685 matches
-
aspiră la un statut cert. Dorința de lămurire, de mărturisire, de autocunoaștere l-a premers, dorința de clarificare estetică Îl Împinge pe căi imprevizibile. Prin faptul că spune, Într-un limbaj propriu, o istorisire, jurnalul intim acoperă un spațiu Încă nelocuit al imaginarului. Altfel spus, transcrie obsesia necesității, a dorinței. A spune Înseamnă Întotdeauna și a inventa. A te supune unei reguli, chiar dacă n-ar fi decât dorința. Care, la rândul ei, implică o convingere: certitudinea că textul literar este, la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Shandy. Nu întotdeauna vechiul moare în parodie. Uneori, ca în utopia lui Cyrano de Bergerac din 1650, Altă lume, al cărei erou "zboară în lună cu ajutorul rachetelor", "parodia anticipează realizarea unui vis", notează cercetătorul rus la capitolul "Insule îndepărtate, zburătoare, nelocuite"20. Mai mult, prin intermediul parodiei, un gen de literatură -utopia creează un altul, anticipează, cu toată tautologia, chiar literatura de anticipație. Nu întâmplător discuției cu privire la utopii și "robinsoniade" i se acordă, în Nașterea noului roman, un spațiu atât de vast
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de condițiile grele, specifice zonelor muntoase, în care acționa, îndeosebi în Slovacia, și de cele ale climei aspre de iarnă. Afiliat Corpului 7 Armată, personalul Subcentrului nr.1 Informații era încartiruit, potrivit condițiilor de război, în pivnițe, grajduri ori camere nelocuite și reci, locuri improprii pentru desfășurarea unor activități ce țin mai mult de munca de birou. Cu toate aceste neajunsuri, s-a făcut remarcat în cursul luptelor din Ungaria, între 10 decembrie 1944 și 18 ianuarie 1945, prin acțiuni și
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
construit vile și garaje... Acesta e un semn bun; un element de progres, de prosperitate... Da. De acord cu dumneavoastră. Cu condiția să fie locuite de ființe vii, să le folosească cineva, indiferent cine. În marea lor majoritate ele stau nelocuite. Porțile ferecate dau o notă sumbră satului. Multe sunt considerate case de vacanță sau de rezervă cu toate că, mulți tineri muncesc în străinătate tocmai pentru a reuși să-și facă o amărâtă de casă în satul natal... Probabil, așa trebuie să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înseamnă că nu există, și-au început cercetările în condițiile precare rămase în urma războiului mondial, începând munca pasionată cu un utilaj de laborator redus, într-o cameră abia amenajată, cu material de cercetări păstrat într-un beci al unui pavilion nelocuit, cu geamuri sparte asemenea soților Curie. Câtă deosebire între posibilitățile tehnice ale științei actuale când s-a pus în evidență și se analizează structura nucleilor, a cromozomilor și mijloacele de atunci. Totuși se lucra cu entuziasmul omului de știință care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
vestul Transilvaniei și Banatul au păstrat afinități cu spațiul central și vest balcanic (inclusiv dinaric). 45 Multă vreme Dejul a concurat regional Clujul, valorificându-și poziția de la confluența Someșelor. 46 Până la trasarea căii ferate, valea superioară a Prahovei era aproape nelocuită cu excepția mănăstirii Sinaia. 47 Mai ales că, la momentul respectiv, calea ferată era deja construită și asigura infrastructura de transport necesară valorificării petrolului. 48 Mult timp, capitala ținutului a fost deplasată când mai spre nord, când mai spre sud. În
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
putea fi inițiată o întreagă discuție despre raporturile măștii cu moartea. Gorgo, figură a alterității radicale, aceea a morții, se înfățișează în întregime ca o mască. Celelalte două divinități mascate, Artemis și Dionysos, sunt divinități ale ținuturilor mărginașe, ale spațiilor nelocuite, ale pământurilor lăsate în paragină, ale pădurilor, ale țărmurilor mării, divinități „ale granițelor, ale zonelor limitrofe, ale frontierelor unde apare Celălalt”. Ca și colossos-ul, masca poartă, așadar, semnele unei alterități. Capul lui Gorgo, divinitatea redusă la mască, indică, observă Vernant
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
propriului trup și pe cele ale minții sale răvășite, cum recunoaște ea însăși. Iar rătăcirilor ei nu le va putea pune capăt decât moartea. Nici Prometeu nu crede altceva; el reia istorisirea destinului lui Io tocmai pentru a evoca spațiile nelocuite de om, pustii, lăsate în paragină, unde își au sălașul Forkidele, trei fecioare îmbătrânite, cu trup de lebădă, cu un singur ochi, cu un singur dinte și la care „nu se uită niciodată nici ziua soarele, nici noaptea luna”. În preajma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ar putea fi confundată cu masca având statut de efigie divină, cu masca imaginilor de cult. Ea rămâne totuși semnul unei alterități care îl deosebește pe erou de cor, alteritate datorată raportului său privilegiat cu zonele aflate la limita spațiilor nelocuite, a regiunilor învăluite de tenebre, învecinate cu împărăția morților. Purtând marca unui semn divin și, în același timp, a unei relații cu moartea, ca în cazul măștii de cult, masca eroului tragic sugerează totodată primejdia și teama. Oare spectatorul, aidoma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
întâmplările a căror protagonistă Paulina este în mod direct, ci și cele legate de destinul nefericitului Antigonus : plecat pe mare cu pruncul surghiunit, omul acostează, silit de furtună, într-un ținut sălbatic, pe un țărm neprimitor și, pe cât se pare, nelocuit; ajunge, astfel, într-o lume a alterității primejdioase, într-un spațiu-limită unde își va afla moartea (va muri devorat de un urs), dar unde va triumfa și viața: fetița părăsită va fi găsită de un păstor care o va adăposti
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nebuni pentru că spusese adevărul?) și că nu există odihnă după cumplita oboseală a vieții și nu există evadare din temnița ei decât printr-o moarte eliberatoare, luminoasă, prin cufundarea într-un somn netulburat de vise, prin intrarea într-un spațiu nelocuit de fantome. Un spațiu liber de fantome? Dar asta înseamnă sfârșitul teatrului. Căci frumoasa și luminoasa moarte va suprima acea zonă care, despărțind viața de neființă, de neant, reprezintă teritoriul revendicat dintotdeauna de teatru, locul unde aventura omului pe pământ
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se teme că, sculptând, descătușează și pune în libertate un soi de umbră a cărei existență îl va obseda, îi va tulbura tihna”. „Arta” înțeleasă, desigur, în sensul occidental al termenului, ca pură fabricație estetică a unor efigii vide lăuntric, nelocuite de dublul lor. Abia odată cu dispariția acestei „arte” se va instaura acea magie legată de înfrângerea morții, capabilă să rețină sufletul la marginea vieții, să elibereze umbrele ce vor ieși la lumină desprinzându-se din strânsoarea pietrei, aidoma fantomei ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tuturor celorlalți deportați În condiții similare. Cei Întorși acasă aveau să-și recupereze casele - de obicei, Într-o stare jalnică și, evident, goale -, dar nu și pământurile și celelalte bunuri lăsate la plecare. Satele noi din Bărăgan nu au rămas nelocuite. Conform Deciziei Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, ele Începuseră să fie populate de deținuții politici eliberați din Închisori - „politicii”, cum li se spunea - care, din motive de carantină politică, aveau să petreacă un număr de ani
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Cioran se simte înrădăcinat chiar în dezrădăcinare?! În fine, probleme deocamdată secundare în demersul nostru care se agață de cuvântul „adevăr”. Or, a spune „mai aproape de adevăr” înseamnă chiar a recunoaște că adevărul, ca instanță absolută, e, de fapt, de nelocuit. Oricât de aproape de adevăr ai fi, nu ești ceea ce s-ar putea numi Adevărul însuși. Când folosește cuvântul „adevăr”, scepticul și „cinicul” Cioran, cel care slujește unei libertăți care lasă impresia că nu presupune nici un fel de angajare, enunță ipoteza
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
baștină blestemat. Iată: „Singurul merit pe care mi-l recunosc e că am înțeles foarte de timpuriu că trebuie cu orice preț să părăsesc spațiul mioritic. Pământ blestemat. E drept că Parisul începe să-i semene. Universul a devenit de nelocuit” (15 septembrie 1977 Ă 531). De fapt, putem deduce că Cioran nu poate trăi decât într-un loc de nelocuit, într-un pământ blestemat, într-un spațiu al negativității. E încercarea, adică proba, prin care dă sens vidului. Nu spusese
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
orice preț să părăsesc spațiul mioritic. Pământ blestemat. E drept că Parisul începe să-i semene. Universul a devenit de nelocuit” (15 septembrie 1977 Ă 531). De fapt, putem deduce că Cioran nu poate trăi decât într-un loc de nelocuit, într-un pământ blestemat, într-un spațiu al negativității. E încercarea, adică proba, prin care dă sens vidului. Nu spusese el că, până la urmă, „neantul provincial începe să fie un paradis” (1 aprilie 1971 Ă 494)? Așadar, Parisul, loc de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la toate compromisurile” (I, 223). De reținut motivul neputinței acesteia, generate de metafizica propriului corp. Întrebarea e, însă, alta: cum va putea demonul să locuiască într-o sihăstrie? Apoi, este Cioran un demon veritabil?! Este peștera un loc chiar de nelocuit?! Prin urmare, să rămânem pe teritoriul nevoii de singurătate: chiar dacă-l disprețuia pe Sartre, ni se pare că Cioran ar fi putut spune deopotrivă cu el: ceilalți sunt Infernul. Ceilalți, de care nu se poate despărți, cu care chiar conviețuiește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu întunericul, am descoperit că alături de mine mai stăteau pe banchete două familii care priveau în jos, suspinînd. Cînd am coborît și eu privirea... am tresărit o țîră: la picioarele mele era un sicriu. Mi s-a spus că e nelocuit, așa că mi-am mai revenit. Se făcuse 4 și jumătate. Am ațipit. După nici cinci minute, ceva mi-a trecut pe la picioare. Am înghețat mă gîndisem, drept să spun, la un strigoi. Mi s-a explicat că era, dimpotrivă, o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
împinge către centrul Africii, urmând linii mai vechi de penetrare, ce corespund pătrunderii Islamului în profunzimea continentului negru și care riscă să pună în discuție frontierele existente. De altfel, prin însăși dificultatea materializării unei granițe pe spațiul fluctuant al întinderii nelocuite, deșertul golește de sens conceptul de frontieră. Astfel, Libia colonelului Ghadhafi năzuia în anii ’80, cu sprijin sovietic, să construiască Statele Unite ale Saharei, sens în care, profitând de haosul intern din Ciad, a ocupat fâșia Aozou din nordul acestei țări
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
moderne, conferă deșertului o importanță geostrategică deosebită, dovedită în războaiele arabo-israeliene, care au demonstrat avantajul luat de armata care reușea să se desfășoare prima în Sinai. O altă valență geopolitică a deșertului suprapus unităților platformice, derivă din caracterul de areal nelocuit, ce îl pune în postura simultană de zonă de separare, dar și de joncțiune între arii geopolitice distincte. Brâul statelor arabe nord-africane separă lumea mediteraneeană de lumea subsahariană, iar statele arabofone saheliene (Sudan, Ciad, Mauritania) fac joncțiunea între spațiul arab
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
separă lumea mediteraneeană de lumea subsahariană, iar statele arabofone saheliene (Sudan, Ciad, Mauritania) fac joncțiunea între spațiul arab islamic și cel african neislamic. Tot în deșert, pe fondul creșterii demografice explozive din statele arabe, se conturează raporturi tensionate între spațiile nelocuite și cele suprapopulate. Este cazul regiunilor egiptene suprapopulate de pe valea Nilului, în contrast cu regiunile învecinate deșertice și slab populate din estul Libiei. Guvernul egiptean proiectează crearea spre granița cu Libia o “a doua deltă a Nilului”, unde să strămute surplusul de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
materialul de construcție preconizat, lemnul, putea fi lesne procurat n-ar fi depășit suma de 500 de galbeni; în schimb, Eforia și obștea locuitorilor capitalei ar fi câștigat "o dobândă însemnătoare [...] dacă, mai ales, locul de prinpregiur, ce este acum nelocuit, mlăștinos și acoperit de gunoi, s-ar preface prin plantări de copaci în o grădină plăcută"16. Enunțând apoi binefacerile asigurate, prin înot și, mai cu seamă, prin "scăldătoarea rece", după modelul altor societăți și popoare, asupra sănătății obștii cetățenești
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mai bune, cu mari cheltuiele și greutăți, se vor aduce din țeri streine. Însă, cât de mult se poate înainta avutul național prin băi arată exemplul învecinatei fabrici de la Iacobeni, care cu 50 ani înainte era numai o pustietate muntoasă, nelocuită. După înștiințări autentice publicate în anul 1853, au produs 25.223 cântare sau 1.109.812 ocă fier și 2.321 cântare 102.124 ocă aramă; peste tot, în valoare de 454.958 fiorini sau 3.412.185 lei, din
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
câmpiile din ariile circummediteraneene. Apoi a elaborat o hartă a regiunilor Globului, prin care a împărțit suprafața Pământului în șapte regiuni: prima cuprinsă între Ecuator și 23ș latitudine, iar a șaptea între 54-63ș latitudine, după care urma zona polară rece nelocuită 16. Majoritatea hărților folosite în perioada Renașterii au avut la bază materialele cartografice întocmite de al-Idrisi. Abu Abdullah Muhammad Ibn Battuta (1304-1368), explorator și geograf berber sunnit, un veritabil “Marco Polo arab”, a călătorit din Maroc până în China și din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
datelor. În aceste condiții, operele editate în anul 1914 de către Institutul Central de Statistică au fost publicate având un conținut informațional incomplet. „Dicționarul statistic”, de pildă, la capitolul intitulat Partea populaționistă, cuprinde doar date referitoare la numărul de clădiri locuite/nelocuite, la menaje (numărul de persoane ce formează o gospodărie) și la numărul de locuitori stabili din fiecare localitate. Este, practic, imposibil să realizăm harta etnică și religioasă a demografiei românești, atâta vreme cât acestea nu au fost criterii de recenzare. Conform datelor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]