370 matches
-
nimic „de spus”? Nu vine o vreme când ceea ce sacrifici omenește - vremelnice iubiri, trecătoare devotamente, provizorii elanuri, fără importanță în planul artei eterne - se plătește tocmai în planul artei? Nu vine o vreme când o lașitate - rapidă cât cauterizarea unui neg - se transformă într-o tumoare a operei? Dacă mica ticăloșie de azi, dacă porcăria de mâine, dacă simpla lașitate de la sfârșitul săptămânii - săvârșite, desigur, cu conștiința împăcată că n-au nici o legătură cu arta, așa cum viața nu contează în fața „Ooooperei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
exemplară a rasei nordice. Desenate dintr-o singură linie, bărbia, gura, nasul, fruntea produceau nota de absolvire „rasă pură“. Un Siegfried asemănător zeului luminii, Baldur. Strălucea mai puternic decât lumina zilei. Nici o eroare nu-l murdărea, nici cel mai mic neg pe gât, pe tâmplă. Cu neputință să murmure ori chiar să se bâlbâie de îndată ce avea de răspuns la vreun ordin. Nimeni nu era mai rezistent la alergarea pe distanțe lungi și mai curajos la săritura peste gropile înnoroite. Nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și mușuroaie după ea, împreună cu mirosu-i murdar și bastard. O văd parcă devenind mai întâi un soi de hartă umană
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
să o poată vedea măcar din profil. Și începe să înțeleagă penibilul situației. Sunt paranoic. Femeia asta fără nume. Și fără față. Măcar dacă i-ar arunca o privire absentă. Poate că e urâtă cu spume. Poate că are un neg pe nas. Și eu stau ca un bou și mă holbez la ea. Deja știe că, dacă Sophia l-ar privi, el nu și ar mai întoarce ochii de la ea. N-ar mai fi în stare să joace nici un fel
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
sută optzeci de grade și îl pri vește drept în ochi, și privirea ei e foarte caldă, și gura ei zâmbește și se deschide arătând o mulțime de dinți albi și gura ei spune bună seara. Și n-are nici un neg pe nas. Trec câteva secunde, în care rămâne ca o statuie. Nu știe ce zâmbet să folosească, pentru că mintea i s-a oprit în loc. Era programat la o cu totul altă viteză. Își dă seama că zâmbește tâmp. Și imediat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de-a tata zilele viitoare, e OK. Dar o să te las în viață până când or să ți putrezească și implanturile din gură. O să ți acord privilegiul de a-ți admira pielea subțiată și îngălbenită și plină de pete și de negi. O să te las să te bucuri de momentul în care o să împingi un cadru de metal. Momentul în care toată lumea o să se ridice în picioare ca să-ți ofere locul în tramvai. Cum ți se pare? Atractiv? Să ai respectul tuturor
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe, Muri azi o pezevenghe: Una groasă cu ochi mici, Crescătoare de pisici. Scundă, groasă, cu mustăți, Învechită-n răutăți. Pezevenghe cu scurteică Cam grecoaică, cam ovreică. Pezevenghe cu trei negi Doftoriță la moșnegi. - Ce moșnegi betegi și blegi Că veneau cât prund și iarbă Și cât praf și fir în barbă Leacuri de-ale ei să soarbă. Veneau din țara turcească Să mi-i împiciorogească. Ce mai cârd de iezme
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aude Osul de la lingurea Unde-ncearcă boala rea. Și alt vis, mai stins, te fură Pată ștearsă, pată sură Ca o față fără sânge Tristă, inima de-ți strânge. - Noaptea stinsă-i fața ei Și pe ea, luceferei, Cafenii sânt negii trei, Trei sori morți din altă lume, Cu păr, raze de cărbune, Hăt în fund la soare-apune. Și-nainte, nu mai știu... Pezevenghe, chip hazliu Am să-ți vin tot mușteriu. Pezevenghe, psihi-mù, Lasă-mă să dorm de-acu. Huu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lumina slabă, mi s-a părut un scafandru. În spatele ei, glasul catifelat al părintelui Martín Calzado dedica o seamă de cuvinte sponsorului emisiunii, produsele de Înfrumusețare Aurorín, preferatele pelerinilor de la sanctuarul din Lourdes și adevărat leac dumnezeiesc pentru coșuri și negi obraznici. — Bună seara. O caut pe doamna Monfort. — Nurieta? Ați greșit ușa, tinere domn. E aia din față. — Iertați-mă. Am bătut și nu era nimeni. — Nu sînteți vreun creditor, nu-i așa? mă Întrebă dintr-o dată vecina, cu suspiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
față și arăta ca un butoi umflat, din care ieșeau două mâini și două picioare subțiri ca niște așchii - pe scurt, era genul de tip pe care Fellini l-ar fi angajat bucuros ca figurant Într-un film. Avea un neg micuț ce de-abia se zărea sub o ureche, părul ras la zero lăsând să se vadă pielea scalpului, gura, nasul și ochii foarte mici. Porcușor era sigur trecut de treizeci de ani, judecând după aspectul pielii. Vorbea chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de carton. Umbra a ferit icoana ce obtura geamul spart, apoi a stropit cu apă sfințită duhul care i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat, a privit dincolo. Umbra avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără gât, fără umeri, părul și barba o cagulă de întuneric trasă peste creștet, ochii împăienjeniți de aburi albi. Era frig. Pe cine cauți matale? Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea dau pe-aici. Sigur, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a împotrivit, nenea l-a spânzurat de tocul ușii, eu am insistat să evadăm. Peste șotronul Geniei plin de rouă, alt șotron vinețiu, cu ochii ieșiți din orbite, cu buzele galbene de nicotină, cu mâinile noduroase și pline de negi, cu țigara arsă pe jumătate între degete miroase a hoit acest contur lăbărțat de pământ putred. Se desenează singur în mijlocul drumului, are forma pașilor ce fug, părinte. Eu am ucis fetița din grădina botanică. Avea 9 ani și era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le uitase în poșeta din hol), s-a stabilit între noi. Ciudat, Angela, dar uneori reușesc să te înțeleagă tocmai persoanele de la care te aștepți cel mai puțin,. A făcut un pas spre mine în întuneric. — Timo... — Da? — Am un neg pe spate, a crescut mult, vroiam să ți-l arăt. Este trei dimineața, mama ta doarme iarăși. Trupul ei pare un munte la asfințit, o siluetă întunecată, impenetrabilă. Poate că nu este chiar atât de greu, cum cred, să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tot felul de Înregistrări video, nemaipomenit de scîrboase, cumpărate dintr-un magazin anume, descoperise ea un loc, nu știa că orașul era plin; avea să afle; de atunci, ruga ei către Dumnezeu se tot Întețise. Sodoma fusese o cauterizare, arsese negul de pe nas, fața lumii era, În rest, toată, o bubă, În anii din urmă, mai ales. Potopul, o ablațiune mortală, În vremuri imemoriale, era aproape uitat. Morbul plăcerii, de neoprit, pătrundea, spre disperarea bunicii, peste tot, nici lăcașul Domnului nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe tavă, să-ți spun adevărul, tot adevărul? — Vorbește! — Eu te iubesc mult, mult detot; sunt absolut topit după tine, dar treaba cu căsătoria mă sperie, mă umple de-o spaimă teribilă. Eu m-am născut leneș din fire, nu neg; cel mai mult mă face să sufăr obligația de a munci și prevăd că, dacă ne vom căsători și vom avea copii, după cum cred că vei vrea... — Ei, asta se-nțelege! Va trebui să muncesc, și încă zdravăn, fiindcă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu-l recunoști. Apariția zgomotosului vehicul nu îl tulburase. Șoferul frânează, oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din uz încă dinainte de evenimentele din acel decembrie de demult. Era singură în sala mare a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat între două vârste, cu un neg mare, rozaliu, în creștetul capului, tot agita mausul computerului. O prinsese pe Scheihainimé, mirajul Oazei, și se îndârjea să o dezbrace. Dacă reușea, primea acces gratuit pentru o oră pe seitul acela nou, în care se transmiteau în direct informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă, pe un bolovan, și plimba cu dexteritate muzicuța În gură, scoțând niște sunete care atunci mi se păruseră muzică pură. O femeie cu un neg mare ca o măslină , pe bărbie, a smuls-o pur și simplu din reveria cânecului, târând-o după ea În casă...,, ,,Mi-ai cerut să rămân toată viața cu tine, să ascultăm Ravel, să aruncăm pietricele rotunde În lacul Cișmigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ochi la uriașul ceas electronic și ascultam vocile bărbătești ale corului antic, iar ei Își tot repetau Îndemnurile reciproce, Însoțite de bătăi prietenești pe umăr, de mici bancuri libidinoase la care coborau glasul, alăturându-și burțile de toate mărimile, cheliile, negii, zâmbetele prefăcute, lingușitoare, lașe, dinții de acrilat, măselele de viplă, servietele-diplomat, mapele roase, Înțelepciunea maturității. Și, odată bancul sfârșit, aceeași privire Îngrijorată În jur, cine i-a putut auzi, cine i-a văzut, ăla de la poartă, secretarul de partid, aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
e în căutarea cuiva care să-i facă portretul. A trebuit să-i dau ei douăzeci de franci. — Și cum arată tipul? — Splendid. Are o față mare și roșie ca o pulpă de berbec și pe obrazul drept are un neg imens cu mult păr. Strickland era bine dispus și când își făcu apariția Dirk Stroeve și se așeză la masa noastră îl atacă iarăși, zeflemându-l feroce. Manifesta o iscusință pe care nu i-aș fi bănuit-o niciodată în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Vezi tu, se respectă (fr.). Poftim! Uite-l pe căpitanul Brunot (fr.). Ce știu eu? (fr.). Bietul meu prieten (fr.). Cu multă plăcere (fr.). Doamna și copiii (fr.). Pentru numele lui Dumnezeu (fr.). Ei, mă rog, chiar așa, n-o neg (fr.). Poftim (fr.). Elagabal sau Heliogabal, împărat roman desfrânat, născut în Siria, a domnit sub numele de Antoninus (218-222). Leon Nikolaevici Rosenberg (1866-1924), pictor, decorator și scenograf rus, cunoscut la Paris (sub numele de Bakst) mai ales pentru scenografia baletelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe strada noastră o mașină, noi copiii dădeam năvală cu strigăte și chiote: O mașină! O mașină!... Acum le întâlnești pe toate drumurile, ba chiar sunt prea multe. Așa că sunt bătrână, asta e și gata, n-are niciun rost să neg." Încercând s-o contrazic, a repetat cu calm, dar fermă: "Sunt foarte bătrână." Sentința era definitivă. Încă un motiv de nefericire se adăuga la cele de până atunci. Mă gândeam mereu la ea și îmi era ciudă că nu apucasem
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fusese descoperit de Carol. Degetul ei o putea dovedi. Cu siguranță, era ceva în locul acela, ceva destul de mare și bine înfipt. Consistența sa nu era nici solidă și nici fluidă, ca a unui chist, dar nici rugoasă, ca a unui neg sau a unei bătături. „Însă“, îi explică trupul minții lui Carol, „obiectele din zona genitală, asemenea celor din gură, par mult mai mari decât sunt de fapt“. Liniștită de această explicație naivă, Carol lăsă în pace grăunciorul de carne. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
internat. Tavanul era claustrofobic de jos, și chiar la ieșirea din lift linoleumul începuse să se descompună și să se zdrențuiască în insule de diferite forme, ca sub efectul mișcărilor tectonice. Un portar cu față de iobag medieval - plin tot de negi și posesor al unui nas de Cyrano - îl direcționase către locul unde se păstrau registrele și îi descuiase ușa de plasă. Margoulies aprinsese veioza așezată pe biroul mic de metal și pornise printre rafturi, căutând atent printre cotoarele groase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îmi căzuse din mână. Se odihnea întredeschisă pe raftul de jos, acolo unde era depozitat cu grijă materialul normal, legal. Una din paginile centrale se răsucise, abătând parcă abil privirea fetei întinse acolo. Un membru viril, bleg și plin de negi, al cărui proprietar nu se vedea, atârna la câțiva milimetri de zâmbetul ei pofticios. — E dezgustător, nu-i așa? — Da. — Cum poți să te uiți la așa ceva? — N-am idee. Replica mea a făcut-o să ezite. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]