1,289 matches
-
prin germană (și deci cu pronunțarea germană a oclusivelor). Sensul „mașină decapotabilă" nu apare, în majoritatea dicționarelor noastre, la termenul cabrioletă. Îl găsim doar în recentul DEXI (Dicționarul explicativ ilustrat, 2007). Varianta cabriolet fusese totuși înregistrată în Marele dicționar de neologisme, cu o definiție destul de restrictivă („caroserie de autovehicul cu capotă de ploaie, rabatabilă, din pânză"), preluată și de Micul dicționar academic (MDA, 2001). În Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) este înregistrat doar femininul cabrioletă. Cred că așa și
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
explicită în proză. Această viziune va fi acompaniată, în cazul lui Anghei, de o reformă stilistică profundă, fără de care interesanta lui psihologie n-ar fi avut semnificație literară: Anghel posedă intuiția precisă a dozării perfecte între arhaism, cuvîntul rar și neologism, totul pe fondul unei sintaxe modulate, variate, ductile. Apare astfel și la noi așa-numita „scriitură artistă", dar nu la modul demonstrativ, ușor strident, cum o făcuse Macedonski, ci natural, armonios, ca marcă a unui suflet straniu. Fără extravaganță și
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
chipul, ci mimica este încredințată memoriei, forța ei traversează deceniile. Regizorul lui Cinema Paradiso (1988) introduce și cinematograful într-o scenă la fel de puternică unde cuvântul vine să suplinească necreditabil gesturile ample ale filmului mut, nemul-țumindu-i pe spectatorii care nu înțeleg neologismele. Însă expresia supremă a mimicii o constituie figurile grotești, monștrii de la vila Palagonia, construită de un lampedusian prinț pe jumătate nebun al cărui nume a alunecat în uitare. Acolo se toarnă un film și copiii pot să intre și să
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
prelua noua normă academică. În 1982, în Dicționarul greșelilor de limbă (republicat sub îngrijirea lui Liviu Groza în 2009), Al. Graur atrăgea atenția asupra formei a investi, corectă pentru că verbul „nu e format în românește cu prefixul în-, ci e neologism”; „A învesti este totuși corect cu înțelesul de «a acorda cuiva o autoritate»”. Constatăm așadar că împrumutul din franceză a circulat în prima jumătate a secolului al XX-lea mai ales în forma apropiată de origine și polisemantică (a investi
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
doar un „bărbat care are meseria de a coafa”. Între timp, majoritatea celorlalte dicționare generale - Micul dicționar academic (MDA, 2001), Noul dicționar universal (NDU, 2006), Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) -, mai sensibile la uzul actual și la sugestiile dicționarelor de neologisme, au acceptat inovația: substantivului masculin i s-a adăugat un neutru, cu pluralul coaforuri, definit ca „atelier unde se aranjează părul (la femei)” (NDU) sau ca „salon de coafură” (MDA, DEXI). Uzul și opțiunea dicționarelor par așadar să fi stabilizat
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
Întîlnim aici numeroase moldovenisme, fonetisme specifice care, dat fiind contextul lor, sună astăzi aproape comic. Ele se îmbină cu arhaisme stridente, cu termeni populari, cu invenții lexicale aparținînd poetului însuși. Stratului autohton, Conachi i-a adăugat o cantitate impresionantă de neologisme, mai ales de origine franceză, care au făcut ca textul său să treacă rapid granițele Moldovei, răspîndindu-se în toată România. Lista neologismelor introduse de Conachi este pe cît de întinsă, pe atît de pitorescă. În doar cîteva pagini, întîlnim: armonie
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
termeni populari, cu invenții lexicale aparținînd poetului însuși. Stratului autohton, Conachi i-a adăugat o cantitate impresionantă de neologisme, mai ales de origine franceză, care au făcut ca textul său să treacă rapid granițele Moldovei, răspîndindu-se în toată România. Lista neologismelor introduse de Conachi este pe cît de întinsă, pe atît de pitorescă. În doar cîteva pagini, întîlnim: armonie, satelit, politică, titlu, plan, pont, menută, irou, idee, espaniol, gheneralnic, reguli ordinare, rezon, morală, elementuri, enstenct, anatomist, compas, calcul, comploturi, atomon, prințipion
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
armonie, satelit, politică, titlu, plan, pont, menută, irou, idee, espaniol, gheneralnic, reguli ordinare, rezon, morală, elementuri, enstenct, anatomist, compas, calcul, comploturi, atomon, prințipion, natură, matematică, escepție, delicatiță, amurezat, milanhonie, invalid, scheletru etc. Poetul poseda geniul involuntar de a-și plasa neologismele în contexte neaoșe, oferind versurilor sale o culoare intensă și o inepuizabilă capacitate de a fi parodiate. „Tiparul Conachi” a ajuns curînd ușor de recunoscut. Frapează de asemenea preferința pentru diminutive, preferință ce a dus la discreditarea ulterioară a acestei
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Modul în care personajele dialoghează, în care își fac unul altuia declarațiile de amor ori de ură, în care își rostesc monologurile interioare, în care își scriu scrisorile este de un comic involuntar, adînc și fascinant. Își dau aici întîlnire neologisme neasimilate, termeni exaltați, diminutive în cascadă, superlative, cuvinte considerate de Bolintineanu „poetice” în sine: rezultatul e stupefiant. La început, cititorul zîmbește, apoi devine iritat, dar, după mai multe zeci de pagini, pare tentat să adopte și el convenția; personajele vorbesc
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Dicționarul limbii române, Litera C, 1940), cu verbul în forma mai apropiată de franceză, a compta: „Voturile în adunările generale se comptează după numărul acțiunilor” (Ion Ghica). Probabil pentru că a număra și a socoti erau foarte bine instalate în limbă, neologismul și-a limitat uzul la sensurile secundare, figurate. E impresionant locul pe care Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim (1971) l-au acordat verbului a computa (adaptare a latinescului computare, incluzând forma și sensurile de împrumut în sfera
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
cu mult înainte de a primi în limbă termenul computer, computare („pronunțat și: cumpetare sau cumpitare) era văzut ca acoperind, în română, sensurile și utilizările dubletelor italienești computare și contare, fr. compter și conter, precum și ale formei moștenite a cumpăta. Folosirea neologismului în contexte tradiționale șochează și azi, cum a șocat și în epocă, trezind ironiile adversarilor latinismului: „Dumnezeu ne va computa și cupa de apă ce dăm unui însetat”; „se pot computa pre degite, așa-s de puțini”; „ce compuți a
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
între două limbi și, drept urmare, devin de neînțeles pentru urechile celor care le aud pentru prima dată. Astfel, cuvântul englez „trouble” („problemă”), a devenit în japoneză „toraburu”, în timp ce „computer” s-a transformat în „conpyutaa”. Mai mult, japonezii au creat și neologisme cu consonanță engleză al căror sens este necunoscut pentru anglofonii nativi, precum „sumaho”, diminutiv pentru „smartphone”.
Un pensionar dă în judecată televiziunea publică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63941_a_65266]
-
în varianta Caragiale: „De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii./ Posteritatea dreaptă mă judece și-acuze!/ Surâsul să se stingă pe veștedele buze:/ N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!”. Firește, după violența tonului, împodobit, mai apoi, cu neologisme complicate și referințe livrești, după încrederea în posteritate (în genul dar când patru generații peste moartea mea vor trece...), autorul ‘adevărat’, să zicem așa, nu poate fi decât Macedonski. Scuturat de poezie, și lăsat, la judecata satirei, doar cu pretențiile
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
aspect organic, ca și cum ar fi zămislit în acea limbă: „M-am oprit la fiecare cuvînt și am căutat echivalențe, atunci cînd era mai greu de înțeles de către cititorul de astăzi, cît mai apropiate limbajului budaidelean, fără a face apel la neologisme”. „Încercarea” lui Traian Ștef, îl asigurăm, a fost încununată de succes. Avem astfel parte de o Țiganiadă inovată în litera sa, fără a i se altera spiritul, care, prin mijlocirea literei remodelate, ne poate din nou deveni familiară. Traian Ștef
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
3-a, Litera T, tocăna - twist, 1983), românescul translator apare ca atestat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în texte ardelenești: „a preaînălțatei gubernii din Prințipatul Ardealului translator” (Alexandria, 1794). Și dincoace de munți termenul apărea în contexte oficiale, ca neologism folosit în paralel cu unul dintre vechii termeni - „tranzlatorul seau tălmaciul coleghiei statului” (Albina Românească, 1829). Traducător, atestat mai târziu (la Costache Negruzzi) a înlocuit termeni mai vechi, împrumutați din slavă (tălmaci), turcă (tergiman) și greacă (dragoman) și a avut
Traducător și translator by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5784_a_7109]
-
unde a întîlnit în sfirșit singurătatea, Hogaș găsește cadența frastică potrivită. Sintaxa de largă viziune învăluie totul, facînd ca lexicul, ornamentele de stil, considerațiile filozofice să treacă din fericire pe planul al doilea; observăm alegerea atentă a termenilor, alternarea între neologisme și regionalisme, mania epitetelor duble sau triple, dar stridențele trec parcă neobservate: volutele sintactice înfășoară cuvintele și doar ele rămîn în memoria cititorului, înțelegem de ce descrieri ca aceea de mai sus au fost apreciate de unii mari scriitori români. În
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
inflația de idiomuri străine pe care o mijlocesc cosmopolitele noastre cinematografe. Te uiți la film și ți se strică limba. Dar nu numai atât: ți se strică și «identitatea națională». Îți pierzi chipul, nevoile și neamul, lăsându- te manipulat de «neologisme». Pe când așa, prin dublarea coloanei sonore, rămâi mioritic, scăldat în sunetele dulci ale discursurilor noastre parlamentare, ale distinselor noastre emisiuni de divertisment, ale răcnetelor neaoșe de pe stradă” („Patriotismul ca aflare în treabă”, Adevărul, 11.05.2011).
Dublare și subtitrare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5542_a_6867]
-
opera. Bogăția limbii lui e uimitoare și o depășește cu mult pe aceea a tinerilor Alexandrescu, Bolintineanu ori Bălcescu. Dar, mai ales, limba lui Heliade evoluează spectaculos, de la lexicul popular muntenesc, colorat cu arhaisme, cuvinte slave, grecești ori turcești, la neologismele latine și franceze, apoi la cele italiene. Avînd la îndemînă atîtea disponibilități lingvistice și cunoscînd ca puțini alții limba română, Heliade și-a pus încă de tînăr problema raportului dintre poezie și limbă, dintre registrul înalt al idiomului și limbajul
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Noul dicționar universal (NDU, 2006) reiau definiția clasică, prin sinonime („îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență”; „îndrăzneală insolentă, nerușinare, impertinență”), iar Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007) cuprinde în plus un sens tehnic, înregistrat anterior de unele dicționare de neologisme și care provine din sensul propriu al termenului francez: „șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu”. Același dicționar înregistrează și derivatele familiare care atestă succesul termenului tupeu
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
de cosițe, patruzeci de zile, de cămile etc. Nu voi intra însă aici în detalii privind simbolistica numerelor. Basmele animaliere, pline de haz, ilustrează cel mai bine stilul direct și frust, pe care Viorel Bageacu l-a pigmentat savuros cu neologisme („De ce să iau cu mine un bătrân ramolit?” Totuși, l-a luat pentru o bucată de drum, ”că și așa e bine”). Animalele se adresează democratic și fără inhibiții celor mai înalți dregători și sunt buni sfetnici ai omului. Pe lângă
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
natură să-i dezarmeze pe cei care îl traduceau folosindu-se, deseori, de traduceri brute aproximative sau îl simplificau abuziv: „Sunt convocate toate cuvintele limbii, cuvântul de origine latină se învecinează, de exemplu, cu unul de origine slavă, arhaismul cu neologismul, regionalismul alături de cuvântul prețios, argoul cel mai căutat stă în vecinătatea celor mai obișnuite și prozaice cuvinte, făcând unele cu altele schimburi de categorii în versuri când fin cizelate, când aflate la limita manierismului, uneori ciocănite cu violență, alteori lăsate
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
mult efort și e elegant, simplu, universal. Între prieteni, există ' Salut' sau adorabilul ardelenism cu iz medieval și central-european, valabil din Bavaria până-n Brașov, 'Servus' (nu 'SERUS'). 4. Barbarismele (cel mai adesea anglicisme redundante). Mai bine un neaoșism sau un neologism bine asimiliat, dacă există. Deci: nu targeturi, ci ținte, obiective; nu suport, ci sprijin; nu benăre ci pancarte; nu postere, ci afișe; nu baxuri, ci cutii; nu printăm/listăm, ci imprimăm. 5. Țopârlănismele: "de genu' ", "fato/soro", "frate" etc. 6
Papahagi, lecție de gramatică pe Facebook: Dovadă de patriotism! by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33998_a_35323]
-
la televizor - și avea să fie și ultima. Ați fost cel dintâi care ați vorbit. Erau vreo douăzeci și ceva de scriitori, ați ținut un discurs foarte rece, un discurs glacial și înalt, "hautain". Îmi aduc aminte că la fiecare neologism din textul dumneavoastră Ceaușescu se strâmba de parcă l-ar fi apucat brusc durerea de măsele. Toată ura lui împotriva intelectualilor se traducea în grimasele pe care le făcea ascultându-vă. Nu a îndrăznit să vă întrerupă, pe alții i-a
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
a reunit pe cei trei prieteni, plus contele Bertrand de Salignac-Fénelon, descendent al autorului Aventurilor lui Télémaque. Purtată după toate regulile unei fraternități oculte, „confreria” celor patru tineri își codifica și oculta limbajul după moda ideografiilor și anagramelor Marii Arte - neologismul anagrama fiind, se știe, anagrama llullienei Ars magna. Așa ajunge Anton Bibescu să fie numit de ceilalți Téléphas, erudită trimitere la fiul lui Hercules cel frumos și „cu părul negru ca noaptea”4, iar numele Bibesco, prin anagramare să devină
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
a fost creștinat în 1195". Existența baptismului în secolul al XII-lea nu pare să-i tulbure pe editori, neatinși de bănuiala unei confuzii între termenii asemănători din engleză, baptism și baptist, cu sensurile primare ,botez", ,de botez", ,botezător", și neologismele românești specializate (referitoare la o sectă protestantă). În descrierea arhitecturii religioase e inserat termenul separeu: , Separeurile bisericești mici merită taxa de intrare modestă"; ,interiorul întunecos și separeurile au o nevoie disperată de restaurare", poate cu referire la capele (altminteri, în
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]