504 matches
-
și s-a intitulat, absolut îndrituit, dar și absolut menajant: Kitsch un mod de considerare a frumosului. Vă imaginați cam ce defilare de forțe s-a consumat în incinta galeriei! O singură nedumerire ne revine nouă, cusurgiilor de serviciu: de ce neiertătoarea temă și-a găsit spațiul de manevră în chiar cea mai kitsch galerie bucureșteană? Pe numele ei GAMB (Galeria de Artă a Municipiului București). Enigme. Cum ar fi putut Ministerul Culturii să facă drumul invers celui făcut de întreaga nomenclatură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
blestemat ne-a hărăzit acest urît segment de timp, același destin ne-a oferit inegalabila și nesperata supriză de a vedea retușul înlăturat. Din păcate, prin sînge. Fotografie inversată. Odată retușul dispărut, fața, cu destule și adînci riduri, era pusă, neiertător, în crudă lumină. Presă dură, cotrobăind cu plăcere perfidă în pliurile unui abdomen care n-a cunoscut atîția ani higiena. Literatură, încă precară, scormonind derizoriul. Artele toate? Căutînd, disperate, un liman pierdut. Complăcîndu-se adesea, conștient? iconștient? ca reflex al unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci, dement, în chiar incinta Halei, nici unul dintre administratori neridicîndu-se din fotoliu, să intervină - au fost aruncate petarde de pe blocuri, de la ferestre, cu evidenta intenție de a nimeri capete de trecători - etc. etc. (Ce simplă ar fi fost, preventiv, amendarea neiertătoare a celor care comercializează aceste nenorocite subproduse!) Cu stupefiata și trista constatare că, de data asta, de aceste sărbători, ceva rău prevestitor și-a făcut apariția în și așa imprevizibila societate în care ne mișcăm, trebuie să vedem că, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secol 19, Matisse e cel care-i determină decisiv traiectoria. Și asta, cu exact un secol mai tîrziu. Deci pe durata a o sută de ani, imaginea, care pînă atunci fusese tutelată de armonismul atîtor secole de artă echilibrată, cunoaște neiertătoarele modificări ce aveau s-o aducă în pragul disoluției, al dispariției. Prag ce poftim se prelungește și sub ochii noștri, avertizați mereu că, în imperiul sec al tehnologiei, arta trebuie să moară. Că în fața unui Matiz, Matisse trebuie să dispară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu apucături noi, extrem de fotogenice în ochii activiștilor, peisagii cu blocuri heirupiste, despre care parșivul Frunzetti spusese cîndva că sînt, în pictura comeseanului, calupuri, sau cantalupuri, sau cam așa ceva. Acidul mărgăritar își găsise, și de data asta, întrebuințarea. Ardea cu neiertătoare insistență. La care ofuscatul pictor de blocuri-cantalup, sau calup, sau... nemaiputînd îndura corosivitatea, amenință cu Miliția. Mărgărit puse punct: mă, H., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Trei. Ajuns, după botezul focului gazetăresc, în scurtă recluziune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al Securității) e lung! Așa suna, în anii crînceni, metaforicul avertisment al piticilor bruneți, cu mîini mici și lucioase, de barbugii, blazonate cu epoleți ascunși, adresat celor din diasporă. Nu "tutulor", ci numai "trădătorilor de țară", a căror limbă iute, neiertătoare, ajungea, pe unde scurte, exact unde trebuia. Limbă pe cît de incomodă pentru manipulatorii cu ochi albaștri, pe atît de stenică pentru imensa masă de români, retrasă noaptea la un semnal în case, răsucind cu mînă flămîndă butonul aducător de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Americii, ne mirăm. Dar, mă rog, nu ne e frică nouă de America. Forța ei de autoreglare democratică e oricum mai puternică și mai statornică decît accidentalele derapaje. P.S. 2006 Regret preconceputele-mi judecăți privindu-l pe Bush-junior, atît de neiertător, iată, în dramaticul său mandat, cu forțele răului mondial. A născut-o cînd era ea însăși fecioară. Așa știau toți, că era fecioară. Fecioară din fecioară. Maică-sa, Miss Uzină, murise în ultimul bordel, cel de pe strada Uzinei (pe care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deja vehiculat în mediile supersofisticat-postmoderne, excelent fotograf (aptitudine, de altfel, implicată demersurilor curentului la modă). Locul desfășurării: curtea atelierelor. Fulguiește. Cunoscînd ce expune efebul fotograf, ce piese îndepărate stilistic de ale mele (și nu sînt singurul), menite să producă șocul neiertător al anulării "tradiționalelor", "vetustelor" armonii, simt o oarecare jenă de fiecare dată cînd îmi așez pe șevalet lucrarea ce urmează a fi fotografiată de... colegul meu. Îi surprind, hoțește, figura și nu-mi pot da seama dacă rictusul ei traduce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un episod. Nu și soluția definitivă. Să nu facem din ele începutul sau sfîrșitul dăinuirii noastre, aici. Atenție! Mintea cea de pe urmă... Doi mari prieteni: Gauguin (1848-1903) și Van Gogh (1853-1890). Atît de prieteni încît, după una din certurile lor, neiertătoare, cel de-al doilea își taie urechea. Lăsînd, în schimb, istoriei artei, prin tragismul gestului, una din capodoperele ei memorabile. (la un recent zaiafet, m-am certat cu ancestralul meu prieten, aproapele Mihai Ursachi. Vă informez că toate cele patru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
microfoane). Cheful de viață și de improvizație era total. Dur adesea. Mă repet obsesional. Un exemplar: George Mărgărit, minte briantă, pe cît de doct nutrită, pe-atît de ornamental spurcată. Cînd, în locantă, un pictor hipercorect în toate și iritat de neiertătorul colimator mărgărităresc recurgea la suprema amenințare, Mărgărit rostea notoriu: Mă, T., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Într-o după-amiază îmi intră în atelier (păhă)Ruțu Florea, sculptorul. Criță. Hotărît să-mi aplice, de ce?, lecția dură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sinistra prohibiție comunistă moștenitoarea ei, întreținînd pînă mai ieri inconfundabilul parfum. Și care, găsind în fabulosul Miki Zaim ultimul ei mohican, fascina încă pe cei care știu ce fuseseră dintotdeauna Iașii. Perpetuîndu-le încă marca. Sunîndu-l acum o săptămînă și cunoscîndu-i neiertătorul diagnostic mă așteptam să-i aud aceeași înaltă voce de trubadur întîrziat, telefonul m-a avertizat că totul era sfîrșit: Aștept... aștept..., suna acum stins vocea care cîndva făcea să ia foc zaiafeturile noastre. Ce-aștepți, măi, Mikiduță? l-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o pînză... Cum, tot așa, dacă aș trage concluzia (iliescian populistă) că mai bine sărac, dar cinstit, decît bogat, dar... Aferim! Sub ochii noștri, o lume îi ia locul alteia; ne convine/ nu ne convine, ultima își impune cu asprime, neiertător, noua cutumă. Pictorilor și pictorilor nerămînîndu-le decît soluția individuală. Într-o Românie pe care începem să o iubim din nou după lugubrul interstițiu comunist, pentru că nu mai vrea (nu mai are cum) să se întoarcă la colectivism lozincard. Așa proceda
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în năclăitele conflicte de interese ale justiției, scoaterea panicată de la naftalina mineriadelor a înrăitului Iliescu nu-și mai justifică acum prioritatea, vilegiaturile țopiste își pot retrasa rivierele. Renunțarea premierului la actul radical al demisiei și deci și la cel al neiertătoarelor anticipate, aduce pesedismului o nesperată calmă plutire pe aceleași năclăite ape ale postcomunismului. Se înșală însă, același pesedism, dacă își imaginează descurajarea (chiar și temporară) a premierului liberal. Nimic din casantul scenariu al înlăturării ticăloșiților nu se diluează în puhoaiele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără egal. Ticul facial al parkinsonianului, de nesupravegheat, se amplifica într-un crescendo comic, pînă la paroxism. Paroxismul marelui umorist al unei triste existențe. Dacă imediat îl așezăm aici și pe un longeviv Paleologu, de curînd plecat dintre noi, cu neiertător casantul său calificativ, imbecil, imposibil de prizat altfel decît rîzînd cu lacrimi, avem exact ceea ce România a pierdut iremediabil: dimensiunea comicului superior. Nu aș risca pînă la a surprinde chiar și la fostul meu magistru de facultate, academicianul de-acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-și încheia studiul care avea să reprezinte și cântecul de lebădă al istoricului. Nu unul tânguitor, cum observa perfect îndreptățit un alt coleg de breaslă, ci unul care pune în lumină victoria spiritului asupra materiei. Realizată în manuscris, sub presiunea neiertătoare a timpului și nemiloasă a suferinței, cartea n-a apucat să mai vadă lumina tiparului cu autorul ei în viață, pentru că, la numai o zi după ce trecuse în a 67 primăvară, marele om de știință a părăsit definitiv această lume
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fiind urît. Este însă o încercare de urît înțeles estetic. Nouă ni s-a părut simplist. Spectacolul lui Const. Popa și Dan Nasta e o meditație gravă asupra condiției omului acestui timp al violenței și agresiunii; este, totodată, o oglindă neiertătoare pe care ne-o pune fiecăruia în față, cu somația de a ne privi și judeca. Este, apoi, o pledoarie în favoarea demnității umane, a verticalității morale, individuale și colective; și un avertisment privind pericolul permanent al agresiunii absurdului în viața
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că avem de-a face aici cu o sursă importantă de radicali liberi. Digestia bacteriilor sau fagocitoza Când o bacterie intră în organismul nostru, ea este de obicei identificată ca un intrus nedorit. Organismul reacționează imediat trimițând agenți de securitate neiertători care au datoria de a o elimina pur și simplu. Unul din modurile de a lucra ale agenților de securitate - mecanisme de apărare - este cu totul și cu totul deosebit: aceștia înghit bacteriile și lasă „stomacului” lor foarte performant sarcina
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
erau doar mijloace. Or, prin cultură un popor ajunge la comportamente dezirabile, la o atitudine demnă ș( prolifică. Manolescu este unul dintre cei care atacă lectura parțială a lui Maiorescu. "C(t de (nșelătoare e aparența acelui Maiorescu sarcastic ș( neiertător (n planul goalelor abstracțiuni! A disprețui polemica de interese personale ș( a răm(ne la idei nu (nseamnă pentru Maiorescu a nega că ideile au ș( o valoare practică ș( că dintr-o doctrină se poate naște o școală" (Manolescu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de creație literară, polemist totuși cu o argumentație masivă ș( primară, (n ton familiar ș( elementar al cursurilor serale sau al (ntrunirilor socialiste, luminată de o robustă credință reformatoare, cu obiective exclusiv sociale..." (Lovinescu, 1940: 280-281, vol. II). Dur, sec, neiertător, dar după c(teva r(nduri, Lovinescu (l acceptă contre coeur pe Gherea drept (ntemeietorul criticii rom(nești dintr-o anumită perspectivă, (n continuarea lui Maiorescu. Aceasta nu reduce cu nimic din nedreptatea făcută (n pasajul reprodus. Nu este nevoie
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ereditar. În perioada interbelică, autorul Își exprimase interesul pentru posibilele aplicații ale teoriilor eugeniste la practica antropologică, dar În anii ’50 și ’60 a publicat câteva lucrări În care condamna eugenia ca teorie „burgheză”. Într-un anumit sens, critica sa neiertătoare a oferit teoriilor determinismului ereditar o nouă nișă de afirmare, pentru că lucrările lui Preda Începeau prin a prezenta argumentele eugeniste, familiarizând astfel chiar și cititorii ignoranți cu principiile de bază ale eugeniei 14. Ideile eugeniste au revenit În viața publică
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
N. T. Orășanu redacta această „foaie umoristică”, a cărei editare a fost obligat deseori să o întrerupă în urma intervenției autorităților. Atitudinea obișnuită la N. T. Orășanu este de veșnică opoziție, criticile fiind egal îndreptate către toate partidele politice. Predomină satira neiertătoare, cu violențe de limbaj și cu atacuri personale, care întunecă umorul, de bună calitate uneori, și face să treacă pe un plan secundar virtuțile de poet satiric ale lui Orășanu, altfel deloc neglijabile. Scriitorul recurge adesea la portretul satiric în
FARFARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286960_a_288289]
-
El scrie: „Orologiul comunității a fost un instrument de dominație economică, socială și politică folosit de negustorii care dominau comunitatea”45. Dacă În artizanat și În agricultură, lucrătorii imprimau ritmul activităților, În fabrici, mașinile dictau tempoul. Era un tempo continuu, neiertător și precis. Modul de producție industrial era, În primul rând, metodic. Ritmul lui era imaginea În oglindă a ritmului orologiului. Noul lucrător trebuia să-și cedeze În Întregime timpul său În favoarea noului ritm al fabricii. Trebuia să fie punctual, să
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
De-ar fi să vii, întrebările vor atârna pe fitilul candelei, cu ultimele pâlpâiri tăinuite ce presimt ezitarea din gânduri. Nici bucurie, nici tristețe. În așteptarea atingerii, o umplere în acorduri de tăcere. UN NU ROSTIRII POTRIVNICE Uneori rostirea lovește neiertător, de ai vrea să provoci furtuna în deșertul liniștii murdărite de neputință. Rostirea devine capabilă de orice, din nebănuite direcții, întotdeauna în căderea unei alte rostiri. Spusele, otrăvitoare săgeți care se înfig în zona suportabilității, pironite în veșmântul invidiei, acoperind
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
menuurilor, Arta serviciului, Politețea la masă. Rețetele provin din bucătăriile românească, franceză, rusă, greacă, turcă, ungară, poloneză și germană. Modest, dar extrem de harnic și riguros, S. s-a bucurat de apreciere și datorită altor calități, recunoscute până și de un neiertător pamfletar precum Tudor Arghezi, care îi remarca politețea înnăscută, eleganța atitudinii și a comportamentului, conchizând: „discret, atent și făcând abstracție de persoana lui, domnul Sevastos a știut să-și facă un prestigiu și să-l mențină”. Volumele Cronici rimate (1963
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
părțile de molima grozavă a ciumei” 555) sau în spații izolate și neinfestate („Iară Dumitrașco-vodă [Cantacuzino], vădzându atâta omor, au ieșit în deal la Gălata cu boierii, și acolo ședè” - Ion Neculce), elitele au plătit un obol însemnat acestei boli neiertătoare. „într-această vară” - nota Radu Greceanu -, „fiind domnul la Cerneti, i-au venit veste de la țarigrad, cum au murit de ciumă [epidemia stanbuliotă din 1697] fii-sa, doamna Mariea, carea o ținea Costandin-vodă Duca, fiind mazăl la țarigrad”. De ciumă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]