2,505 matches
-
de timpul nemilos și visele-s uitate prin sertare de gând, gestul poate pare astazi copilăros când la primul sărut simțeai sufletul frematând. Iubirea-i veșnică aprindere de vise iar povestea-i vrajă fără de sfârșit, care ne poartă spre zările necuprinse împlinind un destin care trebuie ispăsit. Citește mai mult Povestea de iubire...E fără de sfârșit povestea de iubireiar anotimpuri trec lasând a lor povarăde flori arzând cu miros de fericiresau de zăpezi uitate-n primavară.Și tu și eu și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
au urmele șterse de timpul nemilosși visele-s uitate prin sertare de gând,gestul poate pare astazi copilăroscând la primul sărut simțeai sufletul frematând.Iubirea-i veșnică aprindere de viseiar povestea-i vrajă fără de sfârșit,care ne poartă spre zările necuprinse împlinind un destin care trebuie ispăsit.... XXV. UITAREA..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 981 din 07 septembrie 2013. De -ar fi uitarea precum gândul călător prin locuri neumblate, aș pun-ușor unul câte unul lucrurile care trebuiesc uitate... Și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
aparținând cândva clasicului (pe care grăbiții ar considera-o vetustă, în condițiile prezente ale destructurării limbajului metaforic), i se adaugă o sinceritate feminină abruptă, oscilând între „M-ai risipit printre ispite“ („Pentru că“) și „În focul iubirii se-aprind ochii mei,/ Necuprinsă-i amărăciunea,/ Tu nu vrei să mă vrei...“ („E toamnă“). În decorul autumnal al risipirii și amurgului, poetesa încearcă a reconstitui iubirile trecute, acum când nimeni nu-i mai deschide poarta, fie și curios a-i ști „noua anatomie a
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
vânt ce mătură perdeaua de nori... Iar soarele, --răsfirat în raze peste stânca neclintită-- se miră cum de nu mă-ntreb ce va fi mâine! DAR DE CE? Tremură amintirea, sfidând vremea, în alunecarea lumii. Dar de ce soarele scapătă în marea necuprinsă? Nesfârșitul e blândețea aceea, împăcată, de sfârșit de zi? Dar de ce căderea serii se leagănă simțitor pe valurile nemișcate? Dar de ce tăcerea se revoltă, fără mâini, fără picioare, ca o mângâiere zadarnică? Dar de ce...? Pentrucă toată clipa-i răvășită de
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
Toate Articolele Autorului NEMURIREA FRUMUSEȚII Of viața, hai incheie-te la bluză Și să fugim de lumea-ne obtuza, Hai prinde-ti părul răvășit Cu fundele din infinit! Să căutăm la nesfârșit, Acolo unde nu sunt de găsit, Lumini din necuprinse zări Ascunse-n freamătul din mari, Să mângâiem în zbor ogoare De frumuseți și bunăstare, Pe aripi de iubire pură Găsite lângă bătătura, Unde le-a pus bunica la iernat, Pe pat de visuri și de gand curat Și unde
NEMURIREA FRUMUSETII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378843_a_380172]
-
-mă pe marginea poveștii, la limita dintre zi și noapte, ba înspre dimineață, ba înspre apusul credinței în zbor. M-am împiedicat de trecerea timpului, de fluturi și stele, de ecoul curcubeului, de tulburarea apelor, de mișcări tectonice în spații necuprinse, dar niciodată nu m-am împiedicat atât de tare încât să nu te mai iubesc.(19 mai 2016) Referință Bibliografica: Constatarea zilei / Iulia Dragomir : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CONSTATAREA ZILEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378992_a_380321]
-
simt vie și toată a lui, un fulg alături de vântul ce mă-mbrățișează și soarele ce mă sărută... IMPROMPTU PENTRU TINE Am aruncat în neant toate semnele de punctuație, toate cuvintele nespuse din spațiile albite. Lumina are distanțe sau e necuprinsă? Imaginația ta, iubito, este ca un pârâu limpede ce vrea să treacă și prin pietre. Una din pietre sunt eu, cântecul ești tu! Dincolo de vânt nu este niciun vânt, dincolo de cântec nu este niciun cântec, dincolo de vis nu este niciun
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
nins al iernii, suflet lumină cere, Să își primenească gura de dor și nerăbdare. Se rupe ziua-n geamuri, ce stau în priveghere, Când ruginia dâră dispare în uitare, Iar golul din tăcerea ce-alunecă-n mistere, Se risipește-n albul din necuprinsă zare. Astfel nimic n-atinge gând ce-și înalță vrere, Nu-i tulbură mirarea din luminânde sfere, Doar clipa efemeră se stinge-n nepăsare, Când ruginia dâră dispare în uitare. https://www.youtube.com/watch?v=UG8bDdKC6Wg Referință Bibliografică: Rondelul
RONDELUL LINIȘTIRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379080_a_380409]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DOAR GÂNDURI ... Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Mă înalță până la stele un dor de tine, dor necuprins, mă încântă, mă dezmiardă cu vorbe ca într-un vis , mă străbate, mă cuprinde, gestul tandru aprins, mă alintă, mă alina acel vers, încă nescris. Se înfoaie și se răscolește iubirea, în inima mea, șuvoaie de primăvară, alimentate de iarna
DOAR GÂNDURI ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379141_a_380470]
-
explice în subdialectul firescului strălucirea evenimentului londonez al Nunții Regale, înstelat pentru eternitate, de o forță emoțională uriașă care a monumentalizat toate clipele. Raportat la revelația istoriei el a fost înflorit și împodobit de sus prin edictul cezaro-crăiesc al Cerului. Necuprinsa planetă a fost dăruitoare de adorație, sub suzeranitatea coroanelor de nuntă! În toate treptele din urmă, de azi și din viitor, ale timpului, pe întreaga întindere a lumii, nunțile regale au fost și vor rămâne modelul armoniei între pământ și
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379708_a_381037]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > FARMECUL IUBIRII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului FARMECUL IUBIRII Cu o inocență pură, de tânăr adolescent, Sorbeam sărutul tău ca valurile necuprinse, Ne simțeam inimile cum bat consecvent, Plutind cu atâta dragoste prin infinite vise. Gura ta îmi e havuzul cu miere, Sânii tăi buchete din albii crini, Trăim amândoi o nouă reînviere, Ne mișcăm de iubire prea plini. Îmbrățișarea ta ca
FARMECUL IUBIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379944_a_381273]
-
clocotul? Răscoală-n suflet cine-și mai permite să se sacrifice pentru a face fericit pe cineva? Făgăduința se dezvoltă-ntru-na singura șansă de-a supraviețui rămâne protestul? - Ce trece vremea! În zadar trăim zile tranmdafirii, portocalii, violet... când ai sufletul necuprins de vreo bucurie rătăcești degeaba sub soare. Doamne! Ce gânduri murdare are viața noi, ce facem? Le curățim? Ca un cetățean care și-a plătit la timp ... Citește mai mult Vezi căciula aceastae a mea?Cunosc mai toți salcâmii de când
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
am prefaceputem ignora clocotul?Răscoală-n sufletcine-și mai permite să se sacrifice pentru a face fericit pe cineva?Făgăduința se dezvoltă-ntru-nasingura șansă de-a supraviețui rămâne protestul?- Ce trece vremea!În zadar trăim zile tranmdafirii, portocalii, violet...când ai sufletul necuprins de vreo bucurie rătăcești degeaba sub soare.Doamne! Ce gânduri murdare are viațanoi, ce facem?Le curățim?Ca un cetățean care și-a plătit la timp ... XX. LANȚUL UNEI BUCURII ORI COMOARA DIN CASĂ, de Dumitru K Negoiță , publicat în
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
stând la cozi pentru nemurire dau în vale seacă în spate cu ploile cu zăpezile cu dintotdeauna până și suspinele fără până la urmă fără iepure fără iepure oprește-mă la atât ieftinește-mă scumpește-mă urechează-mă chiar și de necuprinsele căi din când în când lactee dar pot a zbura lasă-mă dracu’ să zbor și dacă n-aș putea ia-mă dracu’ pe-un nor - care tu ? aia care nu prea ești un fel de oază de dragoste chiar
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
zidește pasul, Glasul ei în palme reci se sparge Și-ncet se retrage fărâmițat, sugrumat și înecat Sub mări, sub uitări, în acorduri de pierdute cântări. Regăsirea E cel din urmă vis pe un rug aprins Și un dor nestins, necuprins începe să doară Pe piept vor să reapară iluzii și cântece, Fluturi, descântece, zboruri și îngeri Sub pleoape tot sângeri. Acum doar privesc Cum heruvimi se trezesc și părăsesc pustia. E ea, poezia, privirea trează a Celui Care Veghează. Gabriel
3 PENTRU REGĂSIRE de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380546_a_381875]
-
AMOR De când mă știu am azvârlit săgeți de-amor la întâmplare spre zei și inimi omenești ce doruri vor îmbătătoare. Și ținta n-am greșit nicicând cu arcul meu de soartă-ntins - lumină și căldură viul cată pe al iubirii necuprins: Bătrâni și tineri, laolaltă cu-ntreaga fire simțitoare, sărutul dragostei adastă ca pe acela dat de soare... (Cântă și dansează) Iubirea mi-e mamă și tatăl amorul, de-aceea din fașă sunt totuna cu dorul. De-o vârstă cu lumea
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
spadelor cu grai arhangheli - împărțeau lumine au fost cândva - în vremuri sfinte - dar cine-și mai aduce-aminte ? acum e crivăț și pustie zbătut neam în nemernicie au fost cândva - în vremuri pline - azi - dintre păsări - corbul vine și din moșia necuprinsă a mai rămas o vatră stinsă a fost cândva - cine s-o știe când bate vântul de robie... lungi șiruri - umbre fără cale se scurg pe drumuri voievodale și nici măcar nu-s rupți de jale... lumină - unde ești - lumină ? te-
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea. Nesățioși și muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de vrajă, șireata nadă-a știmelor din larg. Descind pe clasicul pământ
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
cărții îl constituie familia sacră, părinții și copii. Meditând la extincția inevitabilă, poeta găsește acea seninătate mioritică pe care o transmite și fiicei sale: „Să nu mă plângi, fetița mea/ Când voi pleca în depărtări/ Chemată într-o stea/ Din necuprinse zări// Să nu mă plângi, fetița mea,/ Că las în urmă manuscrise/ Și cu speranțe și cu vise/ De-acolo eu te voi veghea// Să nu mă plângi, fetița mea./ Că plânsul tău m-o întrista.” (Să nu mă plângi
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
adusese nenorocul. Pe mal,copii,cu inocență, Coc în nisip ouă de-acasă Și-n ziua ce mai e rămasă, Ei le împart,cu deferență Într-un alt loc,mai în aval... Rumeni porumbi în vatra-ncinsă Și-n atmosfera necuprinsă Plutește sunet de caval Mai la ferit,în apa lină, Gingașe fete se-mbăiază, Zâmbind suav, se-mbujorează Gândind la...ce-ar putea să vină Pescari romantici,cu “năluci”, Suspină,căutând cu-ardoare Sirena lor,din Carul Mare, Ce au
PE MALURI DE OLTEŢ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379531_a_380860]
-
un sărut, Din briza genelor căzut, Când ai trecut în carul mare. Și m-am trezit că-s curcubeu Când fluturii-nhămați la car, Culori nechează și-n zadar, În urma lor caut pe „eu”! Căci străbătând Calea Lactee Pe-al sufletului necuprins Chiar dacă știu că m-ai învins Tot beau din ochii tăi, Femeie! **** Gravat în alb După atâta iarnă zgribulită Când ziua-n flori zâmbește-nfofolită Las pașii înspre tine să mă poarte Ca o Speranță ce-a născut din moarte. Tu
FREAMĂT DE IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379573_a_380902]
-
Acasa > Versuri > Visare > AȘTEPT Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului E noaptea târziu, stelele-s aprinse N-ai apărut și mult mă doare Că-n largul mării talazuri necuprinse Mugesc, făcând spre mal, cărare... Te-am căutat pe cărări întinse, Am cercetat în clipele fugare, E noaptea târziu, stelele-s aprinse N-ai apărut și mult mă doare... Te aștept mereu cu brațele întinse Ca să-mi alini focul din
AŞTEPT de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381435_a_382764]
-
de aștri cerești, Rătăcind uitatele doruri, Se-arată noaptea la ferești. Cu trene ample de lumină, Perseide săgetează văzduhul, Timpului i se închină, Țopindu-se în nesfârșire duhul. Ploi de stele aurite, În rochii prețioase de bal, Cu franjuri luminoși tivite, Necuprins ocean fără de mal. Mesaje vin din altă lume, Cu sufletul le ascultăm, Perseidele vorbesc ceva anume, Frunți spre bolți ne înălțăm. Sinfonii stelare din cosmos, Ne-nvăluie, ce feerie! Îl rugăm în gând pe Cronos, Clipa a noastră să fie. Câtă
PERSEIDE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381466_a_382795]
-
marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea. Nesățioși și muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de ... Citește mai mult Clasic țărm elenSe logodește marea cu uscatul,mărgeanul
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
sfat de taină lângă mareaschimbând culori, ca piatra de opal.Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul,săgeată pescăruși spărgând tăcerea,iar Afrodita-n val și-admiră chipulorbind cu albul trupului vederea.Nesățioși și muritorii își scaldăprivirea, cu instinctele la pândăpe necuprinsa pânză-a mării caldă,ce țărmul cu dorințe îl inundă.Matrozi bărboși ce stau în carturi strajăîși leagă strâns trupul lângă catarg,și ascultă-n voie cântecul de ... VII. SINESTEZIE, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1970 din 23
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]