259 matches
-
spre universul dinafară. Devine vast și misterios. În muntele rîpos, Într-o peșteră, se află palatul patinați/or luminat de o „flacără misterică”. Peisajul este tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori ce fumegă, lună „gălbenindă”, duhuri neguroase, schelete etc. Locul mesei din Legende l-a luat aici peștera stîncilor alpice: loc de refugiu, sălașul duhurilor rele, spațiul infernalelor comploturi. Aici ascunde zmeul pe fia de Împărat pe care a răpit-o. Făt-Frumos este condus de un om
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
E spațiul singurătății mîndre, al melancoliei ce trece prin vecinătatea marilor mituri. Deplasîndu-se spre zona alpină, fantezia lui Bolintineanu caută locurile Închise și Încearcă o penetrație dincolo de linia vizibilului, realului. Fantasticul pătrunde În poem și, odată cu el, o mitologie autohtonă neguroasă, aceea pe care o complică pînă la absurd În Traianida. În locul desfătării, mai viu este acum blestemul, mai puternică este conjurația spiritelor negre. Curios, poezia capătă mai multă substanță din contactul cu acest obiect fantastic. În fine, privirea cedează auzului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bine concretizat, pentru ca În Nopțile din Iunie el să apară În toată vigoarea sa. Petru Dumitriu a dobândit acest succes cunoscând mereu mai adânc realitatea, Îndrumat de Învățătura partidului. Dacă În Vânătoarea de lupi se mai simte pe alocuri atmosfera neguroasă, bolnăviocioasă, fatalistă din Dușmănie, În Nopțile din Iunie autorul a făcut noi pași pentru lichidarea acestei viziuni: apare dârzenia În luptă, claritatea scopului, Încrederea În victorie, bucuria pentru succesele țărănimii muncitoare În lupta Împotriva chiaburilor, apar mugurii vieții noi la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care omenirea își leagănă de milenii implacabila soartă. Resemnare? Nu. Să ne împăcăm cu gîndul că nu ne naștem egali. Că avem ce merităm. Revoluțiile puse în mișcare de indivizii tarați ai ultimului secol par să intre definitiv în amintirea neguroasă a planetei. Oricum, trăiască diferența! Ne-am închipuit că rufoșii ce năpădiseră străzile după 1989 erau doar o defulare (de altfel și erau) după căderea comunismului, atît de grijuliu să-și ascundă, pudibond, furunculele, o defulare ținînd cît o modă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Micile bucurii ale unui idiot" sună, vag dostoievskian, textul lui Nelly Graur (din același Observator cultural nr. 43-44) și se referă la fenomenul care domină acum arta rusească, preluînd ecourile mișcării temerare a "underground"-ului din anii '70, ai brejnevismului neguros. Unul din eroii martiri ai perioadei, Valeri Cerkasov, a conceput, încă de la 18 ani, o lucrare ce înfățișează figuri autohtone din lemn niște matrioșka ordonîndu-le în așa manieră încît să formeze sintagma "vreau să mănînc". Și devenind, astfel (tragic), primul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă... cineva trase parcă În lături perdeaua neguroasă a norilor, și, În Întunericul cel mai deasupra al cerurilor, o poartă de senin limpede se deschise spre adâncimile umbrelor albastre, și o stea cu lumina tremurătoare Își cumpăni sfioasă chipul său peste adâncuri... Vasul nostru reia cursa de Întoarcere
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la Dante, în felul următor: "Un asemenea om nu este în stare să ia vreo inițiativă și, cînd e silit s-o facă, nu poate realiza totuși nimic. Viața sa decurge de parcă n-ar trăi-o; gîndurile îi devin din ce în ce mai neguroase și mai întunecate; se ferește de legăturile cu ceilalți.... La început, sinte nepăsare, apoi necaz și în cele din urmă greașă față de tot ce e bun și frumos"65. Nu numai că nu poate fi luată nici o inițiativă într-o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios barbarul de același neam/ Din miază-zi, nemuritor în sine,/ E locul blând și ierburile sfinte/ Țărâna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
în cele din urmă precumpănesc în relația cu modelele și cu imperfecțiunile, numeroase, ale lucrării. Oprindu-se asupra epocii fanariote în faza ei crepusculară, „o vreme de o caricatură tragică” (N. Iorga), când pe decrepitudinea inconștientă a unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]