311 matches
-
în satul Botești - județul Suceava la 6 septembrie 1870, absolvent al Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași, a funcționat ca învățător suplinitor la Școala Buda, iar în 1890 ia examenul de învățător și este numit la școala din satul Gura Negrii, comuna Dorna - Suceava. În 1904 se transferă în satul Drăgușeni - Suceava, după care în toamna anului 1911 se transferă la Școala din târgul Lespezi. Având o mare capacitate organizatorică, înființează prima grădiniță de copii la Lespezi în 1925, cursul supraprimar
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
atât de frumos datorită solului permisiv, ușor nisipos, asemănător psamosolurilor<footnote tip de sol neevoluat, format pe nisipuri, cu textură mijlociu-grosieră, în general cu fertilitate redusă. footnote> tipice. Erau de toate culorile și toate mărimile, extrem de zaharoși cei verzi și negrii, excesiv de parfumați cei galbeni. Acasă, în fiecare cameră, Maia aducea câte un pepene galben care era nelipsit pe toată perioada verii, schimbându-i cu mare grijă pentru a împrospăta aerul. Așa am crescut și-am identificat casa bunicilor cu acele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în final împlinită. Tot de pe imaș aduceam pepenii. Între rândurile de vie, bunicul făcuse bostană și rodeau atât de frumos datorită solului permisiv, ușor nisipos, asemănător psamosolurilor tipice. Erau de toate culorile și toate mărimile, extrem de zaharoși cei verzi și negrii, excesiv de parfumați cei galbeni. Acasă, în fiecare cameră, Maia aducea câte un pepene galben care era nelipsit pe toată perioada verii, schimbându-i cu mare grijă pentru a împrospăta aerul. Așa am crescut și-am identificat casa bunicilor cu acele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ridică mantia de pe cadavru) Dar acesta, dar viteazul care, fără pic de vină, A murit în umbră neagră făr-un capăt de lumină? O, nuntași vă mulțumirăți, [---] Dar acesta care zace ca [---] la ceea nuntă Și cu [---] încruntată... Pe al morții negrii țărmi Doarme fără de nădejde pentru-a fi mâncat de viermi, Pentru-acesta nu-i dreptate... Nu e-n lume nime, nime Ca mizeria [lui] toată să o simtă-n adâncime. Cum? Acesta drept nu are ca fiind mort - și rece?... Tinerime
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scenă) E un străin aice... și ca mărgăritarul E fața lui cea albă, de-argint îi e talarul, Pe umerii de marmur aripe se disfac, Pe fruntea lui, în păru-i, flori roșie de mac... Cine ești tu, străine, cu negrii ochi sub gene? REGELE SOMN Eu?... Eu sunt fericirea vieții pământene. CĂLUGĂRUL Aicea nu ți-e locul, norocul eu nu-l caut, A lumii glasuri multe și glasul tău eu n-aud... Nu vezi tu, barba-mi albă și ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-o: o gură de Încălzire. Și vocea se auzea acum mai tare. ― AȘADAR, A SIMȚIT CĂ EU, FIUL LUI, TREBUIE SĂ AM O CULOARE A PIELII CARE SĂ-MI PERMITĂ SĂ AM DE-A FACE ȘI CU ALBII, ȘI CU NEGRII, ÎN MOD DREPT ȘI JUST. AȘA CĂ IATĂ-MĂ, UN MULATRU, CA MUSA, CEL DINAINTEA MEA, CEL CARE LE-A ADUS EVREILOR PORUNCILE. Din adâncurile clădirii se Înălța vocea Profetului. Începea În aulă, cu trei etaje mai jos. Se strecura În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În nici una dintre discuții. Treaba lui era să asculte, să dea din cap, să umple paharele și să zâmbească. N-a spus nimic nici În 1943, când conversația de la bar a luat o Întorsătură urâtă. Într-o duminică din august negrii și albii s-au luat la pumni pe Belle Isle. ― Un negrotei a violat o femeie albă, a spus un client. Acum toți negroteii or să plătească. Stai să vezi. Până luni dimineața deja se pusese de o revoltă rasială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei l-a impresionat profund. ”- Cine-i doamna?” au fost singurele lui cuvinte. ”- O cunoștință... tu n’ai de unde s-o cunoști! ”, i-a răspuns eaprivindu-l zâmbind. Era atât de frumoasă... cu fața albă ca de marmură și ochii extrem de negrii și vii... După ce s-au privit, o vreme, îndelung în tăcere, fără niciun cuvânt ea, s-a răsucit pe călcâie și a plecat... El a urmărit-o, cum se îndepărta urcând o coastă de deal, înaintând printr-o iarbă înaltă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
si îl privea râzând. Era atât de tânără si frumoasă... ca la anii majoratului, cu fața albă, albă si părul negru si lucios, împletit într-o coadă groasă, ca un sarpe, împrejurul capului. Deodată, dintre dealuri, o turmă de bivoli negrii, fioroși, năvăli amenințător, luând în goana lor nebună, în coarne tot ce le ieșea în cale. De undeva... apăru și un urs mare și alb ca neaua, era un urs polar, fugea și el din calea prăpădului, căutând adăpost. ”-Hai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fi fost cazul, poate, să se coloroze, de zor, într-un roz rumen, bătând ușor în roșu... Căci eritemulului, adică-mpurpurării incontrolabile și bruște la față a cuiva, tot astfel, anume pudic, i se spune. — Cum, oare, se roșesc la față negrii, încercă Nora Aron să deturneze discuția-n derizoriu. Aflasem, parcă, dintr-o anecdotă: un banc pe care, din păcate, l-am uitat. — Eu, de asemenea, făcu Vasile Elisav, care oricărei anamneze îi prefera, în ocurență, amnezia. — Știți, dom profesor, zise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
erau un fleac, dar la noi erau bani mulți. Am învățat cuvintele în franceză pentru năzbâtie. M-a învățat un copil. Ei voiau să mă păcălească pe mine, eu pe ei. Și ieșea ca mine. Cel mai tare puneau botul negrii. Veneau niște dulapuri la mine și când auzeau „Sa se bon, sa se pa bon! Lio noar perd!” Aaaa! Gata, banul jos! Cum să piardă negrul? Se forma un fel de rivalitate, chiar dacă era vorba de un joc. Gâfâiau, asudau
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
of Honor. Că-s prieten cu Miller Stanton și l-am Învățat pe Brett Chase să joace rolul de polițist. Consilierul tehnic, elementul pivot al serialului... ceva În genul ăsta. Hudgens rîse: — Lui Brett tot copilașii prepuberi Îi plac? Știu negrii să danseze? — Numai la sud de Bulevardul Jefferson. Mulțumesc pentru articol, Jack. Da, sigur. Pe bune. E o plăcere să te vadă omul. „Al dracului vierme! Acum o să-mi faci cu ochiul, pentru că știi că poți să mă dai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că nu se va putea dezlipi de el, nu se va putea lipsi de felul lui de a fi, n-ar putea trăi fără a-l vedea triumfînd, fără a-l vedea ieșind Întotdeauna treaz după bețiile de la localurile unde negrii cîntă În fața lui ca pe vremea cînd erau sclavi, pînă și ei Își dau seama cine e și Îl admiră, e un domn În toată puterea cuvîntului, oriunde s-ar afla, fie la Londra, fie la chefuri. „Hai, Julius, grăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Unghiul facial este măsurat la nouăzeci și trei de grade, nasul îi este considerat leptorin, ochii mesosemici, ușor ridicați la colțurile exterioare, ceea ce este indiciul originii sale asiatice. Maxilarul este în mod plăcut ortognatic, în contrast cu maxilarele proeminente ale craniilor de negrii, ilustrate în Rasele indigene ale pământului, scrisă de Nott și Gliddon. Acest volum interesant îi este oferit lui Robert să-l frunzărească, în timp ce pastorul notează rezultatele. Se uită la imaginile de statui grecești, apoi la figurile contorsionate, parcă murdare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din nou, întorcând capul în așa fel încât lumina să pună în evidență acea tentă roșiatică a părul său negru-strălucitor. Își aruncă sandalele din picioare, își pune o pereche de șosete Argyll și scoate de sub pat o pereche de pantofi negrii, Oxford. Sunt pantofi bine lucrați, cum nu se pot vedea în picioarele indienilor, mai ales la clasele de jos. Se gândește și la cravată și guler dar realizează că nu are timp, se năpustește pe scări, iese pe ușă urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru nivelul său de siguranță, să îl transporte afară pe Podul Suspinelor și, în final, către sălbăticia din New England, unde Sfatul își va putea relua lupta contra celor impuri, murdari și ignoranți. Va putea să șteargă de pe fața pământului negrii, homosexualii, evreii, hispanicii, străinii - toți aceia față de care se revolta Constable în cadrul alocuționilor sale săptămânale de la Sfatul Patrioților și pe website-urile secrete, frecventate de mii de cetățeni cu „gândire dreaptă” de pe tot cuprinsul țării. Constable se ridică, păși către ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tipii branșati (cum zici tu). Dacă ăsta e branșamentul prefer să fiu de-branșat. Pot gândi mai bine, mai liber. Sunt sigur că vom adopta și noi această modă politică, deja se văd primele semne. Dar unde vom găsi noi negrii? Ce prost sunt, deja îi avem, sunt țiganii maneliști de pe la toate televiziunile comerciale. Codruț 17 decembrie 2005 România tocmai mănâncă bătaie în finala Campionatului Mondial de handbal feminin, așa că m-am supărat și m-am așezat la scris. Mănâncă bătaie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
iartă-mă, iartă-mă.“ - Elif Shafak, Bastarda Istanbulului Cultura black Marius Babias De la începuturile ei, contracultura din SUA a fost marcată de elementul care era (și încă este) cel mai mult reprimat de societate: cultura neagră. În societatea supremației albe, negrii fie erau considerați „ceilalți“, fie nu erau luați deloc în seamă, adică erau tratați ca și cum ar fi invizibili. Dar a existat și există un fenotip cultural, care se identifică mereu cu cei excluși: hipsterul. Norman Mailer descrie hipsterul tipic ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
prea puțină atenție acestei prezențe a marionetei și a manechinului ca perspectivă viabilă a jocului actoricesc în viziunea lui Genet? Fără îndoială că asta se explică prin faptul că dramaturgul a apelat destul de puțin la ele. Există, desigur, păpușile din Negrii, folosite ca dubluri ale Figurilor Curții ori ca substitut posibil al cadavrului absent. Manechine mai întâlnim și în Paravanele - manechinul de răchită al Wardei, dar și marele manechin înalt de doi metri și jumătate din tabloul al doisprezecelea, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aruncă la zdup. — Așa crezi? întrebă bătrânul spre norul de fum. — Păi cum? Alt nor luă drumul tavanului. Cum d-ai ajuns aci, bre omule? — Nu știu. — Nu știi? Aău, nu mă-nnebuni! Tre’ să fii aci pen’ ceva. Pe negrii-i aduc tot timpu’ degeaba, da’ mneata, dom’le, tre’ să fii aci pen’ ceva. Iți spun drept că nu știu, repetă posomorât bătrânul. Stăteam și eu cu alții-n față la D.H. Holmes. — Ș-ai șterpelit un portofel, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prima operație i-am dat o listă. Era îndrăgostit de Claire și mi-a spus că dorea s-o ajute să-și procure marfa, să o transporte chiar el, ca ea să nu trebuiască să aibă de-a face cu negrii. Când a plecat, după a doua operație, probabil că i-a folosit ca să-și rezolve propria dependență. Un rând de aplauze pentru Coleman Loftis: se vindecase de obiceiul de a consuma morfină și trecuse la sacrificii rituale pentru șobolani. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sufletul, să faci o pauză din plâns, doar ca să inhalezi profund. Aerul de munte nu-ți era niciodată de-ajuns. Până la urmă, ai căpătat ceea ce ți-ai dorit, a concluzionat Jina, cu o fluturare de mână înspre cabană, înspre munții negrii din spatele ei, înspre sălbăticia monstruoasă dinprejur. Ai rămas aici. Zach a trecut în partea cealaltă a cărăruii și-a luat-o în brațe pe Jina înainte ca oricare dintre ei s-apuce să enumere motivele pentru care gestul lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încercat pe toate. Verde deschis e culoarea preferată la periuță. Mă duce gândul la copaci. Roșu și vișiniu. blugii Nu-mi place să mă îmbrac în verde sau roșu. Și deși nu-mi place albastru, blugii mă reprezintă. Albaștrii și negrii. Dar aici nu am, mi-au fost reținuți și păstrați în magazia penitenciarului. Blugii nu se admit aici. bărbieritul de vineri Mă bărbieresc la săptămână. Mă tai cam deosebit. Am ritmul meu preferat, dar e lumina proastă, bec de 25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
el, era orfan pe lume Neprotejat, sărman și ofilit Și-acum obrajii îi erau necontenit Scăldați în lacrimi de mărgărit. Nu mai fusese mângâiat de nimeni De multă vreme bietul copilaș Nu mai era copilul de-altă dată Cu ochii negrii, blânzi și drăgălași. În ochii lui vedeai numai durere Pe chipul lui, un dor neîmplinit. Nu mai avea în lume mângâiere De când părinții lui l-au părăsit, Așa-ți trăise anii tinereții Până-ntr-o zi când parcă se trezi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el de care m-am îndrăgostit prima dată? Olteanu Alina-Nicoleta, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Vis ciudat Mă poartă gândul într-un vis ciudat, Pe aripile speranței. Privesc cu teamă norii negrii, Stelele aurii și luna argintie. Păsările mișună pe întunecatul cer, Și mă fac să cred Că îmi voi pierde puterile Și că ușor , ușor mă voi lăsa purtată, De stranii fantome spre neștiut. Însă ca o ființă fantastică Mă cufund
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]