276 matches
-
și apoi se așeza iarăși cu coatele pe masă și mă privea. Se întreba, poate, cum am izbutit s-o înșel atâta vreme, cum am păcălit-o cu puritatea și respectul meu. Ghiceam în prezența ei ostilă și ironică o necurmată întrebare: am putut fi eu oare așa? Nu știu ce fel de "așa" știa d-na Sen, dar simțeam întrebarea și de aceea căutam să par cât mai degajat, vorbeam, o priveam în ochi, întrebam cum îi mai merge d-lui Sen
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cea minunată. 10. S-a înălțat pînă la oștirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oștirea aceasta și din stele, și le-a călcat în picioare. 11. S-a înălțat pînă la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul locașului său cel sfînt. 12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, și a izbutit în ce a început. 13. Am auzit pe un sfînt vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
din stele, și le-a călcat în picioare. 11. S-a înălțat pînă la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul locașului său cel sfînt. 12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, și a izbutit în ce a început. 13. Am auzit pe un sfînt vorbind; și un alt sfînt a întrebat pe cel ce vorbea: În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
cornul a aruncat adevărul la pămînt, și a izbutit în ce a început. 13. Am auzit pe un sfînt vorbind; și un alt sfînt a întrebat pe cel ce vorbea: În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaș și oștirea?" 14. Și el mi-a zis: Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi, sfîntul locaș va fi curățit!" 15. Pe cînd eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
sfînt, nu va sta cu mîinile în sîn; ci, la întoarcere, se va înțelege cu cei ce vor părăsi legămîntul sfînt. 31. Niște oști trimise de el, vor veni și vor spurca sfîntul Locaș, cetățuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, și vor așeza urîciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingușiri pe cei ce rup legămîntul. 32. Dar aceia din popor, care vor cunoaște pe Dumnezeul lor, vor rămîne tari, și vor face mari isprăvi. 33. Înțelepții poporului vor învăța pe mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
ascunse și pecetluite pînă la vremea sfîrșitului. 10. Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți; cei răi vor face răul, și niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege. 11. De la vremea cînd va înceta jertfa necurmată, și de cînd se va așeza urîciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12. Ferice de cine va aștepta, și va ajunge pînă la o mie trei sute treizeci și cinci de zile! 13. Iar tu, du-te, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
șaptelea și să nu cerem plata nici unei datorii. 32. Am luat asupra noastră îndatorirea să dăm a treia parte dintr-un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru, 33. pentru pîinile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mîncare necurmat, pentru arderea de tot necurmată din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă și din zilele de sărbători, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispășire pentru Israel, și pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru. 34
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
plata nici unei datorii. 32. Am luat asupra noastră îndatorirea să dăm a treia parte dintr-un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru, 33. pentru pîinile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mîncare necurmat, pentru arderea de tot necurmată din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă și din zilele de sărbători, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispășire pentru Israel, și pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru. 34. Am tras la sorți, preoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
fi scrisă în respectul adevărului prin ignorarea entităților naționale mici, fie și numai pentru că ele au fost de regulă victime ale marilor puteri, au întărit sau slăbit prin propria jertfă forța acestora din urmă, au fost în permanență obiect al necurmatelor dispute și, mai presus de toate, au contribuit la sporul avuției materiale și spirituale a umanității, de unde și o temă obsesivă pentru mulți istorici: locul și rolul unui mic popor în istoria universală. N. Iorga a ilustrat în modul cel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
decisiv și imprevizibil, fondul chestiunii nu a stat nici un moment sub semnul fatidicului. Dimpotrivă, dubla alegere a fost doar o variantă posibilă a înfăptuirii Unirii, rod al unei îndelungate desfășurări cu adânci rădăcini în istorie, pregătită minuțios și prin luptă necurmată și ingenios chibzuită. „Alegerea colonelului Cuza de Adunarea valahă - îi scria, la 7 februarie 1859, Cavour principelui Napoleon - este un imens eveniment”. Nu atât evenimentul a surprins diplomații, cât modalitatea executării sale, ceea ce ne sugerează de ce unii s-au sfiit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care l-a dat alchimia secolului nostru. Primejdios nu fiindcă prezintă atâtea incertitudini, ci mai cu seamă pentru că e manipulabil de către cei interesați în jocul, fără istov, al puterii. Între o atitudine și alta care fixează polii unui balans necurmat, istoricul ideilor și mentalităților ar putea recunoaște, desigur, multe nuanțe. Dar el trebuie să constate, mai întâi, că dincolo de această pendulare, adesea frenetică, între un entuziasm fără țărm și o atitudine pesimistă, deconcertantă, „istoria constituie o dimensiune perenă a omului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la Dumnezeu prin "evlavie și cucernicie (rugăciune, post, umilință și fapte bune), săvârșite în Biserică, adică în comunitatea viilor și morților mărturisitori ai aceleiași credințe, la fel rugători, săvârșind aceeași jertfă și ascultând de aceeași autoritate, pe temeiul tradiției apostolice necurmate, universale și neschimbate, care a dat Scripturile și care le garantează și unitatea de înțeles"18. Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala apostolică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
zi.". În drum spre ființă și jertfa neființei Am constatat, în nenumărate rânduri, identificarea poetului cu divinul, dar și spaima argheziană că va fi suspectat în tot ceea ce face "truda mea sute de ani în șir/ va fi această spaimă necurmată/ al treilea să se trezească/ Ce coace-n el în nefires cu-i chip/ să-mi suspecteze asprele porunci?" Poetul vorbește despre un dublu al său, " îl știu exact și viu, modelat cu grijă, nici un pumn de lut mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care o fecundează, ci este și relativă cultural. Fiecare cultură este fertilizată de propriile sale angrenaje specifice de determinații stilistice, a căror acțiune concertată este responsabilă de unitatea stilistică a culturilor respective. Atât omul, cât și întregi colectivități umane, "trăiesc necurmate în cadru stilistic", fiind prizonierii culturali ai unui stil bine individualizat, pe care îl poartă "ca un jug suprem" (Blaga, 1969, p. 4). Blaga avansează teza "imposibilității vidului stilistic", subliniind apăsat că existența socioumană nu se poate desfășura decât într-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sovieto-centriste. Realizarea lui Mihai Viteazul este reevaluată într-o notă și mai naționalistă, iar Unirea din 1918 este prezentată ca "îndeplinirea unui vis străvechi al poporului român. În tot cursul istoriei, de la zămislirea lui, poporul român a dus o luptă necurmată pentru libertate și unire" (Almaș și Fotescu, 1976, p. 133). Seria manualelor de istorie din generația 1964-1971 a fost înlocuită în bloc după tezele din iulie 1971 cu un angrenaj intertextual care a definitivat tranziția de la internaționalismul proletar la naționalismul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
scaun de mătasă İntră-n groapă-ntunecoasă. Căpătîi și așternut Viermele ne-a adormit. Și de acum pînă-n vecie Amin Doamne slavă ție. ” -//,, O amar și grea durere ” ,, O amar și grea durere Jalnic fară de-o mîngîiere Și-o plîngere necurmată Lacrimi, pîraie-nfocate Că azi moartea mă desparte Și mă duce-n altă parte Pe o cale neumblată Unde n-am fost niciodată. Nu știu la rău,ori la bine Ce o vrea Domnul cu mine. Trupu-n mormînt mi l-o
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
disparate, Însă În textul mai amplu al jurnalului acestea au un loc extrem de precis. Ele sunt, Într-o materie care reproduce, Între anumite limite, realitatea vieții scriitorului, dar numai Între anumite limite, notele inclasificabile. Momentele de improvizație. Într-un crescendo necurmat, ele se acumulează, alcătuind un scenariu paralel, o sumă a ceea ce scapă ordinii instaurate de pactul dintre eu (persoana autorului de jurnal) și timp. Relația realitate-ficțiune tinde, la acest nivel, să dispară. Elementele de real sunt, odată transcrise În pagina
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
însuși un produs al provinciei, născut la Iași (1905) și stabilit în București, criticul dezbăra cu obiectivitate ambele tabere de clișeele deja consacrate, după ce constata că "între capitală și provincie există, pe tărâmul intelectual și moral care ne interesează, o necurmată susceptibilitate, o jenantă rezervă, o inefabilă nepotrivire în aprecieri". Vina ar aparține însă ambelor părți. Să vedem perspectiva deformată a Bucureștiului: Bucureștenii cred, în genere, că oamenii din provincie sunt oarecum înapoiați și ceva mai puțin vii și flexibili ca
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
valorii provinciei. Dar, dacă pentru cei care visează doar la evadare, provincia e numai un provizorat, pentru ceilalți - provincialii resemnați - capitala adună un mănunchi bogat de tare și stereotipii: Pentru ei, Capitala e un loc de nebunie, de neomenie, de necurmate ispite zadarnice. Acești provinciali consideră pe oaspeții lor bucureșteni un fel de personagii senzaționale și frivole, asemeni eroilor de la cinematograf. Îi privesc pe sub ochi și-i scrutează fără entusiasm. Complexul de inferioritate din sufletul provincialului de acest fel se vădește
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
aurita ta lumină Păstreaz-o pentru fiii din timpii viitori, Acoperă-ți, o, lună, a ta rază senină, Să nu o vadă munții ș-a lor locuitori! Puțina moștenită rămîie-le povață, L-a iadului prăpăstii pogoare-se de vii; O moarte necurmată să pască-a lor viață, Cutremur, spaimă, groază, ajungă așea fii! Restul producției poetice este sub orice critică. Omul însuși nu era, ca exponent al Ardealului oprimat, la înălțimea propriului său imn. G. SION G. Sion (1822-1892) a devenit popular
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
provoacă delirul creațiunii. Asachi, Înaintea lui Heliade, avea intuiția amorului cosmic În niște versuri triste și noduroase: „Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au peste mine Încă-n timpul de giunie Aleu, s-a Înturnat iarăși la obîrșia-i necurmată Dar În mezul al durerii ce-mi rămîne-n suflet vie Ca scînteie care aprins-ai nu s-a stinge niciodată Și-a trăit cu tine-unită În a ceriului tărie.” Senzualul Bolintineanu presimte și el energia cosmică a amorului În Sorin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pentru a scoate acum acele lătunoioase fire, trebuie a destrăma pânza și, prin urmare, a crea o limbă mai frumoasă, poate, mai nobilă și mai învățată, căreia nimic nu i-ar lipsi alta decât de a fi românească. Aici încep necurmatele dispute între învățații pandemoniului nostru literar cării se silesc: Spirar nobil' sensi a' rozzi petti 1 , și pe care noi îi împărțim în trei clase. Liberalii zic (după Iorgovici și după Molnar) că trebuie a goni toate zicerile slavoane și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
apărut dintr-o dată ("subit, totul laolaltă"), așa încît l-a putut vedea integral, de parcă ar fi fost un tablou sau o operă de sculptură. Conceperea problemei culturii de către Rousseau prezintă trăsături similare. Un al treilea exemplu: după o îndelungată și necurmată chibzuință, am luat o decizie într-o chestiune importantă. Toată ființa mea, adică toată gîndirea, simțirea și străduința se adună într-un punct, într-o dorință, care e totuși mai mult decît o dorință, pentru că văd de pe acum că sînt
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Decemvirilor, ale Nicoletei Nicolescu? Este de neînțeles și dureros că aceste acte de injustiție împotriva legionarilor le fac mulți români. Ei sunt niște renegați și o fac din interese meschine, slugarnici, conștienți sau inconștienți, ceea ce înseamnă vânzare și trădare. Chinul necurmat continuă și azi. Omul e departe de rostul său. Legionarii sunt românofili. De aceea, trădarea de neam pentru legionari este actul cel mai reprobabil și nu putem da altă replică decât lupta și moartea noastră pe care noi nu le-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
care o fecundează, ci este și relativă cultural. Fiecare cultură este fertilizată de propriile sale angrenaje specifice de determinații stilistice, a căror acțiune concertată este responsabilă de unitatea stilistică a culturilor respective. Atât omul, cât și întregi colectivități umane, "trăiesc necurmate în cadru stilistic", fiind prizonierii culturali ai unui stil bine individualizat, pe care îl poartă "ca un jug suprem" (Blaga, 1969, p. 4). Blaga avansează teza "imposibilității vidului stilistic", subliniind apăsat că existența socioumană nu se poate desfășura decât într-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]