1,154 matches
-
să fie impus la plata unei despăgubiri. Referindu-se la meșteșugarii țărani din regiunea de munte, autorii așezământului au prevăzut că „pentru cheresteaua care locuitorii vor voi să lucreze feresteile sau a tăia pentru catarguri, grinzi și alte lemnari de negoț, să aibă a se învoi cu proprietarul”. Subordonarea față de proprietar a țăranului clăcaș meșteșugar, întărită prin legiuiri, este una dintre cauzele principale ale menținerii în mediul sătesc a meșteșugului de tip feudal. Proprietarul moșiei are posibilitatea să escamoteze stabilirea unor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă singura posibilitate de care dispunea țăranul spre ai deveni un mic producător liber. Trecând la oraș, chiar în orașele aflate în proprietate feudală, țăranul devenea liber de obligațiile feudale în măsura în care se rupea de agricultură - baza relațiilor feudale - și practica negoțul sau meșteșugurile. Această trecere, spre care năzuiau numeroși țărani, deși în perioada de care ne ocupăm devenise relativ mai lesnicioasă ca urmare a stabilirii între sat și oraș a unor legături nemijlocite, era totuși împiedicată de către marii proprietari funciari feudali
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
către proprietate, deși nu lucrează mai mult decât glăsuește așezământul” și că „dreptatea sa este în Galați”. Din sate se strămutau în orașe și țărani înstăriți, și țărani ziși ,,codași”. Cei dintâi, de obicei, reușiseră ca săteni să înjghebe „un negoț” și se străduiau să părăsească definitiv satul socotind, pe bună dreptate, că orașul era mai prielnic desfășurării activității lor de negustori. Vistieria însă se servea de toate mijloacele pentru a le face imposibilă strămutarea, căci pe umerii lor apăsa toată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a cislelor și beilicurilor, cu satele. Confuziile nu erau provocate numai de aspectul rural al mahalalelor, ci și de ocupațiile celor care le locuiau. Dintre birnicii mahalagii se ridica o categorie de înstăriți, oameni care creșteau vite pe imaș pentru negoț, care reușiseră să acumuleze o oarecare sumă de bani sau să se califice într-o meserie. Aceștia din urmă promovau fie în rândul meșteșugarilor patentari, fie în cel al negustorilor. Au existat cazuri excepționale, ca de pildă la Tecuci, între
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ating punctul culminant al evoluției lor în perioada de descompunere a feudalismului și de trecere la capitalism. Or, tocmai slaba dezvoltare a celor două stadii ale industriei în Moldova, menționate mai sus, insuficiența creditului, preponderența capitalului cămătăresc și a micului negoț au lipsit burghezia din Moldova de o bază materială corespunzătoare menirii sale în acea perioadă. Aceasta explică și alianța ei cu o parte a boierimii și rolul pe care l-a jucat această din urmă pătură socială în evenimentele epocii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de boierimea feudală, de procedeele tipic feudale aplicate în domeniul aprovizionării cu hrană a orășenilor, beneficiind de pe urma îngrădirii liberei concurențe. Numai unii din cei care își plasaseră banii în întreprinderi ale cooperației capitaliste simple, în instalații mecanice sau practicau un negoț internațional militau pentru desființarea hotărâtă a regimului și a relațiilor feudale. Burghezia mijlocie era alcătuită din starostii de bresle, din o parte a meșterilor și negustorilor patentari de starea I-a și a II-a ș. a., care beneficiau și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
așa-zisul patriciat, în înțelesul târziu al noțiunii, care însemna bogați, spre deosebire de restul comunității - săracii. Majoritatea covârșitoare a burgheziei orășenești o constituia însă mica burghezie: patentarii de treapta sau starea a treia, micii negustori și meșteșugari din afara breslelor care practicau negoțul cu amănuntul, sutele de ambulanți, miile de crâșmari, bacali, lipscani ș. a. Numai în orașul Iași, la 1845, din cei 1.167 negustori și calfe indigene, 264 erau cârciumari, 173 erau rachieri, 182 bacali ș.a.m.d., adică, în cea mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
program de guvernământ și temelie a politicii interne și externe austriece”. În preajma semnării tratatului de la Carlowitz, nota Ioan Moga, împăratul Austriei „a și mărturisit că socotește comerțul oriental ca cel mai important din Europa și că intenționează să organizeze acest negoț în beneficiul statelor austriece”. De altfel, austriecii vor trece la elaborări de planuri și la explorări. Tratatul comercial de la Passarowitz (1718) a format baza tuturor reglementărilor comerciale turco-austriece din secolul al XVIII-lea. Negustorii austrieci dobândeau libertatea comercială în Imperiul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrurile Lehiei s-ar liniști, dar încă, în curs de 15 la 25 de ani, și cheltuielile Roșiei s-ar plăti împreună cu dobânzile lor”; noi am plăti o sumă tuturor, chiar și Prusiei, „supt nume de protecție sau și de negoț”; țările noastre ar putea să slujească totodată și ca hotar între toți, fiind ocrotită de toți, „ca să lipsească cu desăvârșire orice scandal întâmplător”. Pentru susținerea acestei propuneri, autorii acreditau un agent pe lângă Obreskov. Așadar, acei boieri erau partizanii hotărâți ai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
materia fertila din jurul orașului integral Golgonooza (reprezentat că spirală; vezi pictură intitulată Jacob's Ladder / Scară lui Iacov, ca. 1800), din care acest oraș (i.e. creația integrală) se hrănește și prin care trăiește: "Dar Allamanda, care pe Pămînt numită e Negoțul, este pămîntul Cultivat Din jurul Golgonoozei în Codrii lui Entuthon [...]."116 Așadar, Allamanda este într-adevăr o materia primă alchimica, din care se fac și se nasc toate lucrurile. "Comerțul" are în fapt o functie vitală, deoarece prin acesta, ca lege
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-voi înainte printre acele cîmpuri largi ale Veciei fără margini, Un Dumnezeu, iar nu un Om, Învingător în glorie triumfătoare, 10 Și Fiii Veșniciei toți mi se pleca-vor la picioare". [Glasul Întunecat răspunse: "O Urizen, Prințe-al Luminii"] Întîi Negoț și Îndeletniciri, corăbii și vase înarmate clădi el Ca să plutească peste-adînc cu multă osteneală; și pe uscat copii vînduți sînt pentru-ndeletniciri Ale cumplitei trebuințe, trudind mereu noapte și zi pînă ce, viața lor 15 Toată fiind stinsa, luat-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
familiei și pe tatăl ucis. În timp ce Leonora se ascunde, Preziosilla, tânăra boemiană, observă vicleșugul, dar nu spune nimic care să o trădeze. Carlo și tovărășii lui asculta propunerile Preziosillei care, folosindu-se de talentul ei de cântăreață, încearcă un mic negoț în calitate de agent de recrutare (Al suon del tamburo). După ce a descris în cele mai nostime culori războiul care este pe cale să izbucnească în Italia, ea îi citește în palmă lui Carlo, căruia îi spune că nu este un student autentic
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pe celălalt plecând de la referințe valorice diferite. Unul simte ceva (din punctul lui de vedere), celălalt Înțelege cu totul altceva (din alt punct de vedere). Și așa se instalează „bruiajul” afectiv a toate stricător. Educația se face printr-un permanent „negoț” Între două persoane situate la niveluri diferite. Altfel, pe o axă uninivelară, posibilitatea unui schimb devine absurdă. Discipolul ar fi dezamăgit când ar descoperi că Între el și magistru nu este nici o deosebire (de știință, de conștiință, de trăire). Situarea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
-i devin solidari cu boemii datorită voluptății celibatului, ca să nu spunem ororii de matrimoniu. „În ochii lor, căsătoria e cea mai rea dintre toate captivitățile cu putință, iar femeile - mrejele sclaviei. Plăcerea carnală nu trebuie Împărtășită cu ele decât ca negoț. Mai bine amorul cu băieții. Homosexualitatea (cuvântul nu apare decât În 1891) li se accentuează cu timpul, pe măsură ce presiunea familială și feminină asupra societății e tot mai intensă.”1 Aici Însă, lucrurile s-ar cădea nuanțate. Bărbații care, după unii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dispare cu desăvârșire (vezi dezbaterile din V. Elizondo, S. Freyne, 1996; W. Swatos, L. Tomassi, 2002). Totuși, așa cum observă S. Coleman (2002, p. 363), fixarea unor granițe definitive este dificilă În modernitate, unde „călătoriile sacre se suprapun cu turismul, cu negoțul, migrațiile, expresii ale naționalismului, crearea de noi diaspore, comunitățile imaginare”. J.E. Campo (1998, p. 44) propune o tipologie formată din trei mari clase, care, deși Întemeiată numai pe studiul pelerinajelor moderne din SUA, poate fi generalizată: „Tipologia de față cuprinde
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
București), cronicar. Fiul al cojocarului Dobre, D. s-a născut în mahalaua Batiștei. Învață meserie de la tatăl său, dar, ca om cu carte și înzestrat cu glas frumos, face și pe țârcovnicul. După 1820, începe a se îndeletnici și cu negoțul. Acum se iscălește Ioan Dobrescu, dar mai înainte vreme, prin 1811-1812, își zicea „Ioan țercovnic sin Dobre cojocar” sau „Ioan dascăl”, iar în timpul ocupației rusești - Ioan Dobrevici (1813). Cronica lui D., cuprinzând însemnări personale, acoperă perioada dintre 1802 și 1830
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
perioada menționată și efectele în plan social-politic și cultural-bisericesc au fost evidente. Evenimentele din Paristrion-ul dobrogean (vezi capitolul IX) au avut influență pe malul nordic al Dunării, în străvechea lume românească. Acestă lume dunăreano-dobrogeană se situa pe axa drumurilor de negoț ce uneau teritoriile rusești din est cu cele din sudul Dunării și Bizanț. În Paristrion-ul răsăritean se aflau centre urbane sau semiurbane (târguri) ce continuau vechile orașe romano-bizantine anterioare (secolele IV-VI), iar alte așezări, militare și civile, au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dinogetia, Isaccea. Alte orașe se constituie, în secolele X-XI, în urma revenirii Imperiului în zonă, în Dobrogea și pe linia Dunării, și prin cucerirea arpadiană a Transilvaniei, în secolele XI-XII. În aceste "urbs" medievale pulsa o vie activitate economică, meșteșugurile și negoțul înfloreau. În ceea ce privește dezvoltarea meșteșugurilor, la Păcuiul lui Soare și Dinogetia-Garvăn existau ateliere de fierărie, olărie, prelucrarea lemnulu, a osului, iar la Capidava, obiecte de podoabă: cercei, inele, aplice. La Păcuiul lui Soare, schimbul de mărfuri era intens-între nordul și sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Păcuiul lui Soare și Dinogetia-Garvăn existau ateliere de fierărie, olărie, prelucrarea lemnulu, a osului, iar la Capidava, obiecte de podoabă: cercei, inele, aplice. La Păcuiul lui Soare, schimbul de mărfuri era intens-între nordul și sudul Dobrogei se practica un negoț activ. Comerțul extern era la fel de vioi-produsele descoperite la Dunărea de Jos erau aduse din centre ale Europei, precum Scandinavia, Rusia kieveană, Bizanț, Cehia, Bulgaria. Și în alte așezări urbane din Dobrogea întâlnim aceeași vie activitate economică, în secolele X-XI, această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
depășiseră stadiul de așezări rurale. Aceste așezări-orașe erau centre politice-administrative, fiscale și bisericești. Ele vor deveni în secolele următoare și centre economice, meșteșugărești și negustorești.11 Întemeierea orașelor în Europa de sud-est și est a fost mult ajutată de progresele negoțului și ale mișcării populației pe căile continentale. În legătură cu prezența și rolul precumpănitor al coloniștilor germani, trebuie spus că sașii n-au adus viața orășenească în Transilvania, ci au cooperat în împrejurări favorabile la începuturile ei, susține P. P. Panaitescu. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cu toate acestea, în 1275, o corabie venită de la Viena a reușit să navigheze pe Dunăre până la Marea Neagră, iar un secol mai târziu, mărfuri din sudul Germaniei au fost vândute în Bulgaria și Țara Românească. Dar, trebuie precizat, drumurile de negoț ale Transilvaniei spre sud și est se făceau pe uscat. Drumurile comerciale n-au dus la întemeierea orașelor și nici la închegarea statelor, însă au contribuit la împlantarea de-a lungul lor a unor centre de schimb, care au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
făceau pe uscat. Drumurile comerciale n-au dus la întemeierea orașelor și nici la închegarea statelor, însă au contribuit la împlantarea de-a lungul lor a unor centre de schimb, care au devenit ulterior orașe. Cel mai vechi drum de negoț (vad comercial), care pornea din Transilvania spre Dunăre și Marea Neagră, conform unui privilegiu de confirmare din 1358, ducea prin valea Buzăului spre Brăila, iar apoi, în 1368, se deschidea calea comercială prin valea Dâmboviței și pasul Bran și drumul important
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pecenegi la Lebunion (1091), care au fost eliminați din zona Dunării. În acest fel, în timpul lui Alexie, stăpânirea bizantină s-a instalat temeinic la Dunăre, fiica sa, Anna Comnena, scria că "Dunărea poartă corăbii mari cu poveri grele", referire la negoțul ce se făcea în zonă, cu produse ca vin, untdelemn, stofe, mărfuri de lux, în general, destinate căpeteniilor alogene, dar și fruntașilor locali de la Dunăre. Geograful arab Edrisi (c. 1150) menționează orașul Dristra, cu străzi largi, bazare, mărfuri din belșug
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
8 la Dăbâca). Cele mai vechi case de locuit ale sașilor erau din lemn și paiantă, dar în secolul al XIII-lea, comunitățile săsești și-au ridicat case și biserici din piatră. Coloniștii erau țărani, meșteșugari, negustori, drepturile lor de negoț fiind înscrise în multe privilegii acordate lor. Sașii, beneficiarii acestora, au contribuit la dezvoltarea agriculturii în Transilvania și la progresul centrelor meșteșugărești urbane. În ceea ce privește dreptul de judecată la sași, regele și-a rezervat acest drept numai în cauzele care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în aceste centre locuiau meseriași și negustori veniți din Orient-s-au aflat morminte musulmane și inscripții arabe la Orheiul Vechi și Costești, ceea ce denotă existența unui amalgam etnic. Dar la Cetatea Albă, populația era de coloratură diferită-genovezii dețineau controlul negoțului, dar erau și evrei, ortodocși, români și bizantini, cum rezultă din Viața Sf. Ioan cel Nou. Printre etniile cu rol economic în regiunile est-carpatice, încă înainte de întemeiere, erau și armenii, care dețineau poziții importante în Halici și în orașele pontice-din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]