612 matches
-
întrucât șematismul din anul 1835 a episcopiei greco catolice a Făgărașului menționa la Țop o biserică închinată Sfinților Arhangheli. Întâmplător sau nu, între Gostila și Țop au fost stabilite și altfel de legături, Sofia Coste din Gostila căsătorindu-se cu Nemeș Ioan din Țop pe la anii 1868-1870. În anul 1935 credincioșii din Țop își construiesc o nouă biserică de zid, iar biserica de lemn este vândută unui anume Macovei care o duce pe moșia sa de peste deal, în Năsal Fânațe. De
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
află situată în centrul orașului, pe Strada Ștefan cel Mare, vizavi de Palatul Administrativ (sediul Consiliului Județean și al Prefecturii județului Suceava). Edificiul religios este mărginit pe trei laturi de parcul central al orașului, în prezent denumit Parcul Profesor Ioan Nemeș. Prima menționare a unei comunități catolice la Suceava are loc în relatarea din anul 1599 a episcopului Bernardino Quirini. El a găsit acolo 30 de familii catolice, cu 153 credincioși și vreo 2.000 soldați polonezi și unguri la curtea
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
preluată de suceveanul Vasile Purice. Au loc turnee - maraton; în toamna lui 1986 se „cântă" aproape 90 de zile, cu două reprezentații pe zi. Din staff-ul turneului fac parte, alternativ: Riff, Timpuri Noi, Ducu Bertzi, George Nicolescu, regretatul Călin Nemeș, Ilie Micolov și Lăură Stoica, pe care Merca o descoperă la un festival din perioada respectivă. După revoluție, până în 1994, formația evoluează în formula de trio: Iuliu Merca, Francisc Solomon (toboșar) și Ștefan Boldijar. Apoi, în 1995, este cooptat Ștefan
Semnal M () [Corola-website/Science/306882_a_308211]
-
bustul domnitorului Petru Rareș, cel care dă numele colegiului. Monumentul reprezintă de fapt o replică în bronz a bustului realizat de sculptorul Gheorghe Covalschi și amplasat în anul 1977 la intrarea în parcul central al orașului (astăzi Parcul Profesor Ioan Nemeș). Bustul are 1,80 metri înălțime și este realizat din bronz.
Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava () [Corola-website/Science/328903_a_330232]
-
s-a petrecut în secolul al XVIII-lea, cănd - dupa răscoală țărânilor conduși de Horia, Cloșca și Crișan (1784) - întreaga Transilvanie era în zbucium. Unii răsculați au plătit cu viața, alții n-au vrut să sufere persecuțiile grofilor și ale nemeșilor, luând astfel calea pribegiei peste munți, ajungând și pe teritoriul moșiei Mănăstirii Neamțului din Depresiunea Pipirigului. Un document oficial privind existența unei populații pe actuala arie a comunei Pipirig, este "Catagrafia Moldovei" din anii 1772 - 1773 în care sunt menționate
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
următorii 10 ani de la lupta cu cruciații, regele i-a învins pe pecenegi și pe cumani și i-a alungat pe bizantini și pe tătari, întinzând țara de la munți la Marea Neagră. El este nemulțumit că tânărul prinț (interpretat de Vlad Nemeș) devenise o persoană crudă, lacomă și hrăpăreață. În acest timp, Gorun și copilul pe care-l salvase de la moarte au trăit în munți, căpitanul luându-l pe copil la pescuit și la vânătoare și învățându-l să lupte. Cei doi
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
acum Fleșeariu" (care întemeiază familia de moșneni Fleșeariu), străini de moșnenii zonei, ce cumpără toată partea de moștenire a unui "Ion Toboșeariu". Acest lucru susține tradiția orală a familiei care spune că un anume Vlad și soția sa, Lupșa, mici nemeși ardeleni, au trecut munții pe la mijlocul secolului al XVII-lea pentru a a scăpa de persecuțiile autorităților Transilvaniei de la cea dată. Unele studii mai recente au arătat că, într'adevăr, strămoșii ardeleni ai celor stabiliți în Oltenia dețineau proprietăți și aveau
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
luptele date de Gheorghe Rákóczi al II-lea. În aceste condiții au avut loc emigrări importante de populație românească din Transilvania spre Țara Românească și Moldova. Se presupune că printre fruntașii celor veniți s-ar fi aflat și acel Vlad, nemeșul din Vidra Hălmagiului, cel ce întemeiază familia Magheru. Istoricul Alexandru Ștefulescu, într-o lucrare din 1904 dedicată istoriei orașului Tg. Jiu, cunoscând originea ardeleană a familiei Magheru, presupune că momentul venirii acestora ar fi anterior evenimentelor relatate mai devreme argumentând
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
cuprinse în două lucrări, pe care nu le-am avut la dispoziție, care sunt: Țara Hațegului și regiunea pădurenilor, Radu Vuia, Institutul de Geologie al Universității Babeș din Cluj, 1926, lucrarea se ocupă de prerogativele regelui Vladislav II privind privilegiile nemeșilor. Rezultatele cercetărilor făcute la sfârșitul secolului XIX, efectuate de un colectiv format din antropo-geograful francez Emm de Martars și etnograful maghiar M.Peterfy, privind aspecte etnografice ale locuitorilor din Țara Hațegului. Autorul lucrării recomandă celor care vor aborda în viitor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
unui serviciu nou în cadrul primăriei, numit „"Serviciul lucrări noi, iluminat și tramvaie"”, dispunând totodată încadrarea sa numai cu ingineri și arhitecți români tineri, sub conducerea inginerului Radu Ștefănescu. Dintre aceștia pot fi enumerați: arhitectul Dumitru Hârjeu, inginerii Dimitrie Leonida, P. Nemeș sau D. Germani. Sub conducerea acestora s-au executat lucrările publice cele mai importante din timpul mandatului său de primar. Principalele realizări în domeniul infrastructurii urbane ale mandatului lui Vintilă Brătianu au fost: Modernizarea străzilor și amenajarea spațiilor verzi Pe timpul
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
seimen și variantele sale: sămen sau simen. În susținerea ideii că oastea lui Gheorghe Rakoczi al II-lea (1648-1660), voievodul transilvan venit în ajutorul lui Const. Șerban, s-a odihnit o clipă pe aceste locuri, survin și Însemnările lui Ioan Nemeș de Hidveg privind marșul oastei lui Gheorghe al II-lea Rakoczi pentru înăbușirea răscoalei slujitorilor din Țara Românească 1655 în care este consemnat: 27<iunie>. Ne-am unit cu voievodul Moldovei (Gheorghe Ștefan, venit și el în ajutor - n.n
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
sași aduși în Ardeal de regii maghiari încă din anii 1300. Pământul fiind sărac, sașii s-au retras spre zone mai bune , astfel satul a fost populat de secui și români. Numele actual al satului a fost dat de către familia nemeșului Petki Janos care având conacul domnesc la Darju, lângă Petecu , stăpânea și domenile satului. Pentru munca pământului a adus în sat familii de iobagi secui și români. Petki Janos se trăgea dintr-o familie nobiliară și a ocupat mai multe
Petecu, Harghita () [Corola-website/Science/300482_a_301811]
-
spectacolului „Mircea Baniciu & Prietenii”, moment în care vin din nou alături de el o parte dintre prietenii săi de scenă: Josef Kappl, Ioan Gyuri Pascu, Leo Iorga și trupa Pacifica. Pe 19 octombrie 2014, Mircea Baniciu s-a căsătorit cu Alina Nemeș, femeia care i-a dăruit un copil, Victor (10 ani). El mai are o fiică, Ana, dintr-o relație anterioară. Solo: Cu Phoenix: Cu Pasărea Colibri: Cu Pasărea Rock: Cu Abra: Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Mircea
Mircea Baniciu () [Corola-website/Science/299260_a_300589]
-
foarte dificilă. La 1465 nobilul Ștefan Pîrkălab împreună cu Ștefan și Daneș din Fărcădinu de Sus, sunt precizați că vecini de moșie cu familia cnezială din Fărcădinul de Jos. "Fărcădinenii cu "domni" pe vremuri poartă pălăriuța mică obișnuită. Sunt mai mult nemeși în cele două sate, familii românești de frunte din vremurile stăpânirii muntene sau ale județelor românești... ei au nume cu răsunetul unguresc, apucături mandre în salut și vorba, constiinta unei superiorități, adevărate, ei poartă pălării cu marginile mari răstoarse și
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
nr. 84, în municipiul Cluj-Napoca. Turnul sudic al bisericii este decorat la vârf cu un cocos, de la care provine și numele edificiului. Până în secolul al XIX-lea pe locul actual al bisericii de astăzi se aflau terenuri virane. Familia contelui Nemeș a organizat aici un loc public, care a primit numele de "Grădină poporului" ("Népkert"), iar în anii 1840 aici aveau loc spectacole de teatru în aer liber. În 1903 biserică reformata a cumpărat o mare parte din "grădină Nemeș" pentru
Biserica cu Cocoș din Cluj () [Corola-website/Science/303670_a_304999]
-
contelui Nemeș a organizat aici un loc public, care a primit numele de "Grădină poporului" ("Népkert"), iar în anii 1840 aici aveau loc spectacole de teatru în aer liber. În 1903 biserică reformata a cumpărat o mare parte din "grădină Nemeș" pentru a ridica un lăcaș de cult. Construcția bisericii a început în 1913, iar sfințirea să a avut loc pe 22 martie 1914. Planul bisericii s-a inspirat din cel al bazilicilor în stil romanic. Interiorul este decorat cu motive
Biserica cu Cocoș din Cluj () [Corola-website/Science/303670_a_304999]
-
din Răstoci și Perii-Vadului, trebuie să fi acordat asistență religioasă și răstocenilor. 1651: Până în anul 1647, răstocenii n-au fost trecuți cu vreo datorie față de preot. Poate că nici nu au avut vreunul propriu. În 1651, despre unul din fiii nemeșului Simion Rednic (caligrafiat Raitnit), din Ciocmani se spune: „...locuiește separat în Răstoci și slujește preoția". Prezența lui sugerează că sătenii - acum în număr de 23 familii — își ridicaseră biserică și luase ființă o parohie. Rákóczi (care domnea atunci) a pus
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
dat câștig de cauză uniților. Ortodocșii au rămas datori cu taxa de 51 cruceri pentru hotărârea definitivă. În același an, recensământul populației menționează în sat 2 preoți. 1786: Numele celor doi preoți greco-catolici apar intr-un act al familiei Hossu: Nemeșul Butian popa Urs și Crișan popa Alexa. Răstociul ortodox era filie a parohiei Perii-Vadului. Și aparținea protopopiatului Buciumi. Numărul caselor (de fapt, al familiilor) ortodocșilor după conscripția forurilor comitatului - 32. Parohul în funcție, popa Ioan Nan, cu reședința în Perii-Vadului
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
1828, supt pre lăudata și putiarnica biruință a pria î(n)ălțatului î(n)tiia Franțisc î(m)păratul Austriei. Supt stăpâniria arhierească a Sfinției sale luminatului și pria Osfințitului D(o)mnului d(o)mn episcop al Făgărașului Ioani Bobe nemeș de Kápólnok Mónostór dintru acest vidic al Chiuvarului și supt ocîrmuiria a cinstitului protopop de la Ciocmani Mezei Lupp. Iară cu zugrăvitura și cu podoaba ce să viade peste tot dinlăuntru, afară de douo cinstite icoane ce sunt î(n) oltariu pe
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
mr. Neculae Diaconescu. Mai târziu, s-a constituit primul comitet local al Frontului Democratic Român din Arad, din care făceau parte revoluționarii: Voicilă Valentin, Crișan Mircea, Onofrei Dănilă, Dima Traian, Gurilă Constantin, Chiș Claudiu, Popa Maria, Groșan Titus, Țâșcă Gheorghe, Nemeș Găvrilă, Pencea Ramona, Bordea Corina, Timar Traian, Gancea Alexandru și Onofraș Vasile. Evenimentele din Timișoara au fost descrise în jurnalele de știri ale radiourilor Radio Europa Liberă și Vocea Americii, ascultate clandestin de către români, precum și de către studenții care se întorceau
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
recensământului dintre 1784-1787 satul avea 99 de case și 130 de familii. Erau 679 de locuitori de drept, 19 plecați, 6 străini, 666 locuitori prezenți. 333 erau femei și 346 bărbați dintre care 134 căsătoriți, 212 necăsătoriți, 2 preoți, 4 nemeși, 65 iobagi, 83 jeleri, 50 cetățeni și proprietari de drept, 14 alți locuitori și 2 soldați liberați, descendenți: 100 între 1 și 12 ani și 26 între 13 și 17 ani. În special în decursul secolul al XX-lea din
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
erau băieți cu vârsta cuprinsă între 1 și 12 ani și 18 cu vârsta între 13 și 17 ani. Femei erau 129 dar despre ele nu s-au făcut statistici ca pentru bărbați. Nu existau în sat proprietari de teren (nemeși) care să fi fost consemnați în recensământ. În anul 1837 Hodor Karoly în lucrarea sa ",Doboka vármegye természeti ées polgári esmértetesé, által Koloszvártt, 1837"” la pagina 537 arată că în Borza acelui an erau 52 de case și 284 locuitori
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
David - "Grădina păcii" și Vasile Celmare care deși a făcut și pictură monumentală, nu s-a îndepărtat de pictura de gen cum ar fi "Interior", "Magnolii" sau "Flori". Tapiseriile expuse sunt "Toamnă II" de Ovidiu Moga și "Unirea" de Maria Nemeș. Expunerea lor urmărește să dea o imagine succintă asupra dezvoltării acestor genuri de artă. La 22 decembrie 1994 sala a fost inaugurată cu ocazia celei de-a cincea comemorari a Revoluției române din 1989. Sala Unirii a fost proiectată pentru
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
Călin Alexandru Nemeș (n. 8 mai 1960, Cluj Napoca - d. 8 iulie 1993) a fost un actor clujean, care în timpul Revoluției din 1989 a fost împușcat și grav rănit în luptele de stradă din Cluj de soldați ai Armatei comandați de căpitanul Carp Dando
Călin Nemeș () [Corola-website/Science/313671_a_315000]
-
au căzut amândoi, moment în care s-a deschis focul la ordinul expres al căpitanului de armată care comanda dispozitivul. Soldații au deschis focul către manifestanți fără avertismentele normale în astfel de cazuri. De asemenea, s-a tras înspre Călin Nemeș și căpitanul de armată care a fost și el rănit în incident. Aproximativ 20 de persoane au fost rănite, înregistrându-se 13 morți. Deși inițial ambulanțele nu au fost lăsate să ia răniții, soldații executând foc asupra ambulanțelor sosite, într-
Călin Nemeș () [Corola-website/Science/313671_a_315000]