1,595 matches
-
Simt nevoia să-ți spun doar datele concrete și-mi face foarte bine însuși faptul de a-ți scrie. Nu spera nimic și nu te teme de nimic, dacă poți. Doamne, iubita mea, niciodată nu m-am simțit atât de nefericit și de incapabil să înfrunt un destin strălucit sau aventuros. Sunt șters și neînsemnat ca un personaj de pe fundalul unui tablou vechi. Încearcă, dacă poți, să-mi redai un dram de energie și de rațiune. Dragostea și devotamentul tău, copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
are nici o vină. Ar fi trebuit să ne faci cunoștință cu mult timp în urmă. Știu că e o întâmplare destul de nefericită și e mai mare păcatul că ai picat tocmai acum. Dar în ultimul timp am fost atât de nefericită, m-am simțit atât de încătușată, încât a trebuit să fac ceva, să acționez ca un om liber. N-am făcut-o ca să te rănesc în vreun fel, ci numai ca să mă mai eliberez un pic. Și oricum, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îngrozitor. — Ești formidabil, Martin, spuse Alexander. Vrei să-i dai tu vestea Antoniei? — Sigur că da, am răspuns. Dar n-ați vrea să treceți voi pe la noi în seara asta? Unde sunteți acum? Georgie e cu tine? Eram atât de nefericit, atât de zdruncinat de această veste încât nu-mi doream decât să mă arunc cu pieptul într-o sabie, să trec peste șoc cât mai curând posibil. Sigur, e aici cu mine și-ți transmite toată dragostea ei. Alexander acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nevoie de un somn adevărat. Dar de ce te-a interesat persoana mea? Ea primi fatalul și inevitabilul răspuns: — Mi s-a părut că te cunosc destul de bine. S-ar fi Întors la calculele lui dacă n-ar fi fost ceva nefericit În tăcerea ei. Ea putu să vadă că era Îngrijorat și surprins și puțin hărțuit. Crede că vreau să se culce cu mine, se gândi ea și se Întrebă „Vreau oare? Vreau oare?“ Ar fi completat asemănarea cu alți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
când tu ești doar cel care stă Într-un restaurant lângă cineva Îndrăgostit, este detestabil. Din fericire, rata de schimb a dolarului este atât de proastă, că nu sunt mulți americani la Paris În prezent, așa că nu erau de față nefericiți vorbitori de engleză, care să fie obligați să suporte prosteala noastră. Asta ne făcea să fim foarte relaxați și am Început să facem genul de lucruri pe care nu ai visa să le faci niciodată În propria ta țară, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a omorât pe Baker și Penny Stuart. I-a sunat pe mobil în cursul zilei dinaintea morții. Le-a citit amândurora descântecul. — Dumneavoastră credeți că i-am omorât pe nefericiții aceia doi cântându-le? zice. Astăzi poartă un costum galben, dar părul îi e tot roz și umflat. Are pantofi galbeni, dar la gât îi atârnă tot lanțuri și medalioane de aur. Obrajii-i sunt roz și pufoși de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime de nefericiți își puseseră capăt zilelor sărind de pe el. Impactul cu caldarâmul, conform unui medic despre care Alan știa că lucrează în secția de urgențe de la Whittington, le făcea femurul să intre în stomac, ca un diblu înfipt într-un perete. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mutații, modificări musculare, adaptări sinistre. Mișcându-se agale pe pavaj, înainte de prânz, cu ploaia încă biciuindu-i obrajii rozalii, Bull se simțea deprimat, fără vreun motiv serios (ceea ce era destul de neobișnuit pentru el). Nu putea înțelege de ce e atât de nefericit. Toți știau despre Alan că e cel mai bun și conștiincios dintre bărbați - ce și-ar fi putut dori mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l preseze pe Alan să-și părăsească nevasta, dar va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acestea sunt echivalente, în viziune bidimensională, cu apariția d-sale pe post de toboșar la „Teo Show”. Năstase trece drept politician, nu tehnician. Or, ceea ce a demonstrat anul care tocmai s-a încheiat, începând cu episodul Armagedon II, când doi nefericiți au fost săltați de organe din ordinul intempestiv al premierului, trecând prin polemica nocturnă a șefului Guvernului României, la OTV, cu masonul-fantomă Olimpian Ungherea, trecând peste nenumăratele glumițe stupide și improprietăți de limbaj și sfârșind cu jalnicul circ al anticipatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
șanse egale să dea ortul popii și activistul, și securistul, și amărășteanul. Acum, când o consoartă de senator se repede cu gipanul lansat la 140 km/h direct într-o Dacie nevinovată, care circulă regulamentar, fără să deranjeze pe nimeni, nefericiții din Dacie mor ca puii de găină, iar madam senator scapă cu ceva fracturi. De ce intră madam senator berbecește în cine se nimerește? De ce nu numai burdihane cu trei rânduri de guși, cu barbă sau fără, fac pârtie împrejur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a noastră, nu va împrumuta nicicând unor venetici nici măcar toarta unei găletușe. Iar o chestiune cum era aceea legată de construirea unui castel atingea deja proporțiile unui secret de stat. Concurența, în vremurile acelea, era atât de înverșunată, încât orice nefericit ce îndrăznea să divulge țărilor (triburilor) vecine și dușmane câte ceva din tainele unei clădiri supraetajate era considerat automat turnător și trebuia să sufere în consecință. Cu asta mă îndeledniceam eu. După o scurtă deliberare, consiliul bătrânilor (cei trecuți de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Un erou gata să fie căsăpit cu făcălețul de către o mamă bucătăreasă, dar lucrurile astea au deja prea puțină importanță. Consemnez în această filă de istorie că însăși Patria, adică tovarășa Stănescu, mi-a luat apărarea și i-a explicat nefericitei că eu nu am făcut nimic altceva decât să-mi apăr moșia și nevoile și neamul. Tovarășa Stănescu, mama noastră a tuturor, a susținut întotdeauna cu strășnicie că un asupritor nu poate avea altă soartă decât să stea închis tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deschiși și acoperit cu un strat modest de blăniță moale, cenușie. Eram, de asemenea, pricăjit. Și, credeți-mă pe cuvînt, e cumplit lucru să fii pricăjit atunci cînd ești mic. Acest lucru a avut un efect cît se poate de nefericit asupra capacității mele de a participa cum trebuie la rutina alăptatului, care, de obicei, se petrecea cam așa : mama coboară cu greutate În pivniță, venind doar ea știe de unde, la fel de prost dispusă ca de obicei. Gemînd și tînguindu-se de parcă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
i se adresau Îi asculta și, uneori, după o vreme, Începea să aibă cu ei discuții adevărate despre chestiuni serioase, și vedeai limpede că tipii Încep să-l placă. Unii dintre ei Începeau chiar să-i spună cît sînt de nefericiți, ce slujbe de rahat și căsnicii oribile au și, cel mai adesea, sfîrșeau prin a cumpăra o carte. Cred că sperau ca, odată ajunși acasă, aceasta să-i binedispună. Celălalt roman al lui Jerry nu avea copertă colorată. Era efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mare liniștită și un căpitan expert pe deasupra, dar nu se mai Întorsese niciodată. Trimis de mama lui Diego Ojeda, velierul scrută luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările lor periodice de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
loc mitic și minunat, În care nimeni din istorie nu ajunsese vreodată. Spre răsărit... Dar estul rămînea mereu la est de est. De ce era atunci marcat pe busolă, dacă nu exista? De ce se jucau În felul acela cu speranțele atîtor nefericiți? De ce inventaseră vreodată acel... - Răsăritul a murit, șopti ea, iar el o privi sever, Între două lovituri de vîslă. Răsăritul a murit, iar tu știai asta cînd ne-am Îmbarcat. Își scutură părul cel negru. Nu mai există nimic... Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sunt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sunt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă În fața gloatei Încrezătoare. Moda asta a introdus‑o nefericitul vostru evreu care a sfârșit‑o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpânește o astfel de putere“, i‑o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe butoi și se proțăpi În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ucenicilor că Pigmalion nu avea forța morală a unui mit, fiind vorba doar de o ordinară cronică de scandal căreia i se dăduse aparență de mit. Ca să nu arunce chiar tot textul Drumului În Canaan, și odată cu el și pe nefericitul Jeshua Krohal, care astfel ar fi fost abandonat la cei treizeci și trei de ani Într‑o situație limită (În criptografia sa Franckel va remarca pe drept influența simbolicii cabalistice asupra lui Ben Haas), cel căruia i se zicea Maestru, va scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îi vor răsplăti pe mecenați cu câte un exemplar dactilografiat al traducerii Antichristului (care Încorpora Conspirația), iar la un bal mascat de la Paris din anul 1923, pe lângă pateu de gâscă și caviar, printre premiile tombolei va figura Antichristul. Chiar și nefericitul Ioachim Albrecht de Prusia va distribui În exil cartea lui Nilus ospătarilor, taximetriștilor și liftierilor. Să poftească Domniile Lor să citească, și atunci se vor lămuri care era cauza exilului său, motivele inflației galopante, ca și decăderea scandaloasă a prestației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pot să Înțeleg pe baza căror sentințe judecătorești se Înfăptuiseră acele omucideri. Absolut pe față, ca pe scenă, când unii Îi lichidează pe alții...“ Mizanscena fusese Însă reală, cum la fel de reale fuseseră și cadavrele. „Asemenea stâlpilor de bazalt“, va nota nefericitul Kurt Gernstein, „oamenii stăteau Încă drepți, neavând nici cel mai mic loc pentru a se prăvăli sau Înclina. Chiar și după moarte se mai puteau recunoaște familiile, după cum se ținuseră de mână. Cadavrele erau despărțite anevoie, de câte ori se elibera spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m‑am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormântul, n‑am cum să „mă odihnesc lângă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n‑aș putea și eu, care sunt mai presus de orice materialism, să sper că ne vom Întâlni pe lumea cealaltă. Și mă rog lui Dumnezeu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Conspirației, fiind arsă de autoritățile de ocupație germană de la Paris! Un cititor abil ar putea distinge În inventarul cărților lui Belogorcev și unele titluri care de asemenea se referă la acest subiect. Cititorul ar mai putea fi interesat de personalitatea „nefericitului Kurt Gerstein“ care apare În finalul povestirii. Acest erou tragic al „Rezistenței“ va lua hotărârea temerară de a se Înscrie În mișcarea SS, pentru a căuta să saboteze din interior acțiunea de exterminare. „Experiența sa tehnică Îl va ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu obținuse decât câteva mâzgăleli, ce semănau cu mizeriile lăsate tocmai de muștele care îl făcuseră să aștepte atâta. Și, ca și cum asta n-ar fi fost destul, femeia pe care o adoră se distra cu altul. Se simțea teribil de nefericit, de aceea își caută consolarea printre stele, singurele capabile să i-o ofere. Dată fiind oră, calcula că în curând Tupá, Racul, avea să-și facă apariția la orizont, exact la trei puncte la nord de Tahoa, insula sora a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poată calcă pe urme decât până aici. Buricul lui va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al carui buric se distingea tatuajul unui craniu de om, lucru care, dacă la început îl făcu să se rușineze, până la urmă îl umplu de mândrie, căci acest ciudat tatuaj însemna că începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]