2,523 matches
-
să-l alinte, l-ar fi pîndit, zic, într-una din expedițiile pe care le făcea prin împrejurimi și... ah! ce-ar fi primit atunci de la ei, intrusul! Nu i-ar fi rămas petec de blană negăurit de colții lor nemiloși; i-ar fi mușcat urechile, i-ar fi sfîșiat coada; l-ar fi lecuit să se gudure pe lîngă femele și să-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru care lupii tineri l-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
toamna, se transformă, dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana, de-a lungul șirei spinării, pînă după gît. Nu se putea întîmpla într-un moment mai neprielnic. Dar natura are legile ei, care nu țin seama de unul sau altul, nepregătiți să le facă față. Acolo, la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
moment mai neprielnic. Dar natura are legile ei, care nu țin seama de unul sau altul, nepregătiți să le facă față. Acolo, la marginea pădurii seculare și la picioarele cîmpiei pustii, atunci, în pragul iernii iminente și în voia vînturilor nemiloase, s-a născut puiul de lup: ființă mică și neajutorată, un boț rotund de blană fără ochi, frumos și nevinovat cum sînt toți nou-născuții, în ceasul cel dintîi. Acolo și atunci a venit pe lume Lupino. CAPITOLUL 6 La drum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de altă reacție, abia după ce criza s-a stins? ... Dacă da, atunci veți înțelege ce s-a petrecut cu Lupino la vederea puiului aflat în pragul pieirii. Nu și-a amintit, mai tîrziu, cum anume s-a aplecat înspre hăul nemilos; cum l-a apucat pe Dakota de după cap, cu dinții, așa cum își cară lupoaicele puii nou-născuți; de unde a avut puterea să-l smulgă apelor învolburate și să-l readucă, în siguranță, pe malul rîului... Era complet ud, dar nu mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fii micuțul care cutreiera fără de țintă prin pădure, cu doi ani în urmă... Acum doi ani m-a găsit haita, e-adevărat! ...și care a fost primit în familia înțeleptului Arus... Tatăl meu adoptiv, el e! ...exact cînd Motidur, rîsul nemilos, pusese ochii pe el și se pregătea să-i facă de petrecanie. Era să ajung prada unui rîs? Acum aflu... Pînă aici, totul a fost simplu. Între colții rîsului, simplu zici? încercă să glumească Lupino, pentru a-și păcăli nerăbdarea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ghem zemuind de apă care se rostogoli în viteză peste pămîntul arzînd. Se învîrti peste margine o dată înainte, și înc-o dată înapoi, și înc-o dată, și înc-o dată, potolind focul pe-un petec cît o spinare și rupînd ieșire lațului nemilos. Se îndreptă către vietatea căzută fără vlagă, la pămînt. Îi căută urechile, vrînd s-o tîrască prin portița salvatoare, dar, nu-și dădu seama de ce, în fumul dens nu reuși să i le dibuiască. O apucă cu colții de-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ceea: „Să trăiești, să înflorești, să-ți faci casă-n București!”. Și apoi... altă făină se macină la moară! Deocamdată, să fim realiști! Dar e bine a se reține ideea (care l-a și fixat, ca pe un fluture - acul nemilos al colecționarului). Acum are destule de făcut aici! Dotat cu un veritabil nas de vânător, merge căutând în jos tot timpul, aruncând doar scurte priviri pe laterală și înainte, parcă amușinând urmele de sălbăticiune. A! dar nu orice fel de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și Toscana; în sfârșit, el ne-a asigurat nouă, francezilor, posesiunea Lorenei. Iată servicii, care, așadar, nu au fost nicidecum minore. Lui Fleury îi plăcea să negocieze; era bătrân, răbdător, calm. Și nu iubea nimic din ce întreținea verva jurnaliștilor. Nemiloasele saloane pariziene îi reproșau politicasa, pe care ei o găseau extrem de modestă. La moartea sa, Ludovic al XV-lea a vrut să guverneze el însuși. Deși, de cele mai multe ori, a "simțit" adevăratele interese ale statului, deseori a avut mai degrabă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fără griji și fără arme. Poate că originea politeții se află în sentimentul de frică. Probabil că așa s-a întâmplat, de fiecare dată, cu indivizii, dar, cu siguranță, și cu națiunile. Biblia, în Cartea Regilor, ne vorbește despre răzbunarea nemiloasă a lui David la adresa moabiților, care îi insultaseră trimișii; când vreun rege asiatic, ca Pharnace 100 sau ca Antiochus 101, de pildă, îi primea pe reprezentanții Senatului roman, exista, cu siguranță, mai multă teamă decât deferență în semnele de respect
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
acele cuvinte mi-au revenit deseori în cuget. Dacă oamenii nu vor pune vreodată capăt războaielor dintre națiuni, atunci e posibil ca ele să vadă războaie mai atroce, războaie de clasă și războaie de doctrină. Nimeni nu poate fi mai nemilos decât un visător care vrea să realizeze propria himeră. Se observa, într-adevăr, că cei mai înfocați în a combate ideea războiului dintre națiuni sunt tocmai cei care fabrică, cu plăcere, discordii civile. Lumea a fost parcă oferită disputei, iar
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în absența acelui sentiment care o marcase atât de puternic, atât de profund. Luă prosopul de baie și-și înfășură strâns trupul gol. Cuvântul „schimbare” își menținea poziția acaparată cu greu în mintea ei încețoșată de iluzii spulberate de realitatea nemiloasă. Strânse hainele de pe jos, căută un sac mare de gunoi (culmea, tot negru!) și le îndesă cu mișcări agile în el. Luă sacul cu ea în dormitor, oprindu-se în fața dulapului cu haine. Tot ce era negru ajungea în sacul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tine. Tu vrei să mă înveți să învăț să mă descurc singură. Iar eu, eu am nevoie de tine.” Rămase cu mâna întinsă spre cuvintele lui, cu pieptul dezgolit în partea stângă pe gresia rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse în pat. Tremura. Îi era foarte frig. Nu avea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care oamenii se călcau În picioare ca niște animale, urlând, Înjurându-se, și buna dispoziție i-a dispărut. A lăsat capul În pământ și a grăbit pasul, Înfricoșat, de parcă priveliștea sărăciei disperate, inumane, i-ar fi trezit În minte vorbele nemiloase pe care taică-său i le aruncase ceva mai devreme... Și-a privit ceasul, era deja În Întârziere. Nu-i nimic, câtă vreme soarele mai e sus pe cer Întârzierile nu au sens, iar târziul e Încă departe. A rămas
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
iar tuciuriii Îl așteptau ca pe mântuitor, rupți de foame și gata să vândă păturile armatei române la piață, fără nici un complex. Așa că nici vorbă de „fobia podurilor“, fiindcă, În afară de sifilis, bietul de el venea din adolescență cu o malarie nemiloasă, cadou de la mizeria satului În care trăise și Își desăvârșise cultura. Iar ce l-a apucat pe el În armată, pe când traversau un pod, a fost febra, mai bine zis delirul datorat febrei, lucru care l-a marcat pe vecie
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
regulă și de preferință, înmatriculate în alte țări. Dimineața devreme, ne îndreptăm spre locul de muncă cu gândul la ziua de salariu. Fiecare cu gândul său, blestemăm, ne rugăm sau le amestecăm pe amândouă și ajungem la serviciu. Aici, tăvălugul nemilos al unei noi zile de muncă ne prinde în angrenajul său și ne scuipă afară după câteva ore de muncă, pentru ca, în următoarea zi, să o luăm de la capăt. Și iar, și iar... La polul social opus, se afla românul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
altă viteză. Își dă seama că zâmbește tâmp. Și imediat, devine conștient de felul în care arată cu zâmbetul ăla tâmp pe față, așa că apelează disperat la toată experiența lui de actor și se recompune, își regăsește privirea de mascul nemilos. Își ridică ușor bărbia, pentru ca Sophia să-i poată admira protuberanța, și apoi ros tește cu o voce învăluitoare și plină de promisiuni ne-am mai cunoscut. E mai mult o afirmație decât o între bare. N-a ridicat din
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
lui, PD, ca și PSDR, voiau să vândă tot la fier vechi, ceea ce au și făcut. Aceeași zonă industrială arată că după bombardament, când trec și văd CFSul distrus, mi se face milă, dar îmi confirmă că ciocoii noi sunt nemiloși și de ce un soldat cu rănile supurânde nu alunga muștele care îl sugeau, ca astea erau satule, altele l-ar fi supt mai rau. Așa și în cei 23 de ani de democrație originală, muscoii, hoții, gunoaiele au devalizat, privatizat
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
vara aia însă, sosind din ce în ce mai multe legiuni de mumii bronzate pentru cure cu Gerovital, le-a mai trebuit cineva ca mine, și până la urmă au adus-o, de nu știu unde, pe Imola. Când am văzut-o prima oară, am înmărmurit... zâmbet nemilos însoțit de puf mitologic pe antebrațe și pâlpâit virginal din pleoape umbrite cu albastru. Nu doar că arăta ca Afrodita coborâtă impertinent pe pământ și avea haine ca în revistele de design avangardist, dar mai și vorbea impecabil toate limbile
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în oglinda retrovizoare lângă care ținea iconița Yakului, lui Nea Nebunelea i-a-nțepenit fața. Și noi am văzut în cutele frunții ăluia, care nu recunoștea tramvaiul și se uita nedumerit în jur, am văzut că pe fruntea lui boțită de javră nemiloasă scria MOZOL. S-a dus drept la Nea Nebunelea și din mers a țipat la el că ce tramvai e ăsta, cu lume dementă și fără număr, și să-i arate permisul și actele. Zar i-a pus piedică, dar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
niște degete albe, lungi, osoase, parcă descărnate... Cetatea din anticamera trecutului Poarta mare a cetății, la care ajungeai după ce traversai podul ce se arcuia viguros peste canalul împrejmuitor, plin cu apă, fusese lovită cu presupusă încrâncenare de pumnii neobosiți și nemiloși ai timpului, de-a lungul anilor care alergaseră bezmetici, precum o turmă cuprinsă de panică și înnebunită de foame, mânată din spate de legea nescrisă a firii, însă rezistase cu stoicism asediului interminabil și nu cedase. Lemnul din care fusese
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a dreptul extraordinar, te obligau să intri în acțiune ca printr-o ușă deschisă provocator de mâna autorului și să regreți atunci când se apropia finalul, uneori previzibil, alteori năpustit asupra cititorului cu viteza unui topor bine ascuțit care se înfige nemilos într o buturugă uscată. Apăsă pedala de accelerație, motorul mârâi nervos, ca și cum i-ar fi atras atenția că ar trebui să se potolească - ce naiba, de viteză îți arde acum, ce te faci dacă ajungi jos, cine te mai scoate de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de morală. }inta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un Ťinvestigatorť al nevăzutelor (s.a.) și nu al aparențelor (s.a.) nemilosului univers tentacular" (p. 27). Analiza lui Mircea Mihăieș nu ocolește nici zonele mai delicate ale creației lui Chandler, cum ar fi acuzele ce i-au fost aduse cu privire la misoginismul eroului și chiar la presupusul său antisemitism (ca anecdotică legată de
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
pește. Excepțional echipați pentru bătăliile de gherilă economică internă, specialiști în jefuirea cadavrului în descompunere al industriei și agriculturii comuniste, ei n-au nici o șansă într-un sistem competitiv bazat pe valoare. Așa se explică răfuiala absolut aberantă cu "Europa nemiloasă" care a îngăduit sfârtecarea trupului Serbiei. Nu de Serbia le pasă lor, ci de primejdia reprezentată pentru propriile afaceri de lumea dominată de reguli a Occidentului. Asmuțindu-i pe români împotriva ungurilor, ei încearcă să creeze o simetrie primejdioasă nu
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
nelimitat la banii publici. Un an și jumătate de călărire a PNL-ului de către PSD a împins, după spusele economiștilor și finanțiștilor, România în urmă cu zece ani. Pomenile de la buget, drenarea unor sume enorme spre clientela de partid, controlul nemilos al economiei, fiscalitatea ucigașă sunt explicații pe cât de simple, pe atât de înmărmuritoare ale setei de putere a unui grup de învârtiți pentru care liberalismul e doar insigna care i-a ajutat să intre în cel mai respingător bordel politic
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
dantelărie albă, uriașă și delicată, profilată pe cerul cenușiu. O livadă pictată numai și numai cu alb, de un pictor care n-a avut altă culoare la îndemână. S-a ajuns la acest peisaj pentru că astă-noapte a bătut vântul, șuierător, nemilos, și a scuturat zăpada de pe crengi, iar apoi s-a lăsat o ceață deasă și particulele de apă au cristalizat direct pe ramuri, îmbrăcându-le cu infinită minuție. Există și zăpadă propriu-zisă, virgină, așternută pe întreaga suprafață a grădinii. A
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]