KorAP: Find »[drukola/base=nedumerit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...93 >

2,311 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

afectuos. Chiar nu era momentul să-l acuz de tot felul de tâmpenii. Poate că totuși mai puteam să amân, măcar pentru o seară. Când le-am povestit lui Lauren și Marci ce se Întâmplase, au fost și ele la fel de nedumerite ca și mine. Ne luam micul dejun Împreună, În ziua următoare, la o masă liniștită dintr-un colț la Jack’s pe West 10th Street. Dar am văzut-o pe Sophia seara trecută, la Alixe. Ea avea pandantivul la gât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
se jucă cu inelul de pe inelar, făcându-l să alunece Înainte și Înapoi, Înainte de a-mi răspunde. Avea o privire răutăcioasă. Apoi, pe un ton imperturbabil, zise: — Am eșuat lamentabil În maratonul Provocare la Cuplare. M-am uitat la ea, nedumerită: —Cum adică ai eșuat? Nu plănuiam să mă aleg cu un nou soț... spuse, și nici să-mi placă la nebunie că mi s-a Întâmplat asta. N-aș prea numi asta un eșec, am spus eu. Dar tot nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

cînd își dă seama cine l-a salutat ai o telegramă... scoate el mîna pe ochiul de fereastră deschis și-i arată către masa cu scrisori. Dorin rămîne cîteva clipe locului, sprijinit de balustradă, coboară apoi treptele urcate, se apropie nedumerit și ia telegrama. O citește o dată, fără să înțeleagă ce scrie, citește și a doua oară, intră în camera de pază, lasă mapa în fața colegului și se caută în portmoneu să vadă cîți bani are. Du-mi tu mapa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spate, un călător întinde gîtul să afle și el noutăți din presă. De partea cealaltă, lîngă bătrîna care a renunțat la coșul de nuiele, stă profesorul universitar, cu capul lăsat pe spate, cu ochii aproape închiși, trăgînd cu coada ochiului, nedumerit, spre vecină. Fata cu traistă de lînă citește de zor dintr-un caiet plin cu formule și calculează cu creionul pe o coală, în timp ce, lîngă ea, depășindu-și starea de nervozitate, renunțînd la a se mai foi pe scaun, Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
călătorește cu mine, stă întotdeauna pe locul șapte sau opt. Dacă ar sta aici, deși-i cunosc picioarele de peste zece ani, aș intra sigur într-o rîpă... Vîrful pantofului mai bate de două ori aerul, parcă fără convingere, rămînînd neclintit, nedumerit ca și ochii fetei, întorși, în sfîrșit, spre șofer. Treci urgent pe locul dumitale! îi ordonă scurt șoferul. Fata se ridică și se întoarce la locul ei, uitînd să mai tragă de poala fustei. Tovarășul care nu are loc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lor, acum, unul vorbește cu spor de șeptelul în plină dezvoltare, invocînd mereu tonele de carne livrate pieței. Care piață? întrebă încet Lazăr că eu m-am săturat să cumpăr zgîrciuri și oase... Ce vrei? se întoarce studenta spre el, nedumerită, renunțînd o clipă la calcule, lăsînd caietul în poală. Mă ierți! Așa încep toți spune Lazăr ironic -, adevăru-i că-mi ești cunoscută... De la universitate saltă fata din umeri. Poate. Nu-i plictisitor să înveți la Matematică tot timpul? face Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o uite pe femeie, dar întîmplarea a făcut ca într-o zi, prin primăvară, într-o duminică însorită, cu strada Parcului plină de lumea ieșită la aer, să se audă strigat pe nume. Cînd s-a răsucit brusc pe călcîie, nedumerit, s-a pomenit față în față cu Maria Săteanu și cu fiica parcă mai pîrguită și mai subțire, începînd să semene a domnișoară -, iar între ele, un bărbat la vreo 45 de ani, a cărui figură i se părea cunoscută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lîngă bătrînă, privește întîi mirat, apoi cu plăcere în ochii cățelușului, întinde gîtul spre el și, deschizînd larg gura, exclamă un "am!" provocator. Cățelușul clipește de cîteva ori, plimbîndu-și limba peste întreg botul mic. Am? se aude o întrebare subțire, nedumerită, venită de la celălalt copil, care s-a trezit brusc la auzul glasului frățiorului, ridicîndu-se în picioare pe unul din scaune, prins la timp de maică-sa, înainte de-a se răsturna. Ham, mamă, ham spune femeia încet, luîndu-l în brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Apropo: ați fost sigur că jucam pocher? Nu. De asta nu. Mai ales la modul cum ai fost acuzat. Deci, înseamnă că v-ați înșelat pe toată linia rîde Lazăr, întorcîndu-se la locul său. Profesorul mai rămîne un timp locului, nedumerit, pufnește apoi într-un început de rîs ironic, după care se reașază la masă, așteptîndu-l pe chelner. Toți și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i așa că ieri ai plecat de la birou direct la autogară? Mirați, ochii femeii se întorc spre vecin. Actorul plusează: La destinație, trebuia să fii așteptată; se aranjase totul telefonic; treaba secretarei sau grija soțului. Nu înțeleg ce vrei spune femeia nedumerită. Plecînd în grabă, continuă actorul ai uitat să mai iei ceva bani, așa-i? Dacă știi, de ce mai întrebi? Ca să-ți reamintesc. Frumoasă vulpea asta albă, cred că te-a costat mult... Mă ierți că mă retrag pentru un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șantierul de hidroameliorații. Pentru unii șantier, pentru alții canal... Ai cîștigat bine? Dreptul de-a-mi continua, anul următor, studiile spune Lazăr, făcînd un semn de salut, cu care să încheie discuția, să se poată așeza pe saltea, lăsîndu-1 pe șofer nedumerit. La masa lui, lîngă fereastră, profesorul stă lăsat adînc în scaun, cu cotul stîng sprijinit de marginea mesei, fascinat de viscolul ce se zbate dincolo de sticla groasă. Cuvintele lui Lazăr i s-au înfipt adînc în gîndurile ce-l frămîntă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rapidă cu care a plecat Sorina stă de ieri la Sălcii. A plecat deja autofreza, acuși vine cursa..., eu și Sorina o să vă dăm telefon imediat ce sosește... Alo! se aude vocea femeii în telefon. Nu sînteți doamna Marcu? întreabă Vlad nedumerit. Dac-o aștepți pe Sorina, spune Paula apăsat, cu răutate du-te și tu Dracului, înaintea ei, la Sălcii, că s-ar putea să crape... Alo... spune Vlad încet, abătut, dar tresare și face ochii mari spre receptorul din mîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scape. Pînă în Crăciun, sînt și însurat și transferat la vreun institut în Iași" În birou, în picioare lîngă fereastră, îl așteaptă un tînăr înalt cît și el, dar mai subțire, cu o față albă și niște ochi calmi, puțin nedumeriți, parcă ar fi o fată mare. Singurul atribut bărbătesc e gestul sigur cu care își aranjează cînd și cînd șuvița ce-i cade pe frunte. Dinu Zaharia întinde tînărul mîna. Am fost trimis să preiau lucrările de montaj. Lăsați pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fata l-a dezamăgit, dovedindu-se a nu fi cîtuși de puțin începătoare, trezesc în el dorința, împingîndu-l la o încercare de-a o lua de braț. Ce-ați hotărît? îl întreabă fata, indiferentă la atingerea bărbatului. Anume ? întreabă Pavel nedumerit. Credeam că ți-a spus colegul... Ce ? Întreabă-l. Și hotărîți mai repede că ar putea veni plugurile și am să plec. Pavel se uită spre ea mirat, fără să o înțeleagă ce vrea. A, surîde, luminîndu-se dacă vrei s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-au venit sudorii, dar sper să-i trimită mîine dimineață directorul, că doar este și el invitatul nostru. Ați fost invitați? întrebă directorul după ce lăsă receptorul la locul lui, începînd să se legene ușor cu fotoliul. Unde? întrebă Teona nedumerită. La familia Săteanu. Vor să-și inaugureze vila mîine seară, după terminarea spectacolului la teatru, cu invitați din lumea bună, ca orice parvenit. Curios! face Haralamb un gest scurt cu palma, de parcă ar vrea să măture fire invizibile de praf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vin mîine. Bărbatul se depărtează cu pași repezi către ușa ce dă în curtea uzinei, adunîndu-și din mers, la piept, șuba de șantier. E inginerul Ștefănescu Don Șef, cum îi spun toți -, șeful unei secții. Teona a rămas pe loc, nedumerită, cu privirea întoarsă după el. Un fior de neliniște i-a răscolit gîndurile; figura inginerului Ștefănescu i-a trezit repulsie. "De ce?! gîndește abătută, hotărîndu-se să intre în lift. Pe Ștefănescu îl știu de-atîta vreme, îl respect, e și frumos, are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
destinului. Mulțumesc! Atît am avut de spus. Numai ochi, singurul care privește deschis, cu curaj în jurul său, Mihai așteaptă reacția celor prezenți. Doar profesoara de istorie, care a avut o poziție de catedră cînd a început Doina să vorbească, devenind nedumerită pe parcurs, a sfîrșit acum printr-o înclinare a capului, însoțită de o arcuire a sprîncenei, semn că încuviințează niște afirmații la care nu se aștepta. Ei da, rîde președintele, sfredelindu-i pe toți cu privirea lui provocatoare se confirmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd se simte aproape de apogeu, strînge cu putere brațele în jurul gîtului, dar bărbatul, transpirat tot, cade cu obrazul între sînii ei... Ce naiba nu te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se saltă în coate, ar vrea să-l recheme, dar, văzîndu-l preocupat să se îmbrace, o apucă o furie vecină cu isteria, născută din insatisfacția amestecată cu dezgustul față de ea însăși; vrea să întindă mîna spre lemnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
m-au jupit cîțiva de bani și de palton, că de-atunci n-am mai avut parte de un altul. Fantastic! Abia aștept să-1 jupuim pe Marcu; vreau să mi-l lași la... începe să rîdă profesorul, dar se oprește nedumerit, văzîndu-l pa Lazăr grav, încruntat. Nu, dom' profesor, asta n-o să se întîmple. Din mai multe motive. Unul, spre exemplu și-o spun ca să știm totul -, ar fi acela că, imediat ce m-am însurat, anul trecut, mă cheamă un tip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu-i fi fost tată, dar... Am iubit-o mult pe Maria, singura pe care... Aș vrea ca ea să facă ce vrea cu banii ăștia, chiar să mi-i dea și-ntre ochi, dar... Cine, ce să facă? întreabă nedumerită bătrîna. Doina. Te interesează soarta ei? Da, de cîtva timp... E doar și a mea; e fata Mariei și, cum pe Maria am iubit-o se precipită profesorul, jenîndu-se brusc la gîndul că bătrîna ar putea să-l întrebe cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
telefon la Iași, părinților Sorinei spune Mihai și ia receptorul, formînd centrala pe interior: Doamna Adriana? Sărut mîinile! Vlădeanu sînt. Dați-mi un fir cu Iașul, la 322, e ceva urgent. Poftim, formează-i numărul întinde el receptorul lui Vlad. Nedumerit ce vrea prietenul său, Vlad formează numărul Sorinei, așteptînd să i se răspundă, fără prea multă tragere de inimă, sprijinit cu burta în colțul biroului de la care lipsește tehniciana însărcinată cu evidența montajului. Da, vă rog! se aude într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o să aibă nevoie să-i fii alături. Maria! tresare Mihai. Ce s-a întîmplat? De ce să-i fiu alături? Pentru că tații nu-s niciodată mulțumiți de ceea ce le naștem noi, femeile; parcă uterul nostru poate fi programat... Mihai rămîne locului nedumerit, privind lung în urma femeii care a plecat deja, îndreptîndu-se către ieșirea centrală a spitalului cu pasul ei domol, dar ferm, cercetîndu-și din mers ceasul de la mînă. "Ar trebui să fug după ea..., dar ce să-i mai spun?! A redevenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acolo unde, în adolescență, se apăsa de marginea băncii cînd răspundea la orele profesorului acela tînăr și frumos... Vede o clipă cum pămîntul se rotește, aclamat de țipetele mulțimii de pe trotuar, apoi se simte căzînd pe ceva moale, afundîndu-se, privind nedumerită la malurile troianului care se închid asupra ei, ca niște dinți albi, de femeie frumoasă, încleștîndu-se în colțul cearșafului, în timp ce părul blond, pufos și rece o acoperă... Ce naiba or fi țipînd ăia? face Mihai un gest cu capul spre piață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
glumă! rîde jovial Runca, apoi fuge înăuntru, strîngîndu-se în brațe de frig. Felicitări, Lazăre! îl lovește Mihai cu dosul pumnului în piept. Două fete, mă, ești teribil! Cine-o să fie cel mai fericit tată? Drept răspuns, Lazăr stă încă nedumerit, cu privirea fixă, apoi, revenindu-și, începe să răsufle apăsat, înghite în sec de cîteva ori, caută insistent cu privirea în sus, spre nouri, lasă impresia că a văzut ceva, oftează și rostește: Doamne, cu ce anume ți-am greșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

genunchi în fața împăratului. Probabil, Măriei-Sale îi va fi milă de voi și vă va cruța viața." Urmându-i sfatul, toți piticii s-au pus în genunchi în fața împăratului, când acesta ieșea într-o zi din palat și au cerut îndurare. Nedumerit, suveranul i-a întrebat ce s-a întâmplat. Piticii i-au răspuns că Dongfang Shuo le-a spus că împăratul vrea să-i ucidă pe toți. Atunci, împăratul l-a chemat imediat pe slujbaș și l-a întrebat de unde a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]