634 matches
-
după modelul suprarealist, către rețeta umorului absurd (Întâmplări din irealitatea imediată sau Proverbe inutile, din același volum). Traducător din vocație, S. a dat versiuni mai cu seamă din literaturile de limbă engleză. A transpus în românește piese de William Shakespeare (Neguțătorul din Veneția, Furtuna), poeme de John Milton și din romanticii Percy Bysshe Shelley și George Gordon Byron, romane de Walter Scott, Joseph Conrad, A. J. Cronin și, în special, din proza lui Graham Greene, de care l-au legat relații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
V. Suteev, Diferite roți. Corăbioara, București, 1956; Bhâbâni Bhattacarya, Foamete în Bengal, pref. trad., București, 1956; Ilya Ehrenburg, Prin India, București, 1957 (în colaborare cu I. Ionescu); Rabindranath Tagore, Pietrele flămânde, pref. trad., București, 1958; William Shakespeare, Furtuna, București, 1958, Neguțătorul din Veneția, în Opere complete, III, îngr. Leon Levițchi, București, 1984; John Milton, Scrieri alese, pref. trad., București, 1959; Dimos Rendis, Cutia cu chibrituri, București, 1959, Ulița piperului sălbatic, I-II, București, 1959; Maxim Gorki, Povestiri, reportaje, amintiri (1924-1936), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
creștine, meditația ca act de pătrundere și de achiziționare nu mai este suficientă. Sunt necesare acum și niște însemne ale inițierii, printre altele botezul și cuminecătura, realizate de un agent abilitat. Acesta este Varlaam, un ascet de marcă preschimbat în neguțător, care reușește să înșele străjile puse de regescul tată și să pătrundă la prinț sub pretextul înfățișării unei nestemate nemaivăzute. Transferul este străveziu, dar metafora aparține inventarului agreat de cititori. Pustnicul aducea mărgăritarul supremei sapiențe, al doctrinei salvatoare. Învățătura este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
Legenda pomenitului personaj, reluată de călugărul benedictin Matthieu Paris, pe la anul 1228, devine populară în Europa în veacul al XVI-lea. Ahasverus va inspira nu doar imaginarul popular, ci și pe cel al unor reputați scriitori, ca de exemplu, Shakespeare ("Neguțătorul din Veneția" Shylock), Eugène Sue ("Jidovul rătăcitor"), H.G. Wells ("Omul invizibil"), Shelley ("Wandering Jew"), Alexandre Dumas ("Isaac Laquedem") ș.a. Pentru romancierul Jean d'Ormesson nu realitatea efectivă a Jidovului Rătăcitor este importantă, ci cea fictiv-narativă. Geniul protagonistului-narator constă tocmai în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
infernul american. Poemul a servit de inspirație lui John Barth pentru romanul său, ce poartă același nume, Negustorul de tutun (1960), o parodie postmodernă a narațiunilor ce ilustrează excepționalismul american. În Europa, cu câteva secole după epoca nefericitelor aventuri ale neguțătorului de tutun, un mare cârmaci sovietic devine teoretician al excepționalismului american, promovând public conceptul, cu un înțeles oarecum special. În 1929, Stalin vorbește de "erezia excepționalismului american", pentru a motiva gestul de excludere din Internaționala Comunistă a grupării lui Jay
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
filozofiei existențialiste. Ficțiunile care l-au consacrat printre protagoniștii paradigmei postmoderne au apărut în anii șaizeci (romanele The Sot-Weed Factor, 1960, și Giles Goat- Boy, 1966, precum și celebra culegere de povestiri Lost in the Funhouse, 1968). The Sot-Weed Factor (literal, neguțătorul de tutun, dar un titlu inspirat este cel al traducerii lui Horia Florian Popescu, Iarba dracului) este o parodie ce prezintă personaje și situații în perioada prerevoluționară americană, mai precis perioada eroică a colonizării Coastei de est (în speță, Maryland
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Eparhial al Mitropoliei Basarabiei. Începuse să publice versuri din 1922 în „Vulturul Basarabiei”. Mai colaborează la „Raza”, „Basarabia literară”, „Luminătorul”, „Școala basarabeană”, „Viața Basarabiei”. În 1940, nevoit să plece în refugiu, se oprește la Buzău, unde va sluji la biserica „Neguțători”. După un an se întoarce la Chișinău, dar în 1944 ia din nou calea pribegiei, stabilindu-se ca preot la biserica „Sf. Împărați” din Târgu Jiu. De la înființare, în 1939, a fost membru al Societății Scriitorilor din Basarabia. S. își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290024_a_291353]
-
se lasă el cu greu înduplecat să o considere pe vulpe prietena sa ?; recreativ răspunsul la această întrebare e replica dată de vulpe : Oamenii nu au timp să îmblânzească pe alții. Ei cumpără lucruri de gata , iar cum nu există neguțători de prieteni, oamenii nu-și mai fac prieteni. Citind această carte cu ochii omului matur, am înțeles cu adevărat mesajul acestei fascinante cărți - din diversitate, din interacțiunea cu o altfel de realitate, cu persoane diferite, se naște desăvârșirea .Un lucru
Parteneriatul educa?ional ?modalitate eficient? de modelare a personalit??ii elevilor by Rotaru Ana ?Maria [Corola-publishinghouse/Science/83975_a_85300]
-
oamenii se pleacă legii împăratului și legii lui Dumnezeu - însă cu viclenie, alcătuindu-și dobândă numai pentru pofte și patimi. Vorbele dulci și zâmbetele au în ele otravă. Pe meșteșugari și pe plugari îi istovește camăta; pe robi harapnicul; pe neguțător vistieria și mita. Flămânzii și calicii împărăției s-au adunat aici, cerșind pe toate căile cetății, răcnind la hipodrom, pândind noaptea palatele, așteptând căderea domnilor. Palatul autocratorului e sub sabia străjerilor; ș-aceștia stau la pândă, râvnind comorile. M-am
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu aceleași desene, viniete, frontispicii. Semnează versuri Victor Eftimiu, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Ludovic Dauș, Al. Iacobescu, V. Demetrius, A. Dominic, Marcel Romanescu, Mihai Săulescu, Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Davidescu. Proza, mai slab reprezentată, aparține lui Corneliu Moldovanu (Neguțătorul de arome), Ion Dragoslav (Niță Ropotă, Un meșter nebănuit), Al. Cazaban, I. Chiru-Nanov, Eugen Boureanul. Începând cu numărul 14 cronicarul literar al revistei este Liviu Rebreanu, care girează rubrica „Însemnări literare”. La aceeași rubrică este judecat cu asprime impresionismul criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
magistratură (judecător supleant la Râmnicu Vâlcea, procuror la Curtea de Apel din București) și a fost, din august 1899, director general al teatrelor. G. e cunoscut ca traducător al repertoriului shakespearian: a publicat Viața și moartea regelui Richard III (1884), Neguțătorul din Veneția (1885), Regele Ioan (1892), Antoniu și Cleopatra (1893), Iulius Cesar (1896). În 1884 citea la Junimea actul al doilea din Neguțătorul din Veneția. Tălmăcirile sale, făcute în versuri albe și nu în pentametrul iambic, sunt corecte; lucrate pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
G. e cunoscut ca traducător al repertoriului shakespearian: a publicat Viața și moartea regelui Richard III (1884), Neguțătorul din Veneția (1885), Regele Ioan (1892), Antoniu și Cleopatra (1893), Iulius Cesar (1896). În 1884 citea la Junimea actul al doilea din Neguțătorul din Veneția. Tălmăcirile sale, făcute în versuri albe și nu în pentametrul iambic, sunt corecte; lucrate pe baza textelor comentate și a dicționarelor limbii lui Shakespeare, ele respectă sensul originalului. Mânuirea mai puțin suplă a limbii române de către traducător nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
mai puțin suplă a limbii române de către traducător nu micșorează contribuția lor la cunoașterea, în spațiul românesc, a lui Shakespeare. Versiunile lui au intrat în repertoriul Teatrului Național din București. Traduceri: Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard III, București, 1884, Neguțătorul din Veneția, București, 1885, Regele Ioan. Regele Richard III. Neguțătorul din Veneția, București, 1892, Antoniu și Cleopatra, București, 1893, Iulius Cesar, București, 1896. Repere bibliografice: P. Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Alexandru Duțu, Shakespeare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
contribuția lor la cunoașterea, în spațiul românesc, a lui Shakespeare. Versiunile lui au intrat în repertoriul Teatrului Național din București. Traduceri: Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard III, București, 1884, Neguțătorul din Veneția, București, 1885, Regele Ioan. Regele Richard III. Neguțătorul din Veneția, București, 1892, Antoniu și Cleopatra, București, 1893, Iulius Cesar, București, 1896. Repere bibliografice: P. Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Alexandru Duțu, Shakespeare în România, București, 1964, 27-28; Massoff, Teatr. rom., III, passim, IV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
și În școli. În secolele XVI și XVII se Înființează câteva școli În care cântarea bisericească era la loc de cinste alături de greacă, slavonă, citit și scris, dar Învățământul se reducea la o formă elementară. În școlile de pe lângă biserici, fiii neguțătorilor și ai meșteșugarilor Învățau noțiuni sumare despre alfabetul chirilic și muzica psaltică, de aceea În timpul lui Constantin Brâncoveanu numărul școlilor sporește. O deosebită Înflorire cunoaște școala de cântări de la București, Înființată de voievod, al cărei prim obiectiv era introducerea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
și să adîncează în gîndirile și combinările sale; aci, liniștitul literat și filozof adună și pune în cumpănă faptele și întîmplările lumii, îndrăznețul și neastîmpăratul războinic se desăvîrșaște întrînsa povățuindu-se din norocirile sau greșalele altor războinici; băgătorul de seamă neguțător dintr-însa își îndreptează mai cu îndrăzneală spiculațiile sale, pînă cînd în sfîrșit și asudătorul plugar, și el poate afla aceea ce înlesnește ostenelile sale și face să umple cîmpurile de îmbilșugătoarele sale roduri. Nu este nici o treaptă; nu este
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
prin grâu... Încep să înțeleg, zise micul prinț. E undeva o floare... mi se pare că m-a îmblânzit. Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzește-mă! Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
zise micul prinț. E undeva o floare... mi se pare că m-a îmblânzit. Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzește-mă! Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ați fi muncit, după cum am văzut, și nu o dată, În chiar Egiptul meu atât de bogat și din aceeași pricină. Știu să Înot chiar foarte bine, dar nici să traversez Mediterana. Mai bine să mă Îmbarc pe una dintre corăbiile neguțătorilor, veniți hăt-hăt, din Grecia... lăsându-mă furat, cât de mult n’ar fi riscat isteții de greci, dreptu-i pe atunci doar minonieni; căci nimeni nu putea să mă atingă, pe mine, oaspetele de neînlocuit la masa faraonului, fără ca făptașul să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
schiță, episoade și siluete din Purgatoriul. SCRIERI: Flăcări, București, 1907; Cântarea Cântărilor, București, 1908; Poezii, București, 1908; Cetatea Soarelui și alte poeme, București, 1910; O privire asupra evoluției artei dramatice, București, 1912; Venus și Gioconda, București, 1912; Fluturii, București, 1914; Neguțătorul de arome, București, 1916; Pe-aicea nu se trece (în colaborare cu Mircea Dem. Rădulescu), Iași, 1917; Majestatea morții, București, 1918; Sărbătoarea pâinei, București, 1919; Autori și actori, București, 1920; Povestiri, București, 1921; Povestea vistierului Statori, București, 1921; Căderea Rinului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
id="(225, p. 108)"/>. Probabil că În Anglia acelei epoci se răspândise faima frumuseții și bogăției evreicelor sefarde din Veneția, pentru că tot atunci (1595-1600) William Shakespeare - contemporanul și compatriotul lui Thomas Coryat - Îl făcea pe creștinul Lorenzo, personaj din piesa Neguțătorul din Veneția, să se Îndrăgostească și chiar să se căsătorească cu frumoasa și bogata evreică Jessica, fiică a cămătarului Shylok : „Frumoasă, Înțeleaptă, credincioasă,/ Așa o voi păstra mereu În suflet”, spune Lorenzo (actul III, scena 6) ; sau : „Prea frumoasă păgână
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
majoritatea muncitorilor identificau munca cu efortul fizic ; de aici aversiunea lor față de gulerele albe” <endnote id="(107, p. 122)"/>. Într-o pseudo-cronică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Silviu Angelescu a rezumat În această privință mentalitatea românească din epoca premodernă : „Neguțătorul nu-i nici țăran să are câmpul, nici meșteșugar să facă vreun lucru văzut și trebuitor, nici cărturar să-i deprindă pe oameni care-s cele bune și frumoase ale vieții. Neguțătoru-i doar Înșelător nărăvit la trai bun, că nici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(3, p. 47)"/>. Cu un alt prilej, același autor scria despre „prejudețele românilor contra comerciului”, ocupație „pe care o consideră ca o hoție” <endnote id="(109, p. 46)"/>. Un vechi proverb românesc confirmă existența acestei mentalități : „Tot negoțul neguțătorului de Înșelăciune spânzură” <endnote id="(796, VIII, p. 403)"/>. Pentru Adolphe Stern, evreii au dominat „de veacuri” comerțul și meseriile pentru că „românii erau prea fuduli pentru negoț și disprețuiau meșteșugul” <endnote id="(754, II, p. 144)"/>. De altfel, În Evul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care nu Împărtășeau acest tip de mentalitate retrogradă. La Începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir Încerca să-și explice de ce „toată neguțătoria Moldovei” se află În mâna străinilor („turci, evrei, armeni și greci”), În schimb „rareori afli un moldovean neguțător”. Conform domnitorului român, două ar fi fost motivațiile acestui fenomen socio- economic : „din pricina trândăviei alor noștri [= a moldovenilor]” și, mai ales, „pentru că orice neguțătorie [moldovenii] o socotesc lucru de ocară” (Descriptio Moldaviae, 1717 ; <endnote id="cf. 43, p. 31"/>). În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și care, adăugate la trăsăturile noastre, ar crea un tot destul de impresionant <endnote id="(682, p. 100)"/>. Când s-au simțit suficient de puternici, negustorii români - fiind deranjați de concurența celor străini - au Început să ceară fie privilegii În folosul „neguțătorilor celor de loc [= autohtoni]” În detrimentul „neguțătorilor streini”, ca În 1731 <endnote id="(193)"/>, fie mărirea impozitului plătit de comercianții evrei, ca la jumătatea secolului al XIX-lea <endnote id="(416, II, p. 106)"/>, fie boicotarea magazinelor evreiești. În 1883, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]