325 matches
-
afla cu toată ființa ta prezent la cele de învățat, a te raporta ca întreg la ele și a le însuși în măsura în care se armonizează cu acest întreg. Și ceea ce nu se armonizează va fi reținut, dar ca neîncadrându-se, ca negat. Sensul tare (dar, în mod paradoxal, uneori și cel prost) al unei profesii este de a deveni mod-de-a-fi. În trecut militarii încercau să-și decoreze costumele cât mai plăcut, să îmbine cumva forța militară cu frumusețea; asta le dădea și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
joc, Danțul buf Cu reverențe Ori mecanice cadențe. Ah, ingrată, Energie degradată, Brută ce desfaci pripită Grupul simplu din orbită, Veneră, Inimă În undire minimă: Aphelic ( ) Perihelic ( ) Cojunctiv (dodo) Oponent (adio!) II Paj al Venerii, Oral Papagal! În cristalul tău negat, Spre acel fumegat Fra Mercur De pur augur, Peste îngeri, șerpi și rai Sună vechi: I-ro-la-hai, Mercur, astră aurită, Cu peri doi împodobită Lungi Cu pungi Pe bomba mare, Oarbă, de cercetătoare, O, Mercur, Frate pur Conceput din viu mister
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
niște haine scoase din dulap lângă el, vorbește singur, nu știu ce i se năzare. Am să-l duc la biserică să-i citească părintele Antonel. Când îl stropești cu agheasmă, se învinețește... - Era bine dacă mai aveam unul... ăsta a ieșit negata... Când n-am ce face și nici muște nu-s, să mă dedau îndeletnicirii bine-cunoscute, încerc în minte exerciții de vorbire rapidă. I-am invidiat întotdeauna pe agenții de bursă, cum naiba le-aleargă în halul ăsta limba-n gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bazată pe ceva ce merge dincolo de individ. Universul se va exprima pe sine atâta vreme cât fiecare va putea spune: „Eu citesc, deci el scrie.“ Asta este fericirea specială pe care o văd înflorind pe chipul cititoarei, și care mie îmi este negată. Pe peretele din fața mesei mele e atârnat un afiș pe care l-am primit cadou. Cățelușul Snoopy e așezat în fața mașinii de scris și textul spune: „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ De fiecare dată când mă așez aici, citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fugă de mine: nu putea. Nu era stăpân pe forțele lui. Nu, nu te mișca! - i-am poruncit. — Dar..., dar... — Dar tu nu poți să te sinucizi nici dacă ai vrea. — Cum adică? - exlamă el, văzându-se atât de categoric negat și contrazis. — Da. Căci de ce ai nevoie ca să te sinucizi? - l-am întrebat. — Să ai curajul de-a o face - mi-a răspuns. — Nu - i-am spus eu -, să fii viu! — Desigur! — Or, tu nu ești viu! — Cum adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
clădesc ei Înșiși va fi fără doar și poate năruit, ridiculizat chiar de aceia care vor veni după ei. Este legea științei; poezia nu cunoaște o asemenea lege, ea nu neagă niciodată ce-a precedat-o și nu este nicicând negată de ce o urmează, străbate veacurile cu o deplină seninătate. De aceea Îmi scriu rubaiatele. Știi tu oare ce mă fascinează În științe? Faptul că acolo găsesc poezia supremă: prin matematici, Îmbătătoarea amețeală a numerelor; prin astronomie, enigmaticul murmur al universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
încă în fiecare zi, și care întrec orice posibilitate de prevedere omenească. Gândindu-mă uneori la lucrurile acestea, am înclinat și eu, într-o măsură, spre părerea lor. Cu toate acestea, pentru ca voința noastră liberă să nu fie cu totul negată, socotesc că este, poate, adevărat că soarta este stăpână pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cârmuim noi singuri cealaltă jumătate, sau aproape. Și eu asemăn soartă cu una dintre acele ape distrugătoare care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și nu este inteligibilă decât pornind de la ea. Însă atunci când subiectivitatea nu mai este nimic altceva decât exterioritatea și desfășurarea sa, atunci când ea nu mai este nimic viu și acel ceva prin care ea este viață este pierdut din vedere, negat sau suprimat, și aceasta atât de către filozofie, cât și de către știință, atunci cea dintâi nu are nici o lecție pe care să o reamintească celei de-a doua, ele trăiesc și una și cealaltă în aceeași uitare, în aceeași stupoare în fața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
colectiv provocat de ciocnirea unor bande de derbedei sau de spectatorii imbecili ai unui meci de fotbal, asasinatul prin metodele spectaculoase ale înjunghierii, strivirii, zdrobirii, sufocării, călcării în picioare, strângerii de gât. Viața aceasta răsturnată, călcată în picioare, sfărâmată, strivită, negată oferă un spectacol oribil! Însă această negare a vieții nu este diferită de cea care prezidează în fiecare zi adunarea a milioane de ființe umane în fața micului lor ecran, oroarea acestei negări nu este diferită de cea a spectacolului din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
văd încă în fiecare zi, și care întrec orice posibilitate de prevedere omenească. Gîndindu-mă uneori la lucrurile acestea, am înclinat și eu într-o măsură spre părerea lor. Cu toate acestea, pentru ca voința noastră liberă să nu fie cu totul negată, socotesc că este poate adevărat că soarta este stăpînă pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cîrmuim noi singuri cealaltă jumătate sau aproape. Și eu asemăn soarta cu una din aceste ape distrugătoare, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nestrămutată, de înceata și greoaia lor înnoire în ceva, de greaua lor urnire și suspectare a noutăților, de spiritul lor viu față de care rămân mereu treji și în stare revoluționară, căci ei apără mereu un bun câștigat care nu trebuie negat de vreme ce a devenit familiaritate și rodnicie, de vreme ce patina vremii s‐ a așezat peste el; ei acceptă înnoirile ca organică și firească creștere și mai‐ departe‐deschidere nu ca brutală dezicere de un trecut în care au murit și suferit, au
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
bulgare, dar înfrîngerea italienilor în Grecia îi influența, de asemenea, decizia. Cu toate că Bulgaria nu a semnat Pactul Tripartit, guvernul acesteia nu s-a opus deloc intrării unui număr redus de trupe germane pe teritoriul țării; prezența acestora a fost însă negată oficial. În decembrie au sosit cîteva mii de soldaați, majoritatea în haine civile, cu misiunea de a pregăti atacul asupra Greciei. Desigur, guvernul sovietic a aflat imediat despre această acțiune. Această ocupare treptată a unei regiuni considerată de el ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de această tendință, liderii socialiști "revizioniști" au acceptat această evoluție și căutau să obțină beneficii pentru muncitori mai curînd prin cîștigarea alegerilor decît prin pregătirea unei revoluții. Aspectele mai violente ale luptei de clasă și ale dobîndirii puterii erau fie negate, fie privite ca evenimente legate de un viitor îndepărtat. Punctul de vedere revizionist, care era dominant în cercurile socialiste înainte de primul război mondial, era vehement atacat de cei care erau convinși că o posibilă schimbare trebuia realizată mai degrabă prin
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în regiunea aceasta. Ulterior s-a produs o schimbare radicală a politicii. Odată cu intensificarea ostilității în legătură cu această dispută, guvernul bulgar a decis că era necesară o abordare diferită; începînd din acest moment existența unei naționalități macedonene separate a fost vehement negată. La recensămîntul din 1965, doar 8 750 de locuitori s-au declarat ca fiind macedoneni. Problema era extrem de complicată: două dintre figurile de frunte ale mișcării comuniste bulgare, Blagoev și Dimitrov, erau născuți în Macedonia. Scrierile istorice bulgare erau bazate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și frizînd impietatea”, atribuind, de pildă, împrejurărilor internaționale și câtorva mari puteri europene rolul determinant în „triumful cauzelor naționale”. Influența condițiilor politice externe asupra luptei românilor pentru formarea statului național unitar - precizează, ori de câte ori se impune, analistul - n-a fost niciodată negată, ci dimpotrivă. Numai că, istoriografia română, ca și unii istorici străini (precum T. W. Riker sau Barbara Jelavich), ale căror opinii converg către aceleași încheieri, au demonstrat, fără putință de tăgadă, că românii înșiși au fost artizanii propriei lor organizări
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
exprimată prin adagiul latin: "jus probandi incumbit actori". Pârâtul, care nu face nicio propunere în fața instanței judecătorești, ci se mărginește să nege dreptul pretins de reclamant n-are a face nici o probă (probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat). El va aștepta ca reclamantul să facă mai întâi dovada faptelor pe care acesta își întemeiază pretenția pentru ca apoi în apărare, să critice (dacă există temeiuri) probele admise de reclamant și să ceară respingerea acțiunii ca nedovedită. În cazul acesta
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
dreptul la acțiune nu s-a născut încă, nu se poate spune că titularul dreptului la acțiune este neglijent și că, deci, trebuie sancționat. Cât privea data nașterii dreptului la acțiune, aceasta privea momentul la care dreptul subiectiv era: încălcat, negat, contestat, ori data de la care dreptul subiectiv trebuia exercitat. Pentru drepturile patrimoniale cu caracter absolut, până în momentul încălcării dreptului nu există nici interesul nici posibilitatea de a acționa, (întrucât subiectul pasiv nu este individualizat). Pentru celelalte drepturi patrimoniale, legea face
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
impusă membrilor săi și orice abatere este sancționată (interacțiune rigidă) se dezvoltă cu mai mare probabilitate boli mentale, în special psihoze. Am putea spune că, în asemenea împrejurări, în familiile respective sunt probleme de ordinul întâi (violența, de exemplu) care, negate sau ascunse, conduc la stresuri și boli psihice (probleme de ordinul doi). În sfârșit, în familiile unde interacțiunile sunt haotice, unde ceea ce în mod obișnuit apare ca problematic este privit ca normal (certuri, alcoolism etc.), problema - de data aceasta din
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
înrădăcina identitatea în cadrul statului teritorial. Este important de menționat că identitățile politice nu sunt precedente diferențierii dintre sine și celălalt. Principala problemă este cum ceva ce este diferit devine conceptualizat ca o amenințare sau un pericol ce trebuie îngrădit, disciplinat, negat, sau exclus. Există posibilitatea ca diferența să devină opoziție, pericol sau amenințare, dar nu se poate vorbi de necesitate. Identitatea politică nu trebuie construită în opoziție cu ceilalți, sau pe seama lor, dar discursurile și practicile dominante din politica externă și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de care se ocupă Jean-Marie Gleize cît și, mai larg, Întregului corpus literar poetic: roman, eseu, récit, etc. Literatura de expoziție, nu de muzeu - deși În ambele cazuri se arată cîte ceva - este mereu recuperată ca semn de literatura poetică: negată, cum ar veni. Numai că ea s-a perfecționat În ultima vreme atît de mult Încît știe să recupereze ea Însăși ca semn tot ceea ce oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic, etc. E drept, ea nu reușește
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Apelează la celălalt pentru că el nu poate să Încheie, să termine, rămîne condamnat, ca Vladimir și Estragon, să continue În chiar lumina orbitoare a lipsei de sens, Într-un efort cu adevărat sisific de a deplasa locul sensului din transcendență, negată, În el Însuși. Blanchot a fost contemporan cu Noii Romancieri, congener cu Beckett (doar cu nu an mai tînăr). O Întreagă gîndire a sfîrșitului Îl continuă astăzi, mai ales În fenomenologie. Fără să-l uite, Însă, literatura contemporană l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în legile economiei de piață, li se opun suspiciunea față de ban, condamnarea unui sistem, ierarhic și social, bazat numai pe criteriile banului. Credinței în progresul tehnic, în producția de masă, în raționalizarea mecanică a muncii li se opun credința, niciodată negată, în noblețea "meșteșugurilor de altădată", răbdarea și măreția vechilor îndeletniciri artizanale. Părăsirii satelor, fenomenului de expansiune urbană, le sînt opuse o înrădăcinare puternică, armonia deplină a muncii și a ritmurilor pămîntului... De pildă, acest contramodel instituțional este întru totul respectat
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
TOTUȘI transformă cele două reprezentări descriptive succesive (Rd1: Zurich cosmopolit și Rd2: Zurich atît de elvețian) în argumente: Arg p și Arg q. Propoziția descriptivă (Pd1) care precedă conectorul este transformată în argument (Arg p) pentru o concluzie implicită și negată clar de propoziția descriptivă (Pd2) ce apare după ȘI TOTUȘI, propoziție transformată în argument (Arg q) de către semnalul de argument format de către conector. Instrucțiunile furnizate de acest ȘI TOTUȘI de respingere sînt următoarele: acest semnal de argument introduce două spații
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în care supraviețuiește logica economiei precapitaliste" (1992, p. 211). Lumea artei s-a construit, și ea, ca o lume economică "pe dos" (1992, dar și 1971 și 1966), în cadrul căreia succesul economic este denigrat. Deși adevărul premiilor este aici sistematic negat, toți actorii caută să acumuleze capital simbolic și să-și asigure monopolul instanțelor de legitimare. În articolul său din 1971 ("Le marché des biens symboliques"), el descrie emergența unui "câmp intelectual" în procesul de autonomizare și constituire a instanțelor specifice
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
afirma că la nivelul macrostructural patternul este un model "polițist" care operează anumite selecții (omisiuni) în prezentarea factuală, pentru a produce efectul-surpriză reprezentat de "poantă". Freud (1905) relaționa această structură semantică omisivă cu o serie de constrîngeri semiotice: astfel ilaritatea, negată persoanei care prezintă gluma (un bun actor nu va rîde niciodată de propriul său banc) este obligatorie la interlocutor, care sancționînd prin rîs textul glumei îi certifică validitatea (provocarea rîsului însemnînd "recuperarea" elementului omis, decelarea sensului contextual etc.). Microunivers teatral
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]