2,130 matches
-
încheiat discuția. „Nu facem treaba, Chirică! Nu!” Când o auzit asta, Toader numai n-o căzut jos...Avea el ceva pe suflet săracul băiat. Dar cum să spună în fața tuturor ce-l doare? Si îl durea, nu șagă!... Ca să lungească nedumerirea și curiozitatea celor din jurul mesei, Vasile Hliboceanu a pus mâna pe ulcica cu vin și, cu încetineală de melc, a dus-o la gură. In acest timp, cu ochii lui tăciunii încărcați de o lumină hâtră, îi urmărea pe cărăuși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i spune: — Domnule Lionel, nu m-așteptam la atâta nerecunoștință din partea dumneavoastră. Eu, care... despre dumneavoastră... cu oricine am vorbit... Zău, nu m-așteptam. E grav. — Ce s-a-ntâmplat, madame Agnès? Să mor eu dacă înțeleg, își arată Lionel nedumerirea printr-o exprimare destul de ambiguă. — Să fiu eu ultima din Angers care să afle c-o să muriți duminică... e jignitor, credeți-mă. Pot să m-așez pe ceva? Vă rog, simțiți-vă ca acasă. — Acasă n-am un spațiu așa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tatăl viitorului mare artist Îi spune, atipic, fiului, după cel vede Într-un spectacol al liceenilor: ”Să faci teatru! Asta e menirea ta, băiete!”. Curios: În 95% din cărțile de amintiri, artiștii suferă pentru că Îndemnul parental era... complet opus! O nedumerire: de ce două volume? De obicei, 290 de pagini, format A5 redus, Încap Într-unul singur! (jurnalul lui Candid Stoica, spre exemplu, avea un unic volum de...600 de pagini, format A4 extins!). Marele dramaturg Victor Eftimiu, celebrul scriitor româno-albanez (legenda
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
e clar de ce le exersează tocmai pe Jocul de-a vacanța! Recenzentul crede că e bine că Afrim mută acțiunea piesei azi, Într-un mediu „corporatist , trimite vacanța peste umanoizii robotizați”, și „vulgarizează copios unele pasaje grețos-romantice”. Mai aflăm cu nedumerire și că Madam Vintilă devine...domnul Vintilă ” bărbat căruia Îi plac bărbații”, iar „Corina Îl corupe pe Jeff”, cerîndu-i „să-i deseneze pe corp o hartă imaginară a locurilor fierbinți”... E clar că prin roboți, pederaști și pedofile, dramaturgia lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pe cine caută. Cât ai clipi, Costăchel a ajuns la poartă. Bine ați venit, domnule inginer! Intrați! Bine te-am găsit, dragul meu. Să știți că nașii mei habar n-au cine le vine în vizită. Tocmai acum râdeam de nedumerirea lor. La dânșii, însă, oricine intră le devine prieten din prima clipă. O să vă simțiți foarte bine. Au intrat în casă. Cei doi bătrâni i-au ieșit înainte. Vi-l prezint pe domnul inginer agronom Cicoare. El este misteriosul musafir
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ajungem într-un șanț... Bună ziua, domnule inginer! Bună ziua - a răspuns agronomul, vădit surprins. „Cine o fi omul acesta? Vocea parcă îmi este cunoscută... Aaa! Îi fostul primar Costache Vultur”. Nu mă mai cunoașteți, domnule inginer? a întrebat Costăchel, intrigat de nedumerirea agronomului. Acum da, dar când m-ai salutat eram prins de gânduri și nu am băgat de seamă cine-i în căruță. Unde ai pornit? Am plecat de acasă de gura femeii - a glumit Costăchel. Dar nu mi-ai spus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să se așeze într-o logică firească, dar avu tăria să continue: Viața mea curgea fără nici un rost și atunci... Nu găsi cuvintele cerute să exprime adevărul pe care voia să-l destănuie, și în loc de răspuns la toate întrebările și nedumeririle bunilor ei părinți, puse mâna mângâietor pe burtă. Și atunci? Spune, Mona, veni vocea imperativă a tatălui... M-am gândit să am un copil! Vestea căzu ca un trăsnet. Tăcerea se așternu grea în încăpere, întunecându-le chipurile. Nici o fărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
doar de intrigi bine țesute și de mister, ce au puterea de a schimba în întregime fața lucrurilor, dar care, în cele din urmă, ajung să se spulbere în cele patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie să mă urmezi! Spaima de-nceput a tânărului, treptat, se preschimbă în nedumerire. Primul gând al său fu numaidecât să se împotrivească și să-și continue neabătut traseul, dar, în aceeași clipă, se răzgândi, dându-și repede seama că niciodată nu trebuie să te împotrivești unui nebun. Așa încât, oarecum desprins din încordarea sa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Atunci, bineînțeles, Maria. Zâmbi și, după o scurtă pauză, continuă: ai un nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul în semn de nedumerire, în ochii ei se putu zări repede curiozitatea mare, ce-i sticlea. El spuse mai departe: - Maria este un nume foarte vechi, un nume biblic. El provine din limba ebraică, de la cuvântul Miriam, care are o semnificație dublă: pe de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și ferme, atât. Întâmplarea făcu ca Victoria să fie acasă atunci. Întrucât ea nu aștepta pe nimeni în vizită, rămase un dram surprinsă, iar, în clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente teribile o zguduiră pe ea de la temelie, atunci când termină, pe urmă, scrisoarea primită de citit. Deloc nu cred
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa, părea a fi același. Se uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea dintr-odată. Unde sunt și cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră În care luminile lumii s-au zăvorât ca-ntr-o duminică fără rugăciune. Haide, spune-mi ceva... doar o vorbă și nu mă lăsa Înfrigurată În miezul atâtor nedumeriri ce-și arată colții! E lună plină. Mâine, cu litere Îngropate În minciună, se va scrie că iubirea noastră a fost cumpărată cu bănuți de aur, Într-o noapte albă ca o foaie de hârtie... pătată cu lacrimi, cu lacrimi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
casă. Du-i cuvânt de la mine, cum că eu am zis să-ți spună ție ce trebuie să fac, iar tu îmi vei transmite, pentru că eu nu pot veni, ea știe.” Femeia plecă, iar mama rămase, sărmana, într-o mare nedumerire. Nu știa nici ce să creadă. Gândul că, în sfârșit, va veni clipa cea atât de mult visată și dorită ca să meargă din nou pe picioare, să fie cea care a fost mai înainte, îi umplea întreg sufletul de bucurie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
frumos. Numele tău este deja cunoscut, ai stil. Ți-ai greșit cariera, ar trebui să fii diplomat de carieră sau politician la vârf". Mă uit la Kati și nu-mi vine să cred că aud asemenea lucruri, ea îmi citește nedumerirea pe față și-mi spune: "Nu-ți spun cu plăcere ceea ce-ți spun, sunt geloasă, dar trebuie să recunosc că ești un personaj". Mă uit în zare, întotdeauna mi-au plăcut depărtările, întotdeauna mi-a plăcut să fiu mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ia Margareta în grija ei. Fă-i novicei un instructaj ca la carte, că altfel ne trezim cu belele pe cap. De unde vii, soro?" întreabă șefa înainte să plece din sală. "Din Șutu", spune aceasta, uitându-se la șefă cu nedumerire. "Se potrivește", zice șefa făcând cu ochiul celorlalte fete în timp ce părăsește sala ca o regină. Știa că e adorată și de băieți, și de fete, iar dacă își punea ceva în cap acel lucru trebuia să se întâmple și dacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
timpul ca mirii să iasă din corturile lor pentru începerea ceremonialului nunții, cel înscris în legea nescrisă a etniei. - Bine ați venit la marea noastră sărbătoare, domnule avocat! Imediat începe nunta. Voi fi tot timpul lângă dumneavoastră. Dacă veți avea nedumeriri privitoare la cele ce se întâmplă, să mă întrebați! Și bulibașa făcu acel semn mult așteptat de începere a ritualului, după toate cerințele datinilor, așa cum o făcuseră moșii și strămoșii lor veniți de pe depărtatele meleaguri ale Indiei. Oamenii șatrei constituiți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Mireasa, îmbrăcată într-o rochie albă de parcă ar fi fost clătită în zorii acestei fericite zile, ieși din cortul ei secondată de părinți. De la primii pași, începu a merge cu spatele către cortul mirelui. Pe fața avocatului, apăru o primă nedumerire. Ghicindu-i întrebarea ce se înscrisese pe fața oaspetelui ca o mirare, bulibașa veni cu explicația: - Acesta e un semn că fata nu se va mai întoarce la părinții ei și-i va rămâne credincioasă întreaga sa viață celui care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încuietorile, noi țiganii le-am meșterit; altfel ușile ar fi rămas mereu închise! Erau vorbe înțelepte ce nu mai presupuneau alte comentarii. În timp ce bulibașa se întreținea cu avocatul, acesta din urmă punând necontenit întrebări pentru a se lămuri privind unele nedumeriri, se auziră chiote de bucurie și cântece vesele a căror exuberanță era greu de stăvilit. - V-am spus eu! Mireasa noastră n-a dat cinstea pe rușine. A fost curată ca zorile unei primăveri. Punctul culminant al nunții era acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
atenție intervenției acelei femei înțepate, căreia i-ar fi atribuit o vorbă grea, dacă nu s-ar fi aflat în asemenea circumstanțe, și continuă: - Cum te cheamă, frumosule? - Vișinel, dom’le. - Cum ai spus? - Vișinel, repetă băiatul, oarecum mirat de nedumerirea omului legii. - Ce nume e și acesta? - E numele meu, așa a vrut mama. Pe bunica mea o cheamă Vișinica. Locotenentul nu se putu abține și râse cu poftă. Apoi, în sinea sa își spuse: Dumnezeu să vă înțeleagă! Țiganilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
repetă Mihăiță. Atunci, hai mai întâi la baie să ne spălăm pe mâini! Mama și Mihăiță schimbară câteva priviri semnificative. Putea oare numi această atitudine a lui Mihăiță ca fiind un prim pas? Alungă în mod voit pentru un moment nedumeririle, ce încolțeau în mintea ei. Ea dorea cu toată ființa ca Mihăiță să priceapă că prezența lui Vișinel nu impieta cu nimic atmosfera din familia lor și că el nu va fi pus niciodată pe planul al doilea. Oare putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care se postaseră În spate și care, plimbând o sticlă de la unul la altul, făcuseră tot felul de glume pe seama lui și a veșmintelor sale colorate. Cineva Îl lovi din greșeală peste umăr și tresări. Buimăcit, mai privi o dată, cu nedumerire, câteva plăcuțe cu inscripții bizare, Își trecu iar mâna peste față și, fără să mai stea pe gânduri, urmă o doamnă În halat alb, cu o aluniță mare pe bărbie, care dispăru după una dintre uși. Intră si el cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și cum te mai rupea pasărea aia, fratee-le meuuu, cum te mai rupeaaaa nenorocita aiaaa cu ciocul ei mizerabiiil... iar tu... tuuu... Se prăbuși În josul catafalcului și rămase acolo Înțepenit, zbuciumat de murmurul unui plâns surd, care stârni indignare și nedumerire printre cei veniți. Mama făcu iar gestul acela de femeie ce-și duce dosul palmei la gură, iar tanti Valeria o sprijini de braț protector, cu duioșie. Nea Gore căzu În genunchi și, prinzându-se cu brațele de umeri, se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care i-a tăiat respirația: Marcel, feblețea ei, cu cătușe la mâini, era condus de doi milițieni. S-a prefăcut că nu o vede, sau chiar nu o văzuse, nu se știe. A ajuns într-un suflet acasă încărcată de nedumeriri, s-a înfundat în perne și a început să plângă în hohote. Îl plângea pe el? Poate!?... Dar în primul rând se plângea pe ea că fusese o ușuratică, o naivă, o imbecilă. Cum să crezi într-un tânăr pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta. Și iar izbucni în plâns. - Cum așa? Ce a intervenit între voi, fata mea!? Ce? Mama Olgăi făcu o pauză voită, o privi pe fată cu nespusă nedumerire, dar găsind că nu trebuie să toarne benzină pe un foc, deja aprins, își reveni pe dată: te rog să te liniștești! N au pierit toți bărbații din lume. Frumoasă ești, deșteaptă ești, încă nu ai vârsta care să te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]