3,146 matches
-
să mă asculți! Uită-te în jur: toți ascultă și execută, numai tu nu! Vocea 2 Mă revoltă! Vocea 1 Ai să cazi invers. Vocea 2 Nu vreau! Câteva Voci Are să cadă în sus! Vocea 1 Fără îndoială! Nu există negare între totul și nimic. Cor de Voci Ai să cazi în sus, ai să cazi în sus! Ecoul Cazi sus! Cazi sus! Cazi sus! Cazi sus! Amestec de Voci, dans de tonuri, conglomerat de ritmuri, cor aritmic. Mâța zgârie podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Una împietrită în răbdare, cealaltă nerăbdătoare de a alunga clipele, amanetându-și viitorul. Singur rămase doar jocul. Care joc, fiind părăsit, muri încet și, odată cu el, amintirea lui. Ca și cum nu existase vreodată. Nici n-au știut ce le-a lovit. Negarea sau ironia celor care le repugnă. Se sparseră în același timp, dispărând ca cerință și rol. Și ca esență a copilăriei. Singur Iisus și timpul care nu trece Le închise într-un sertar. Care oftă adânc. Mioara dispăruse. În imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
desenează a început să îmi placă ideea de iubire, apoi mi-am zis: ce-ar fi dacă mi-aș dărui și sufletul, nu numai trupul, trupul acesta obosit, epuizat, ruginit? Da, cu siguranță e autoflagelare, mă denigrez pentru a crea negarea negației, eu sunt femeia visurilor tale, izvorul plăcerilor, satisfacerea dorințelor, mamă și amantă, prietenă și iubită și, în cele din urmă, soție definitivă, summum-ul tuturor femeilor care ți-au căzut în brațe la puterea superlativă a fericirii pământești, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scuzându-se pentru o nevoie „firească”, omenească, iese afară și urcă direct la Domnul pentru a-i cere de două ori sfatul: o dată, cum să vestească moartea unui asemenea om neîntinat sufletește și pentru care întâmplarea morții ar constitui o negare pură și simplă a credinței sale în bunătatea absolută a lui Dumnezeu; a doua oară, cum să se înfrupte din hrana materială, el, o ființă pur spirituală? Căci este imposibil să refuze ospitalitatea patriarhului. Dumnezeu găsește soluții, evident suprafirești, ambelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înmânează balanța. -Am ratat visul ... a zis soțul, așezându-se pe banca aflată în apropiere, după ce a consultat îndelung balanța. -La atâția bani cât avem în cont, cum poți rata un vis? Nu înțeleg, i-a răspuns soția, printr-o negare. -Îmi mai trebuie un miliard, zise soțul care dădea a înțelege că era sfârșit. -Îți repet; nu înțeleg nimic, măi bărbate, răspunse soția privindu-l continuu. -Îmi făurisem un vis; să-mi cumpăr un elicopter, a zis supărat bogatul. La
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
predomină existența mea, într-o zi mi-a zis: -Nepoate, nu lăsa tristețea să-ți macine sufletul crud. Deși n-am înțeles atunci tâlcul vorbelor unchiului meu, am negat cu vehemență. -Dumnezeu o să te ajute, a continuat el cu toată negarea mea, să depășești anii mei și-ți vei da seama cum se ascultă șoapta vântului. Fără să-mi permită să-mi desfac buzele a continuat și am înțeles că trebuie neapărat să tac mâlc și să-l ascult: -Așteaptă și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mele, nici consecința ei. Mai curând, această încredere în viață devine comprehensibilă prin actul exercitării deciziei mele în viața de zi cu zi, se înțelege că are sens și este rațională în momentul în care se experimentează. Este adevărat că negarea nihilistă sau încrederea originară cinică nu sunt zdruncinate de argumente raționale. Sfârșesc însă prin a se încurca în contradicții tot mai adânci; opera, viața și decăderea lui Friederich Nietzsche au dovedit-o în mod impresionant. Pe de altă parte, un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
măsură să recunosc ce fel de spiritualitate e importantă astăzi. În ciuda încrederii în viață, se cere prudență, una din cele patru virtuți cardinale: o minte perspicace, un amestec de încredere și reticență justificată, în cazul individului chiar scepticism și neîncredere. Negarea încrederii într-o situație specifică poate fi decisivă pentru parcursul unei vieți. Viceversa, trebuie mereu să se ofere încredere persoanelor, lucrurilor, în speranța dobândirii puterii de a îndura loviturile destinului cu fruntea sus. La parcursul vieții, la sensul și modelul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
religioși, mesaj care promitea necredincioșilor condamnarea veșnică în flăcările infernului. Amenințarea unui sfârșit neplăcut, nelipsită de o anumită plăcere diabolică, avea scopul să strice bucuria de a trăi necredincioșilor. Acesta este motivul pentru care acei atei declarați au adăugat la negarea existenței lui Dumnezeu fraza ironică: "Now stop worrying and enjoy your life", așadar încetați să vă îngrijorați și bucurați-vă de viață. Această inițiativă a unei propagande atee, extinsă după aceea și în alte țări, este susținută financiar de unul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să-i pronunț numele, așa cum a fost până acum, este necesar să vorbesc din nou despre el cu respect și umilință. Totdeauna, de-a lungul istoriei umanității, Dumnezeu a stârnit interes. Niciodată nu a încetat căutarea anxioasă a lui Dumnezeu, negarea lui, credința în el, a-l ruga sau acuza. Problema lui Dumnezeu trebuie pusă într-o formă nouă și în același timp corect. Unii necredincioși au o idee despre Dumnezeu pe care credincioșii ar refuza-o ca fiind primitivă, greșită
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dată de lipsa credinței și în egală măsură suspectat de ideologie. Chiar și cu teoria evoluției nu se poate exclude existența lui Dumnezeu (nu aceasta era intenția lui Darwin!): științele naturale, cum tocmai am ilustrat, au la fel de puțină competență în negarea existenței lui Dumnezeu ca și în afirmarea ei. Acest lucru nu trebuie să uimească, pentru că nici o știință nu este în măsură să înțeleagă realitatea în complexitatea ei. Fiecare are perspectiva și cadrul specific de competență căruia nu trebuie să-i
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
libertate: această iubire nu se mai orientează către o poruncă sau un precept de urmat în mod mecanic, ci către ceea ce realitatea însăși presupune și face posibil. În acest sens, Sfântul Augustin avea dreptate cu afirmația sa îndrăzneață ce reprezintă negarea radicală a cazuisticii teologiei morale: "Iubește și, apoi, fă ce vrei!". Iubirea răspunde, într-un mod cu totul natural, principiilor eticii mondiale, obligatorii pentru toți oamenii. În același timp, ea este mai presus de orice, după cum a afirmat apostolul Pavel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Statele Unite de o politică de potrivire din punct de vedere rasial. Astfel, se încearcă, pe cât posibil plasarea copiilor în familii aparținând aceleiași rase, adopția transrasială fiind considerată "o ultimă soluție". Această politică a avut ca rezultat întârzierea și uneori chiar negarea dreptului copiilor aparținând minorităților rasiale de a fi plasați în familii adoptive. Astfel, această categorie de copii era supra-reprezentată în rândul copiilor din sistemul de protecție, durata de așteptare în cazul lor fiind semnificativ mai mare decât a copiilor albi36
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
se simtă alienați și să vorbească despre sine ca aparținând unui grup minoritar. Pentru a face față handicapului de rol și sentimentelor de alienare, adoptă unul dintre cele două mecanismele de coping: de conștientizare și acceptare a diferențelor, respectiv de negare și respingere a diferențelor. Autorul teoriei consideră că, cu cât experiența deprivării rezultată din lipsa copiilor determină trăiri negative mai intense, cu atât tendința părinților de a adopta mecanisme de rejectare a diferențelor va căpăta o amploare mai mare. Kirk
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
în adaptarea la adopție. Eforturile de coping manifestate de copii includ o varietate de strategii centrate fie pe problemă (ex. acțiuni instrumentale, negociere, suport de mobilizare, căutare de informații, schimbare expectanțelor sau a aspirațiilor etc.), fie pe emoții (ex. minimizare, negare, fugă de realitate, distanțarea, auto-blamarea și redefinirea)256. Cercetări empirice. Eforturile de a testa acest model sunt încă la început. Cu toate acestea, primele studii sunt favorabile. Astfel, Smith și Brodzinsky 257 au realizat un studiu pe un eșantion format
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
o respondentă care a adoptat un copil în vârstă de 5 ani. Într-o altă situație, un copil a aflat din comunitate, aducându-i-se jigniri pentru acest fapt. Modalitatea de gestionare de către mamă a acestei situații a fost de negare. A venit acasă plângând și m-a întrebat nu-i așa că tu ești mama mea? Mi s-a rupt sufletul și nu am putut să-i spun adevărul. Una dintre respondente a apelat la serviciile unui psiholog pentru a-i
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
în ea ci doar dincolo de ea, ca ceva care o neagă și o depășește. Iată de ce obiectul estetic nu se confundă cu suportul său material, deoarece el este această formă imaginară având dublul sens pe tocmai l-am recunoscut ca negare în obiectivitate a obiectivității înseși, ca reprezentare a vieții. Iată de ce, în sfârșit, orice operă de artă ni se înfățișează ca o enigmă, ca un mister încărcat de semnificație, deoarece, prin rădăcina ființei sale, ea face trimitere, prin intermediul a ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
încearcă pe sine fără distanță, fără medierea nici unei depărtări, nici unui În față și nici unei lumi, atunci, după spusele științei care nu cunoaște decât obiectivități, această interioritate absolută, adică viața însăși, nu există. Fără îndoială, știința nu formulează ea însăși această negare explicită a esenței interioare a vieții, și asta deoarece ea nici măcar nu are habar de asta, deoarece acolo unde își îndreaptă ea privirea viața nu apare de fapt niciodată. Nu este totuși mai puțin adevărat că munca sa cotidiană implică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
explicită a esenței interioare a vieții, și asta deoarece ea nici măcar nu are habar de asta, deoarece acolo unde își îndreaptă ea privirea viața nu apare de fapt niciodată. Nu este totuși mai puțin adevărat că munca sa cotidiană implică negarea practică a subiectivității, nu doar în deschiderea sa către lume și, astfel, drept condiție transcendentală a științei înseși, ci mai întâi, și în mod mai esențial, drept această interioritate radicală care definește Individul originar care suntem în calitate de Individ viu. Situația
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
galileană nu mai tematizează ființa sensibilă, și prin urmare nici viața: această dare deoparte nu este o simplă consecință situată în afara vieții savantului, ci sălășluiește în aceasta, este cea care o mobilizează și face din ea ceea ce este, ceea ce vrea. Negarea vieții este întocmai un mod al acestei vieți, iată ceea ce începem să înțelegem mai bine, ceea ce înseamnă că această negare este trăită ca atare, nefiind pură uitare, ci o intenție deliberată, intentio științifică ca atare. Un mod de viață care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în afara vieții savantului, ci sălășluiește în aceasta, este cea care o mobilizează și face din ea ceea ce este, ceea ce vrea. Negarea vieții este întocmai un mod al acestei vieți, iată ceea ce începem să înțelegem mai bine, ceea ce înseamnă că această negare este trăită ca atare, nefiind pură uitare, ci o intenție deliberată, intentio științifică ca atare. Un mod de viață care se întoarce împotriva vieții, adică împotriva lui însuși, este o contradicție. Știința modernă, știința galileană este această contradicție. O punem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
îndreaptă asupra obiectului și asupra determinării sale categoriale, care este ea însăși un obiect, este oare motivul pentru care, nepreocupându-se de sine, ea își uită într-un anumit fel ființa proprie, înainte de a o nega? Însă, așa cum am văzut, negarea subiectivității vii, negare care determină actul proto-fondator al științei galileene și apare astfel drept condiția sa de posibilitate, este mult mai mult decât implicită. Eliminarea calității sensibile, a sensibilității și a vieții, deoarece ea funcționează ca un postulat metodologic, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și asupra determinării sale categoriale, care este ea însăși un obiect, este oare motivul pentru care, nepreocupându-se de sine, ea își uită într-un anumit fel ființa proprie, înainte de a o nega? Însă, așa cum am văzut, negarea subiectivității vii, negare care determină actul proto-fondator al științei galileene și apare astfel drept condiția sa de posibilitate, este mult mai mult decât implicită. Eliminarea calității sensibile, a sensibilității și a vieții, deoarece ea funcționează ca un postulat metodologic, este deliberată. Nimic nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa și că, mai mult chiar, le consideră drept nimic iată ceea ce, dimpotrivă, o opune manifestărilor tradiționale ale culturii, care nu sunt nimic altceva decât viața care-și dă spre simțire ceea ce este în tot ceea ce poate fi. Prin această negare a vieții subiective știința, după cum am văzut, se contrazice în mod grosolan, ea care-și află esența într-o modalitate specifică a acestei vieți. Dacă cercetăm cu mai multă atenție această negare a vieții galileene pe planul patetic, atunci ar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este în tot ceea ce poate fi. Prin această negare a vieții subiective știința, după cum am văzut, se contrazice în mod grosolan, ea care-și află esența într-o modalitate specifică a acestei vieți. Dacă cercetăm cu mai multă atenție această negare a vieții galileene pe planul patetic, atunci ar trebui să spunem: această viață nu este doar o plăcere, cea de a înțelege și de a cunoaște. Faptul de a vrea să elimini viața, când acest proiect ia naștere în viața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]