808 matches
-
pe podea, îngrijit de câțiva inși. Avea un picior luxat din șold și gâfâia de durere. Lângă el se mai afla încă revolverul, mirosind a praf de pușcă și având în butoiaș numai cinci cartușe. Al șaselea lăsase o gaură negricioasă într-un perete al sălii, aproape de tavan. Am oprit o mașină de pe stradă și l-am dus pe amicul meu din copilărie la spital. S-a întremat repede, dar a șchiopătat întregul an cât a mai trăit. Acea seară a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe Mendebil doi! Ăsta-i mai diliu decât Mendebilul!" Până și Mimi și Vova, care erau mai mari și nu se cădea să se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau. Venise lângă ei și Luță, cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am încremenit. Lângă moara Dâmbovița cu zidurile ei stacojii, dincolo de gardul de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau inși mai șleampeți, ca să se poată distra și cei care asistau. Oricum, jocul avea ceva insinuant, meandric, care te emoționa ca și gajurile; într-una dintre zilele lungi de la sfârșitul clasei a opta oracolul îl făcea Petruța ,o fata negricioasă și foarte vioaie, un fel de subretă care, fără să aibă un prieten, le mijlocea celorlalte întîlnirile. După ce răspunseseră mai mulți , între care și eu (mă gândisem chiar la Petruța și îmi ieșise "îi placi, dar nu te iubește"), oracolul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trotuarului, din care se scurg șiroaie de apă. Și el, simțindu-se foarte tânăr, alergând în lumina neașteptată, traversând în goană pe roșu, de teamă că o să întârzie. Fata avea umerii fragili și înguști, brațele subțiri, acoperite de un puf negricios. Unul dintre ciorapi îi era deșirat deasupra genunchiului și prins în grabă cu ață albă. I-l zărise în timp ce, cu mâinile neîndemânatice, încerca să-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și morocănoasă, fără volubilitatea ei obișnuită, dar graba
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tocmai își pune și al doilea picior jos, cu grijă, și se ține strâns cu mâna de bară. — Ce n-oi sta acasă, ha ? Te caută p-acasă moartea, și tu umbli brambura pân oraș, zice vatmanul. E-un puștan negricios, nici n-a-ntors măcar capul. I se vede ceafa acoperită de un păr negru și creț : un păr prea lung, ca de zlătar, unsuros și creț, i-ajunge până la umeri. Are pe el o cămașă bălțată și-o jantilică. — ...țiganu dracului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceeași șoaptă jenată a celor afoni și timizi ca în noaptea de Paște. Cântam și eu, bineînțeles, cu glas scăzut. Mulți veniseră cu flori și le dădeau acestor oameni obișnuiți, pe care închipuirea noastră livrescă îi sacraliza, coborând asupra capetelor negricioase și nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted și stacojiu, împins de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fi duse În zona de Întreținere, la est. Și mai există și un pavilion de vară, plin cu alți soldați, pe undeva printr-o pădurice de plopi tineri. În el se găsește singurul veteran din Craiova, un tip deșirat, negricios și prietenos care dracu’ știe de unde află că aș fi În stare nu doar să țin o foarfecă În mînă, dar să și tund cu ea. Așa că Într-una din seri mă cheamă la el. — Plec În permisie, cap de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fie comunism fără Ceaușescu. (rubicond, vîrstă greu de precizat, profesor de chimie, intoxicație alimentară - de fapt, semne de alcoolism) — Eu personal mă Îndoiesc că așa ceva va mai fi posibil. Nu mai vrea lumea, dom’ne, comunism. (inginer mecanic IAS Vișina, negricios și masiv, diagnostic incert - suspect de cancer) — Păi și toți oamenii Partidului? Toată Securitatea? (Moise, soldat, scurt și mai degrabă lat, sănătos tun - ținut În spital din bunăvoința cadrelor medicale) — Hai să fim serioși. Securitatea a fost desființată și a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trag de gratiile de fier. Măăî Petcule, unde dracu’ ești? Daaa, Îi răspunde vocea. Ne ridicăm și noi rîzÎnd, căutăm vocea care Îi răspunde sorei. Rică se duce la tipul care stă Întins și Îi trage pătura de pe față. Tipul, negricios, cu ochii Îngropați Într-o pereche de cearcăne vinete, ne arată un zîmbet uluitor de alb, cu dinți sănătoși. Petcuuu! Daaa! țipă el, zîmbind cu toate măselele. Ia uite că tîmpitu’ era viu. — Daaa, zice el, fără să clipească. Păi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tratamentul colegilor e contagios. Deși, mai mult ca sigur, toată chestia ne vine de la pronosticurile și comentariile care vin din radio. E clar că iese Iliescu. Zdrobitor. Ne-a futut ca pe cîini. — Ia uite, Își rotește ochii de pe pervaz negriciosul Petcu și face semn cu mîna afară, printre zăbrele - vorbirea lui e foarte greoaie. Ă-ăăă-ă! mai exclamă el, În nici o limbă. Ne ridicăm care de pe unde stăm trîntiți și ne ducem la fereastră, ca să vedem cum alaiul electoral trece cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Constat că, de fapt, am ajuns într-o zonă plină cu turiști, cu persoane care stau întinse la soare, pe nisipul întunecat la culoare și amestecat cu pietre. Mă simt cumva stingher privind spre stânga, spre mare. Țărmul este pietros, negricios și din loc în loc cu mici zone de plajă, pline cu oameni, întinși pe nisip, sau în apă. Iar eu, cu pantaloni lungi, cămașă (aceeași cu care am fost și anul trecut), pălăria cu boruri largi (la fel, cea de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a somat să trecem pe partea cealaltă a străzii. Și mama, care îmi părea pe atunci atât de voluntară, spre surprinderea mea s-a supus fără nicio împotrivire. Mi-aduc și acum aminte, după atâția ani, că fusese un tinerel negricios și încruntat. Și mama a trebuit să asculte de el, explicându-mi totodată că era spre binele nostru fiindcă pușcăriașii erau oameni răi și care ar fi putut să ne facă și nouă rău dacă am fi trecut prea aproape de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am vrut, nobil am." Ea, așa costelivă, era foarte trainică. Campioană la tenis, brațul slab azvârlea mingea neobosit, campioană la dans, piciorul celebru de subțire, un os cu piele oacheșă și păroasă, manevra până în ziuă pasul sacadat al chimmy-ului. Fața negricioasă și ochii aprinși nu arătau, după nopți nedormite, nici o oboseală. Acum, mâinile slabe, negre, cu inele mari, printre care acel safir uriaș, pe care Lică își oprise ochii, țineau hățurile ferm. Prințesa Maxențiu conducea admirabil. Strunit, murgul își reluă pasul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de carnet; avea să fie vorba de un post în vederea grajdurilor de curse pe care le proiectau. Lică pusese hârtiuța în buzunar fluierând și se uitase de aproape cu ochii lui de trubadur de mahala în ochii tot aprinși ai negricioasei. înțelesese de ce "post" anume era vorba și era dispus să-1 ocupe. Atît! Bruna Ada intrase apoi într-un magazin de covoare. De ar fi stat împreună un minut mai mult, poate s-ar fi înțeles mai puțin. Lică hotărâse că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ceea ce nu putea suferi? Avusese cumva vreun scrupul? Nu! Băgase de seamă că nu e vorba de un chilipir fără osteneală, așa cum dorea el? Sau poate mediul acela nou, înainte de a-1 cuceri, îl speria? Acolo, în fața omului galben, femeia negricioasă nu-l mai aprinsese cu ochii ei ca deunăzi și toată parada aceea de vorbe late: organizare, grajduri ... îl plictisea. îi plăceau lucrurile de-a gata. Nu calculase nimic, dar avusese intuiția unor piedici. Gum însă era bine făcut pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dușmane . . . femeile! . . . Surâdea serafic. O slăbiciune fără apărare îl dezarma total. Nici urmă de răutate sau de pasiune. Pe atunci, un cheag roșu mocnea în el răul care acum se rupsese. Văzuse în sângele propriu, din lighean, și mici coagule negricioase. Era stricăciunea ce se eliminase pentru binele lui, credea. Șovăirea în privința vizitei luase sfârșit în ziua când Ada socotise că e timpul ca Maxențiu să se prezinte la Drăgănești. Prelungise termenul pentru ca prințul să prindă ceva față. Avea ambiția de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
același cartier, cu totul altul însă decât cel în care copilăriseră. Aveau șaisprezece ani, ea era puțin mai înaltă decât el și cu mult mai frumoasă. Nici odată nu dăduse vreun semn că ar recunoaște în adoles centul subțire și negricios pe fostul băiețel din vila cea scufundată. Se apropiaseră pentru că împru mutau cărți de poezie de la biblio teca din cartier, ce purta numele unui scriitor uitat. În pauzele dintre ore, pe când colegii lui vorbeau despre muzică și fotbal, Victor stătea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și pe urmă te Îndoapă cu o masă sățioasă, care udă cu răbdare douăzeci de metri de pămînt În curtea din spate, din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi, negricioși și zdrențăroși s-o calce În picioare și s-o distrugă În douăzeci de minute În timp ce-i croiește cu nuiaua peste piciorușele jegoase; noi, acest bătrîn, fiicele lui și nepotul lui, trei funcționari de bancă, un desenator, doi tineri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mulțime, iar În spațiul gol din jurul băncii polițiștii așteptau În picioare, cu același calm imperturbabil. Un om se apropie de polițiști traversînd spațiul gol și intră În vorbă cu unul dintre ei. Polițistul era tînăr, avea gîtul vînjos și fața negricioasă. Vorbea calm, În colțul gurii, cu cel care-i punea Întrebări și care-și făcea Însemnări Într-un carnețel negru. Acesta avea o față gălbejită și fleșcăită, ochi obosiți și o gușă fleșcăită sub bărbie. Cei care rămăseseră pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un perete vechi de cărămidă măcinată: Înăuntru, o tejghea de bar cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-a spus-o cu răutate... dar... Doamne! (deodată izbucnește În rîs amintindu-și cele Întîmplate, gușa negricioasă Îi tremură Înfiorată de un hohot plin și calculat) Nu m-am putut abține cînd a trîntit-o pe-aia, că te-ai suit pe-o ladă sau cam așa ceva... ha, ha, ha! Dar n-a spus-o cu răutate!... Nuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deja campioni, nu doar o dată, în vechea formulă de patru și în opt, le știa numele, știa numele taților lor. Stăpîneau toate disciplinele. În cele din urmă, lîngă noi, pe culoarul cinci o pereche ciudată, bolnav potrivită, un băiat mic, negricios, cu ochi scobiți și, în spatele lui, un ins înalt, slăbănog, cu o claie de păr și un chip ciupit de vărsat, care părea atît de mare că l-ar fi putut ascunde pe tovarășul lui, în spatele porțiunii dintre genunchi și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să mestece. Coada o avea legată într-un imens nod lucios. — Sus, băiete, că te brinde noabtea în zăbadă. Cin’ te-o fi lăsat să mori aci, că nu-i bicior de om, cât vezi cu ochii? Era un bărbat negricios, cu palme uriașe, în care ținea o toporișcă. M-am speriat. Valiza era la câțiva metri și am vrut să mă scol s-o iau. M-am clătinat, îmi înghețaseră picioarele. — Nu te ții be bicioare? Da’ grozavi brieteni tre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu Asociația Materna. Urmau să viziteze Leagănul Elisabeta din strada Teilor 11, inaugurat cu vreo trei săptămâni înainte, la sfârșit de noiembrie. Agatei îi rămăsese în minte o fetiță drăgălașă care semăna cu fiica ei pierdută, doar că era mai negricioasă și cu ochii mai necăjiți, în timp ce mica ei Maria făcea să surâdă parcă toată strada și tot orașul și toată lumea, când o scotea la plimbare. Se sculă și văzu pe noptieră Planeta de damă pe care, la Giurgiu, papagalul unui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-și reveni din năuceală decât atunci când bila se înțepeni, ca o jivină moartă, în cușca ei. Rămase neclintit, așteptând ca jocul să reînceapă, fără măcar a bănui că oprirea i se datora lui, până când nu veni spre el un bărbat negricios. Necunoscutul îi spuse cu un zâmbet libidinos: - Felicitări tinere, suntem bucuroși că ne frecventezi. Suntem fericiți pentru dumneata, dar avem vești proaste pentru celelalte doamne și ceilalți domni. Regulile stabilimentului nostru, afișate la vedere peste tot, nu îngăduie profitori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]