60,569 matches
-
o repet. Într-o vară, la Miron se strânsese tot Bucureștiul bine, în cap cu Gogu Rădulescu și cu soția sa, o vajnică și cunoscută activistă. Avusese loc un prânz foarte bogat, cu băuturi alese, aduse, precis, în Volga sa neagră, de Gogulică, după cum îl numea M.R.P., între intimi. După desert, Gogu Rădulescu, pufăind cu țigarea în colțul gurii și stând în capul mesei lungi ca de nuntă, o pusese pe nevastă-sa, care în ascuns scria proză, să dea citire
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
scriitori sau oameni de teatru ratați (și asta în cel mai bun caz, unii neratîndu-și decît lipsa de talent). Cum te poți aștepta de la ei să gîndească ori să acționeze altfel decît o fac? Altora nu le pasă nici cît negru sub unghie de un patrimoniu, în definitiv, irecuperabil dacă e neglijat la nesfîrșit. Preferă să construiască Dracula Land (ce stupiditate!) în loc să refacă Sighișoara ori Sibiul, cu monumente medievale ce stau să se prăbușească. Le lipsește doar etica? În mod cert
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
cu ingredientele cunoscute: cămine sordide, amintiri din copilăria de scriitor, băuturi ieftine etc. Place mai ales opțiunea fermă pentru un prozaism calm, dur, antisemnificație. Și, în plus, este un autor care te face să rîzi - practică un umor (mai ales "negru"); se adresează simplu, imaginile sînt puternice: "trec printre tîrtanii de pe copou ca/ tipul de la the verve nepăsător/ agățîndu-i cu umărul (adevărul/ radule că aș vrea să mă ia cu ei la o ciomăgeală la o bă/ ută la un tun
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
se miște... Ialomița, n-o trecusem pe pod niciodată. Era un pod de vase bătrâne, smolite, pe care din când în când le luau și le duceau la vale spre Alexeni, Broșteni, inundațiile... Gârla, galbenă de praful bărăganului, cu dâre negre de păcură de pe la rafinăriile prahovene, o trecusem deseori, cu bunul meu prieten, Lică. O treceam de obicei pe la vad. Rareori înot, verile, dacă apa era mai mică, fără vârtejuri. Adâncă, Ialomița rămânea doar la Cotul țiganilor. Mai era și un
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
sus, cum făcea, masiv, Garabet. Era prin luna mai, de Sfântul Constantin. Țin minte că Mița mă pupase cu foc, făcându-mi urări. În sat ajungând, trăseserăm la neamurile ei. Garabet, care le adusese rahat și cafea într-o legăturică neagră de pulberea râșnită, mă prezentase tuturor zicând ca de obicei despre mine că ajungeam om mare la imperfectul lui caraghios. Tot în ziua aceea, armeanul, plictisindu-se probabil de acei, totuși, țărănoi, mă luase la plimbare prin sat, discutând între
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
2003 pentru cel de-a treilea segment al peliculei (The Return of the King). Supărarea lor și a noastră, a cititorilor nemulțumiți de suprimarea bunului Gandalf în primul volum (tîrît de Balrog, monstrul minelor, în hăurile Umbrei) sau de reapariția negrei creaturi Gollum (o mai veche posesoare a Inelului Răului) în cel de-al doilea volum, nu poate fi însă decît de scurtă durată, atîta timp cît Tolkien a avut grijă să spună (în prefața ediției din 1965 a romanului) ce
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
și îl atrage pe cititor în descifrarea "misterului". Toate cu singur scop - refacerea traseului pe care l-a parcurs mentalitatea europeană în relație cu o problemă nici astăzi rezolvată: interdicția/ dreptul de a decide sfîrșitul propriei vieți. Nuanțele de umor negru și o ironie fină, abia sugerată, salvează cartea de la atmosfera deprimantă implicată de cercetarea unei astfel de teme. Trei mari epoci ale istoriei europene sînt atent studiate de Minois - Evul Mediu, Renașterea și Secolul Luminilor. Antichitatea greacă și cea romană
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
care n-ar fi ezitat a recurge chiar la plagiat (ca și cum ar fi fost vorba de cărți scrise cu propria mînă și destinate tiparului, iar nu de niște cursuri rostite, pe care alții le-au transcris și editat!). O umoare neagră cum smoala îi acoperă orice merit. Pe de alta, stăruie (și nu vedem cum ar putea dispărea!) imaginea carismatică a personajului "transfigurat în mit", cum spunea Mircea Eliade, a singurului contemporan ce i-a dat lui Noica "sentimentul legendarului", admirat
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
în vederea unei reprezentații al cărei titlu ar putea fi luat din Blake: "căsătoria cerului și a infernului": "Trăiam la Veneția, departe de judecata de apoi,/ și stînjenei țîșneau din gura mea./ Sub luna de smoală pluteau palatele/ ca niște vulturi negri cu pliscul prins în dantelă./ Nu știu nici acum dacă era o vestire ori o năpastă de seamă./ Bancherii rîvneau să-ți atingă încheieturile gotice/ sau să-ți cumpere o șuviță de păr./ Mă lăsai îmblînzit lîngă ceafa ca o
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
care vocația negării urmează, în dezlănțuirea sa voit atroce, spectaculoasă, traseele prestabilite ale afirmării pe care își propune a le șterge, se ivește un tumult al simțurilor, ca o altă, instinctivă, și deci compensatoare, întoarcere spre origini. Iată cum frivolității negre i se pot dibui substraturi salutare! Nu doar creștinismul e abordat pe laturile sale arhaice, "erotice", iregulare, ci și ființa ca atare, reorientată spre elementaritățile ontologice, spre empirii. Senzațiile certifică în chipul cel mai apăsat alunecarea în anormalitate. "Dereglarea simțurilor
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
pronunțat pe planul intelectului speculativ ce informează eul liric și, la rîndu-i se lasă informat de acesta, poeta înțelege a se despărți și de sine însăși. Cu aceeași frenezie rece, cu aceeași pornire malignă, stîrnită de acea bilis atra (bilă neagră) a dispoziției sale dominante. "Sufletul", pivot al confesiunii lirice consacrate, i se pare nesatisfăcător, incapabil cum e a se reîntoarce la inocența paradiziacă, dar și a se detașa de nostalgia ei concretizată în exercițiile posturii damnate. Măcinat de disonanțe, frustrări
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
securității ca securitate, sau, mai precis, de deconspirare a deconspirării. Un asemenea nonsens machiavelic numai la noi se putea inventa, din toată lumea postcomunistă; numai complexul nostru de vinovăție putea crea o lege prin care să se cerceteze dacă negrul este negru, răul este rău și călăul este călău; iar cum o asemenea cercetare nu poate conduce niciodată la nimic, nici vinovatul nu va putea fi dovedit niciodată de nimic, rămânând că numai victima singură este vinovată. Obiectul acestei încâlceli a limbii
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
cincisprezece stații, nu găsește loc liber - este chiar posibil să fi dat un pas îndărăt: veți recunoaște că nu e lucru de toate zilele să te afli acostat de dublul tău, nu mai spun să-l vezi cu acea șapcă neagră de pâslă pe care o arborează pensionarii, cu niște șalupe în picioare de dinainte de Revoluție, iar pe nas cu ochelari chinezești de zece ori mai ieftini decât cei din vitrine. Veți ghici, prin urmare, că numai plăcere nu mi-a
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
o simplă inițială: P., hoinărește pe străzile bătrânei urbe, știind trecutul caselor bogate, dar și pe acela al vechii cârciumi vestite a lui Tache Paranghilopulos unde se petrecuse teribila istorie a unui bandit din vechime pre numele său Ostafie cel negru, teroarea orașului. Totul povestit ca dealtminteri și în celelalte narațiuni, pe un ton aburit de ironie, de umor. Remarcabilă este bucata În mijlocul verii. Aici proza poetică și alegorică, amintind cumva de Vasile Voiculescu cel din ultimile sale proze, are în
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
prima pînă la ultima pagină, fără a cădea nici o clipă într-un - de înțeles din perspectivă strict umană - exces de sentimentalism. Matei Călinescu găsește tonalitatea ideală (un amestec de analiză și afectivitate) pentru a realiza o carte gravă, dar nu neagră, dimpotrivă, revelatorie, capabilă să ofere noi dimensiuni înțelegerii vieții. De altfel, autorul mărturisește că viața alături de M (care, mutatis mutandis, seamănă puțin, din punct de vedere comportamental, cu simpaticul personaj interpretat de Dustin Hoffman în filmul Rain man) și lecturile
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
chiar și de casa ei. Era mereu un „musafir” și la noi cuvântul are un sens precis și despărțitor. Când o lua de braț să traverseze strada, ori să urce scara din gara Medrano, își privea câteodată mâna pe mătasea neagră a rochiei Deliei. Cerceta albul acela pe negru, distanța aceea. Însă Delia avea să se apropie de el când se va reîntoarce la gri, la pălăriile în culori deschise pentru duminica dimineața. Acum, când clevetirile nu mai erau un tertip
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
tăcerea aceea, însă ea prefera să cânte Rose Marie și puțin Schumann, tangouri de Pacho cu un ritm sacadat și plin de avânt, până când soții Mañara își făcură apariția cu fursecuri și malaga și aprinseră toate luminile. Vorbiră de Pola Negri, de o crimă din cartierul Liniers, de eclipsa parțială și de boala pisicii. Delia credea că pisicii i se aplecase de atâta păr cât înghițise lingându-se, și susținea să-i dea ulei de castor. Părinții îi țineau isonul dar
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
sufragerie ca să-i spioneze; era sigur că soții Mañara auziseră și stăteau acolo lipiți de ușă, în umbra sufrageriei, ascultând cum el o făcea pe Delia să amuțească. Slăbi strânsoarea lăsând-o să alunece până pe canapea, scuturată de convulsii și neagră la față dar vie. Îi auzea pe soții Mañara gâfâind, îi făcură milă pentru atâtea lucruri, pentru Delia însăși, pentru faptul că li-o lăsa încă o dată vie. Întocmai ca Héctor și Rolo pleca și li-o lăsa. I-a
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
geam cerneală. În mijlocul camerei un fotoliu din mormântul lui Tutanchamon. Hârtia încă mai respiră dar greu. Cu nitroglicerină. Timpul meu. Trupul meu. Viața mea. Totul este pentru unică folosință. Sigură este numai umbra din colțul camerei. De ani crește taxiul negru. 1990 Ryszard Krynicki Nu că... Nu că... am numai o singură viață că aș fi putut să nu fiu că am pierdut credința încă din copilărie că n-am încetat să fiu credincios că citesc rușinat recentele versuri că mă
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
inadaptare funciară a eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin mistica umilinței: „În magazii cu șobolani bătrîni/ Unde îți intră orele-n plămîni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lîngă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete/ Și mă-mbătau cu-aroma lor sublimă/ Butoaiele adînci de motorină./ Păianjenii murați în lămpi cu gaz/ Îmi lunecau cu grijă pe obraz,/ Primusuri mari, lucioase, de alamă/ Mă-țelegeau și mă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
tocit-o ascuțindu-mi ultimul crieon/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă” - Cîntec pe hîrtie), autorul Plantațiilor nu are totuși suficientă vitalitate pentru a-și susține partitura severă. Aceasta se exprimă relativ rar, într-o limpezime neagră, mărturie ce se-absoarbe pe sine: „dincolo patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse de furtuni/ căderi și urcări sub lacate./ În nerostită dimineață prin cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pînze de
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
o scurtă prezentare a felului în care studiul acesta ajunge în fața cititorului, și care așază polemic miza cărții: distanțarea față de imaginea-clișeu a Bucureștiului idilic, construită în timp de scrieri și albume nostalgice. Din trecutul Capitalei, volumul selectează în principiu partea neagră, maladivă, secvențe ce au atras mai puțin sau chiar deloc interesul istoricilor și care alcătuiesc o poveste deloc plăcută. Nu știu însă dacă imaginea neagră a Bucureștiului nu ține tot de clișeu. E drept, un clișeu de altă natură, pe
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
în timp de scrieri și albume nostalgice. Din trecutul Capitalei, volumul selectează în principiu partea neagră, maladivă, secvențe ce au atras mai puțin sau chiar deloc interesul istoricilor și care alcătuiesc o poveste deloc plăcută. Nu știu însă dacă imaginea neagră a Bucureștiului nu ține tot de clișeu. E drept, un clișeu de altă natură, pe care nu îl întîlnești în cărții, ci mai degrabă în discursul de zi cu zi al bucureștenilor, de ieri și de azi. La jumătatea distanței
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
nu e un adversar pe măsura PSD, se teme de această alianță pentru că ea nu e o simplă însumare de voturi. Uriașa gargariseală politică de la noi, în care opoziția reacționa previzibil la mutările partidului de guvernămînt, jucînd în permanență cu negrele, s-a metamorfozat brusc prin alinierea la start a unui nou competitor. Este vorba de această alianță care lasă suficient spațiu de manevră partidelor care o compun, fiindcă nu elimină principiul inițiativei fiecăruia dintre ele, ci vrea să-l folosească
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
monsieur -, plus elle est inhumaine et cruelle” (p. 261). Aserțiunea citată, gravă, nu suferă de o formulare scandaloasă. Dar Houellebecq știe să treacă fără regrete de la opinii critice la altele cinice și, la urmă, vulgare. De la batjocura de un absurd negru cu care-i acoperă pe artiștii contemporani -swiftianisme mult hiperbolizate cu efect senzitiv imediat (este introdus la un moment dat un artist contemporan celebru prin ingeniozitatea instalațiilor sale, ca exemple fiind date expoziții de carne lăsată la putrezit în chiloți
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]