620 matches
-
în mare frământare, ca nu cumva, din cauza sarcinii, să fie amânată (de la pătimire). Căci nu se îngăduia (după legile romane) ca femeile însărcinate să fie condamnate la moarte. Apoi să nu-și verse sângele ei sfânt și nevinovat printre alți nelegiuiți (mai în urmă). Dar „și însoțitorii ei de mucenicie erau adânc întristați de a lăsa o așa de bună tovarășă și însoțitoare singură pe calea aceleiași speranțe. De aceea, cu trei zile înaintea muceniciei, uniți cu toți în aceeași întristare
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Încondeind factorii represivi, adică bruta și obtuzul (de la gardieni până la director), atent la toată această lume amestecată care, printre speranțe, deznădejdi și resemnări, își omoară timpul ce abia se târâie, D. portretizează cu ascuțime. Sunt aici minori dedați viciului și nelegiuiți care nu au uitat să plângă, borfași detestabili și țicniți ilar-înduioșători și mai sunt condamnații la pedeapsa capitală, despre care autorul scrie rânduri dense. În aceeași linie, de comentariu tăios, pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările din ultima recluziune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
aceste lucruri? 6Și acum știți ce‑l oprește, ca să nu se arate decât la vremea lui; 7 Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. 8Și atunci se va arăta nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale. 9Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale. 9Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, 10și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n‑au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. 11Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă în minciună, 12ca să fie osândiți toți cei ce n‑au
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Β∀Δ≅ΛΦ∴∀Η). Parusia monstruoasă a „celui nelegiuit” va fi asemenea unei cratofanii. După cum am spus deja, ea va fi pusă în scenă sau, mai exact, inspirată de Satan, fiind însoțită de „semne și minuni mincinoase”. Cei meniți pierzării, nelegiuiții, vor crede orbește în această antiparusie. Credința lor nu vine dintr‑o hotărâre liberă, ci este rodul unei „lucrări de amăgire” (ƒ<ΞΔ(γ4∀ Β8ς<0Η), pe care Dumnezeu însuși le‑o va trimite. Așadar, Dumnezeu, printr‑un gest de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Β≅4ΖΦγ4 2γ:∴ϑ∀, ≅⇔∗ΞΒ≅ϑγ (Ξ(≅<γ< ƒ> ∀∅™<≅Η. [...] și atunci se va arăta înșelătorul lumii, ca fiu al lui Dumnezeu, și va face semne și minuni; și pământul va fi dat în mâinile lui și va face lucruri nelegiuite, care nu s‑au făcut niciodată din veac. Acest pasaj trebuie analizat în contextul general al operei. Didahia este alcătuită din trei secțiuni principale. Prima este consacrată descrierii celor „două căi”, a vieții și a morții, sufletul omenesc aflându‑se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tot felul de răutăți (ν<≅ΛΗ, Β≅8Ξ:≅ΛΗ, :≅ 4Πγ∴∀Η, 6≅8∀Φ∴∀Η 6∀ℜ ΒΦ∀< 6∀6∴∀<). În concepția lui Iustin, demonii nu sunt zei: „Nu numai că [...] nu sunt drepți, ci sunt niște demoni răi și nelegiuiți care, în ceea ce privește faptele, nu se aseamănă nici măcar cu oamenii cei doritori de virtute” (1 Apol. 5, 4). Astfel, primul pas către demonizarea păgânismului constituie chiar demonizarea... demonilor. Pentru un creștin, Iustin spre pildă, cuvântul ∗∀∴:Τ< are o conotație strict negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7-12) Motive Războiul cosmic Succesiunea imperiilor Cornul cel mic Piatra care lovește colosul Cei trei regi învinși Blasfemiile împotriva lui Dumnezeu Schimbarea sărbătorilor Oprirea jertfei neîncetate Ocuparea templului Persecuția sfinților Trei ani și jumătate de persecuții Perversitatea Amăgirea Apostazia Regele nelegiuit, pervers și distrugător Regele din Nord și regele de la Miazăzi Mândria Moartea fiarei Tulburările Sfârșitul veacurilor Cele 70 de săptămâni de ani Cetatea sfântă Fiul Omului Împărăția cea veșnică a sfinților Judecata Capitole 8,10 2,31‑33 („chipul” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să ne acopere pe toți cu aceeași defăimare. Noi însă nu avem nimic în comun cu aceștia, nici în învățătură, nici în moravuri, nici în viața de zi cu zi; dar acești oameni, care trăiesc în dezmăț și profesează învățături nelegiuite, se slujesc de Nume ca de un voal cu care își acoperă răutatea (I, 25, 3). Așadar, ereticii nu numai că proclamă o doctrină falsă, fără nici o legătură cu cea transmisă de Apostoli și preoți; mai mult, prin comportamentul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
permanent grija de a nu interveni la nivelul conținutului propriu‑zis. Dumnezeu se descoperă pe sine acolo unde dorește și cum dorește. Tratatul va lua în discuție douăsprezece puncte, enumerate în pr2γΦ4Η: 1) natura parusiei Anticristului; 2) împrejurările apariției „nelegiuitului” (2Tes. 2,8); 3) tribul din care va veni; 4) numele său; 5) modul în care își va aduna poporul „de la marginile pământului” (Mt. 12,42); 6) persecuțiile pe care le va declanșa împotriva sfinților (Mt. 13,21); 7) se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al tiranului eshatologic. Ca dreaptă răsplată pentru toate nelegiuirile sale, el a suferit o moarte îngrozitoare: „El a fost lovit de biciul lui Dumnezeu, atât de tare, încât nu‑și mai putea suferi propria duhoare. În viață fiind, din ochii nelegiuitului ieșeau viermi foșgăitori. În zadar a înălțat spre Dumnezeu rugi și mărturisiri, n‑a dobândit vindecarea” (III, 4, 5). Cu toate acestea, în fața morții, monstruosul personaj își vine în fire și recunoaște atotputernicia lui Dumnezeu: „Deznădăjduit din pricina stării sale și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
orice personaj învestit cu puteri excepționale și susceptibil de a destabiliza, prin aceasta, ordinea existentă. Care erau, concret, faptele reprobabile imputate celor încadrați în această categorie? „În sistemul juridic roman, învinuirea de vrăjitorie desemna mai întâi celebrarea riturilor nocturne și nelegiuite în scopul de a rosti descântece, de a fermeca, de a vrăji o terță persoană. De asemenea, practica divinației care întrebuința sângele sau măruntaiele victimelor umane, sacrificate într‑un loc sfânt, deținerea de cărți de vrăjitorie, fabricarea sau folosirea substanțelor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Origen, există o vrăjitorie „profană”, lipsită de orice eficacitate, practicată de majoritatea impostorilor, și una sacră, strâns legată de puterea numelui lui Cristos. Numele lui Cristos posedă o asemenea putere, încât își păstrează eficacitatea chiar și atunci când este rostit de nelegiuiți. Tocmai acești „nelegiuiți”, care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos pentru a săvârși false minuni, sunt numiți de Origen „anticriști”: „Vrăjitorii nu sunt anticriștii despre care Cristos îi avertizează pe ucenici; anticriștii sunt vrăjitori care îndrăznesc să uzurpe numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vrăjitorie „profană”, lipsită de orice eficacitate, practicată de majoritatea impostorilor, și una sacră, strâns legată de puterea numelui lui Cristos. Numele lui Cristos posedă o asemenea putere, încât își păstrează eficacitatea chiar și atunci când este rostit de nelegiuiți. Tocmai acești „nelegiuiți”, care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos pentru a săvârși false minuni, sunt numiți de Origen „anticriști”: „Vrăjitorii nu sunt anticriștii despre care Cristos îi avertizează pe ucenici; anticriștii sunt vrăjitori care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos. Căci este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a stat de multe ori, pretinzându‑se Dumnezeu și Cristos, însuși Cuvântul lui Dumnezeu, el care este urâciunea pustiirii” (Com. Mt. ser. 42). În plan istoric imediat, anticriștii, înțeleși ca abominationes desolationis, sunt ereticii care propovăduiesc o învățătură falsă și nelegiuită. Anticristul‑uerbum falsum, propus de eretici, trebuie să fie înlăturat din „lăcașul sfânt” (Scriptura) printr‑o interpretare corespunzătoare. Exercițiul exegetic ne este propus, așadar, ca un veritabil exercițiu spiritual al cărui ultim scop este acela de a „distruge”, într‑un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veche în Orient (la drept vorbind, textul este foarte obscur: versurile 137‑141). În versurile 137‑148, confruntarea finală este prezentată ca o încleștare decisivă între forțele binelui, masate în Orient („ținutul celor credincioși”), și forțele răului, masate în Occident (nelegiuiții care au dărâmat Templul Domnului). Conflictul Orient‑Occident constituie preludiul sfârșitului lumii, descris în versurile imediat următoare. Acest sfârșit ar putea fi evitat numai dacă oamenii și‑ar schimba comportamentul, adică s‑ar întoarce la Dumnezeu. Cele trei etape eshatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apoc. 17, „cetatea Babilonului”. Nero va fugi din această cetate a „noului Babilon” și se va refugia la curtea regelui Persiei, nu pentru a declanșa atacul împotriva propriei cetăți‑mamă, ci împotriva... Ierusalimului: „El se va ascunde în mulțimea acestor nelegiuiți pentru a complota împotriva neamului adevărului” (versul 149). În cel de‑al doilea fragment (versurile 214‑227) apar două detalii interesante: Nero, în postura tiranului eshatologic, va coborî „din cer” pe pământ, adus de Parce, apoi va „tăia dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
obligă, încă o dată, să cităm: „Dreptatea va fi atât de rară, nelegiuirea, avariția, cupiditatea, pofta vor ajunge atât de mari, încât cei buni, dacă din întâmplare vor mai exista, vor ajunge pradă nebunilor și vor fi pretutindeni chinuiți de cei nelegiuiți. Numai cei răi vor propăși; oamenii de ispravă vor suferi ocări și vor fi pradă sărăciei” (7, 15). Lumea va cunoaște o escaladare a răului. Dreptatea se va micșora până la dispariție; patru vicii vor stăpâni întreaga lume: inpietas, auaritia, cupiditas
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pare încă și mai stranie. În debutul scrierii sale De mortibus persecutorum, redactată către 314‑315, Lactanțiu notează, polemic și irevocabil, în legătură cu Nero: „Tiranul nestăpânit, doborât din puterea lui absolută, prăbușit din înaltul grandorii sale, dispare neprevăzut: nici măcar mormântul fiarei nelegiuite nu este cunoscut. Acest lucru a făcut pe unii, nechibzuiți (quidam deliri), să creadă că a fost răpit din lume și păstrat în viață pentru a fi ultimul persecutor, fiind și cel dintâi, precedând venirea Anticristului”. Pentru apologetul creștin, dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mincinoase, săvârșite prin magie înșelătoare, îi va face pe iudei să creadă că el este Cristos cel așteptat. Apoi, va fi vădit de tot felul de ucideri și nedreptăți, atât de mari încât îi va întrece pe toți nedrepții și nelegiuiții care au fost înaintea lui. Va avea gânduri ucigașe, înverșunate, nemiloase și pline de vicleșug față de toți, dar mai ales față de noi, creștinii. Va îndrăzni să facă acestea numai trei ani și șase luni, apoi [puterii sale] i se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de aceștia! (1In. 2,18). Nu dați crezare oricărui duh, căci mulți profeți mincinoși au ieșit în lume” (1In. 4,1). Apoi Iuda, fratele lui Iacob, spune lucruri asemănătoare: „În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite. Aceștia sunt cei care, fără nici o teamă își sunt loruși păstori” (Iuda 18). Așadar, teologii și apostolii sunt în perfect acord în această privință [...]. Atunci când Domnul Isus Cristos a luat trup din sfânta și preacurata Fecioară, a ales seminția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bunăvoința, spunând: „Noi ne încredem în tine, noi toți credem în tine și știm că tu vei face dreptate pe pământ. De la tine așteptăm mântuirea, căci buzele tale au rostit o judecată dreaptă și bună”. La început, el, mincinos și nelegiuit, se va preface că respinge slava, dar oamenii nu vor înceta, vor face presiuni asupra lui și îl vor proclama rege. Apoi, el se va semeți în inima sa și cel blând se va face aspru, cel care căuta iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
subiectul cât mai repede cu putință (20, 9, 3): Dar cine este această fiară? Problema aceasta ar avea nevoie de o cercetare atentă. Să spunem cel puțin că nu este împotriva dreptei credinței să vedem în aceasta însăși Cetatea cea nelegiuită și poporul necredincioșilor, dușmani ai poporului credincioșilor și ai Cetății lui Dumnezeu. Chipul său îmi pare a fi prefăcătoria lui, în oameni, vreau să spun, în cei care par credincioși, dar trăiesc necredincios. Ei se pretind, de fapt, a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care este ținut ascuns până la sfârșitul lumii; când se va întoarce pe pământ, el va avea exact vârsta pe care o avea în momentul dispariției sale; c) katechonul ar fi un personaj colectiv, care adună în sine pe toți cei nelegiuiți și necredincioși din sânul Bisericii. Sfârșitul lumii va veni atunci când numărul lor va fi suficient de mare pentru a constitui o armată a Anticristului (20, 29, 3). Exegetul se arată favorabil acestei ultime interpretări, coroborând fragmentul paulin de la 2Tes. cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l prăbușească.” La fel de limpede ne‑a arătat acestea și fericitul Pavel. Căci, după cele pe care le‑am spus deja, el a adăugat: „Până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte; Și atunci se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Parusia aceluia [va fi] prin lucrarea lui Satan, [însoțită de] tot felul de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]