă și de o sălbăticie stranie, dă să se consume ca un tren
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]