2,984 matches
-
de galapagos, care nu mai poate sta nemișcată, un cutremur teribil zguduie muntele și poteca ta, pentru a nu pierde dragostea ta, te reechilibrezi, sucindu ți capul în lateral și în jos, desaga-fără-fund îți alunecă de la gât și dispare în negura mișcândă a crevasei adânci. zguduirea apocaliptică se potolește apoi, în aer se aud, ca niște șuierături de vulcan, șoaptele de părere de rău ale sacrei-mame a broaștelor țestoase. șase în al treilea loc: sunt vremuri foarte grele pentru tine. continui
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prost sau învățat...") MAMA: Ce ai tu de-o vreme, dragu' mamei? Că nici mănânci, nici bei, nici cânți, nici dormi ca mai-nainte. IERONIM: Sunt trist, mamă, că toate-n jur îmi par neîmplinite. Noaptea înghite lumina zilei în neguri și-ntuneric; zorile alungă pe celălalt tărâm Luna cea gânditoare; peste fetele și feciorii frumoși ca primăvara vine toamna și iarna anilor și-i gârbovește... MAMA: Eu îți știu leacul, dragu' mamei: ți-a venit vremea să te însori. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ei răsfrântă... F4: Ploaia bate-n geamuri; streșinile cântă. B2: Dar, treptat, cu larmă potolită scade cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des, în preajmă umbre vii răsar; ploaia peste case pică tot mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce... B2: Numai eu întârzii, singur, pe cărare, farmecul acestei clipe trecătoare. Gândurile mele vin să te deștepte, din pridvorul tainic să cobori pe trepte; să cobori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
întoarce doar sub formă de simple amintiri... Spunând acestea, inginerul Cicoare a privit la cei din jur, pentru a se convinge de adevărul spuselor lui. „Da! Am avut dreptate! Uite-te la ei. Fiecare poartă pe chip un bob de negură... Asta-i pecetea rămasă după ascultarea grozăviilor povestite de Costăchel”... Când s-au ridicat de la masă, cocoșii vesteau cumpăna nopții. S-au despărțit fără efuziuni de veselie. Asta era o dovadă în plus că inginerul Cicoare a avut dreptate... Petrache
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cinci, ar trebui să vină acasă, dar el mai întârzie cu copiii, probabil mai joacă fotbal. Îi place nespus acest joc, dar în nici un caz nu vreau să ajungă fotbalist." Și așa își trecea ziua, însăilând imagini demult trecute în negura timpului. Seara Simona era scoasă în parcul spitalului la o plimbare. Într-una din zile, plimbându-se singură pe aleile din preajma zonei destinate spațiului administrativ, unde erau amplasate clădirile anexe: spălătoria, atelierele de întreținere care erau în același timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Cu tatăl tău suntem verișori de-al treilea, dar se cheamă că tot neamuri suntem. Aracan de mine, da' din ce lume vii, fato? Ei, vin și eu... mai zise Simona fără a detalia, pe fața ei așternându-se o negură de tristețe. Săftica, înțelegând că nu are rost s-o mai descoase, îi mai zise: Dacă vrei, numai să duc gălețile cu apă în ogradă și merg eu să-ți arăt casa Varvarei. Nu, mulțumesc, nu e nevoie! Nimeresc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
duse departe, departe până la marea cea mare. Privind zările, părăsea însă aceste gânduri. Deodată avu o tresărire. I se păru că pe celălalt mal al râului învăluit în ceață vede o femeie cu un copil de mână peste nisipuri și neguri... După înfățișare, atât cât puteau ochii ei să limpezească depărtările, în închipuirea ei se contura a fi chipul lui Răducu. părea a fi Răducul ei. Unde l-o fi ducând, de ce mi-a luat copilul, copilul meu...?" Cum nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ființă perfectă, inaccesibilă, complicată, misterioasă și greu de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
el avea patruzeci de ani. Însă, chiar dacă nu ducea lipsa banilor, putea vedea limpede cum noi perspective de iubire nu avea defel și, din cauza asta, începu din nou să se afunde într-o stare de tristețe adâncă și plină de neguri, în care puterea de a spera îi amorțea pe zi ce trecea. Sorții, totuși, nu lau trecut cu vederea, aruncându-i-o în cale, ca pe o încercare, sau poate că doar din milă, pe Carla... Trebuie să remarc, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că înaintează-n casă ca într-o peșteră în negură, unde nu poți niciodată ști dacă ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai să găsești doar un loc cald și sigur de refugiu! Dar, dintr-odată, i se păru că a ajuns unde trebuia să ajungă și că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
viitoare... Timpul a trecut ca o umbră cenușie, lăsând În urmă tăcerea atâtor zboruri care n-au cunoscut aerul tare al munților. Dincolo de orizont, aud vuietul alb al valurilor lovite de țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Checheriță Mărioara îdecedată), Cimpoieșu Mihai, Ciosnar Elena, Climescu Gabriel, Cotlarciuc Sorin, Frunză Dorin, Florea Angelina, Ilie Gheorghe îdecedat), Istrate Felicia, Istrate Constantin, Leontieș Aurica, Leontieș Nicolae, Lisievici Paul îdecedat), Lucan Ilie, Mihalache Paraschiva îdecedată), Mihalache Elena, Motrescu Lidia, Murărăscu Constantin, Negură Grigore îdecedat), Palamaru Eugenia, Perepeliță Vasile, Pazar Paraschiva, Preutescu Doina, Ruscan Rodica, Rusu Gheorghe, Siedlițchi Mihai îdecedat), Ungureanu Georgeta, Ungureanu Gheorghe,. Dascălii care timp de patru ani ne-au suportat și ne-au pregătit, prin arta lor pedagogică, pentru a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
îmi spăla gândurile negre. Or, în această noapte, ceea ce n-ar fi trebuit să se întâmple s-a întâmplat. Hoinăream, inconștient. În orele de singurătate și în minutele a căror durată nu mi-o amintesc prea bine, ca ivită din negură, fața Sa vaporoasă îmi apărea cu mai multă insistență ca oricând, fața Ei maladivă, asemănătoare miniaturilor care ornează pielea truselor de scris. Cred că se scursese o bună parte din noapte când m-am întors. Ceața se îndesise atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cărui autoritate militară se găseau: locotenentul Panaite Vasile, sublocotenetul Gheorghe Crăiniceanu, comandanți de batalioane, sublocotenentul Petru Cioroianu, comandant de companie, sergenții majori Ioan Cojocaru, Ioan C. Enache și Ștefan Arhire, comandanți de plutoane, precum și alții, uitați de memoria colectivă în negura istoriei. S-au purtat lupte grele pentru pentru eliberarea orașului Zvolen, situat în Slovacia Centrală, în apropiere de Banská Bystrica, pe râul Hron, apoi pentru cucerirea castelului cetate Viglass și a orașului Zvol-Slatina. Ajunși la porțile cetății Zvolen, Ioan C.
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
convingerea unui scriitor inepuizabil - și atunci când întreprinde analiza de sine, deschisă spre un vast orizont cultural. În memorialistică, păstrându-și reflexele stilistice, psihologice și problematice din proza de ficțiune, Nicolae Breban devine un personaj fabulos dintr-un roman întrezărit în negurile imaginației și ale conștiinței, un personaj egal în pregnanță și anvergură cu Paul Sucuturdean din Animale bolnave, cu doctorul Minda din Îngerul de gips, Rogulski din Don Juan sau cu Grobei din Bunavestire. Ca personaj al lumii literare și al
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
depinde de felul în care îi înțelegem alegerea). Unicul personaj fără pată, Coup-de-Fouet fiind un aproape țăran! Da, mi s-a mai spus! Dar pentru mine, daca doriti putem folosi un limbaj cristic, femeile răscumpără, ele sunt cele care împiedeca negura totală. Desigur există femei de o răutate atroce, amintiți-vă de Lupoaica Franței! Adevărate strigoaice abominabile! De fapt eroina, pe care eu o găsesc mai degrabă simpatică din Coup-de-Fouet, nu este deloc "drăguță", nu răscumpără nimic! Acestea fiind zise, pentru
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
acela În formă de ciupercă... Întorcînd privirea În direcția indicată de Como, Pablo văzu, conturată pe cerul tulbure, coama Întunecată a pădurii, care se lăsa la mijloc Într-un fel de șa. Mai În jos, totul era Învelit Într-o negură aproape violetă. — Nu văd nici un turn, zise. — Nici eu nu-l văd, răspunse Como dezamăgit. Și totuși, va trebui să Încerc să-l eliberez pe Vic de acolo. — Poate că nu-l vedem fiindcă nu e, presupuse Pablo pe un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
până când, indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită În sus, aproape absent, Își strânse ochelarii cu grijă și Îi vârî În buzunarul de la cămașă - unde dispărură ca și când interiorul ar fi fost căptușit cu negura uitării. Mi-am dres vocea și i-am explicat că, păi, de fapt, căutam o cunoștință. Stătea la 202, așa socoteam. Tipul s-a uitat la mine de parcă nu mi-ar fi Înregistrat vocea. Sau poate era ocupat să stocheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu Îmi vine să cred că mai avem doar o singură zi, iubitule! am spus, după ce am comandat. Nu voiam deloc să părăsesc Parisul. Ne simțiserăm atât de bine aici. Amintirea certei pe tema chitanței de la Hotel Blakes pălise În negura uitării. Nu Îmi venea să cred că fusesem atunci atât de prinsă de ea Încât era cât pe-aci să mă gîndesc la posibilitatea anulării excursiei la Paris. Iubito, vom veni aici de multe ori, zise Hunter. Poate că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
felicitare. De la un răvaș dintr-o plăcintă. Un milion de oameni pot să se uite la o emisiune TV, iar a doua zi de dimineață să fie morți cu toții, din cauza unui slogan publicitar. Imaginați-vă panica. Imaginați-vă o nouă negură a istoriei. Exploratorii și căile de negoț au adus primele valuri de ciumă din China în Europa. Mass-media înseamnă o mulțime de noi mijloace de transmitere. Imaginați-vă cărțile puse pe foc. Și casetele, filmele, dosarele, radiourile și televizoarele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
profundă semnificație pentru cotidian. Dacă ar fi să punem sub semnul unui singur cuvânt ceea ce ne dezvăluie bogatul conținut al acestei lucrări și, în cele din urmă, mesajul ei fundamental, acest cuvânt ar fi dăinuire. Trecerea prin furcile caudine ale negurilor istoriei, contextele și conjuncturile mai mult sau mai puțin favorabile, momentele de avânt și cele de regres, nimic din toate acestea nu au putut frânge sau altera în mod substanțial fondul primar originar și, deopotrivă, original al uneia dintre marile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
confunda oricând în mintea unui Rahan de șase ani), cât despre conștiința adânc înrădăcinată că orice făptură e sortită, mai devreme sau mai târziu, pieirii (vezi dinozaurii) și că muștele, prin simplul lor bâzâit anacronic, desprins, nu știu de ce, din negurile preistoriei, nu pot face excepție. În privința lor, totul era hotărât: sfârșitul sosise. După cum vă puteți imagina (orice încăpere cu ferestrele deschise poate sta drept mărturie pe timp de vară), Rahan nu a avut nici o șansă de izbândă. Oricâte aripi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-a temut că ochii mei se vor întuneca), i-a mai trecut mâncărimea aia pe dinăuntru. ...uite că am fumat trei țigări, nu una, iar tata s-o fi săturat să mă aștepte și să scruteze de unul singur negura vremurilor, închipuindu-și cum ar fi curs viața lui (și a noastră, a tuturor) dacă la șutul ca din tun al lui Tătaru I mingea nu s-ar fi oprit unde s-a oprit, ci ar fi mușcat bara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca noi. Era la școală. Și nu oricum, ci într-a patra. Era, dacă vreți, ca și cum Mircea cel Bătrân ar fi fost încolțit de tancurile și mitralierele U.R.S.S.-ului. Un U.R.S.S. amenințător și îngâmfat, o dihanie desprinsă din negura și oroarea viitorului. Cu un chiuit scurt, care ne-a înghețat inimile, granițele noastre au fost încălcate, ca și cum la mijloc n-ar fi fost decât niște biete roți de cauciuc înjumătățite. În mai puțin de o clipă, un zid care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]