566 matches
-
americane, ci că riscurile politico-militare pur și simplu nu dețin prioritate în termenii calculelor tehnico-economice ale procesului decizional din politica externă. În plus, conceptul de realism mercantil poate explica și aspecte ale relațiilor Japoniei cu China, care sunt anomalii pentru neorealism. Spre deosebire de SUA și Japonia, China și Japonia au structuri industriale foarte diferite, iar astfel, dintr-o perspectivă realistă mercantilă, ele pot dezvolta o relație complementară. De asemenea, realismul mercantil explică de ce există anomalii în utilizarea deciziei Japoniei de a nu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
potrivește din nou cu tiparul de comportament sugerat de realismul mercantil. Statele cu preferințe realiste mercantile vor balansa împotriva rivalilor cu structuri industriale similare, în timp ce instituționalismul prevede că statele cu structuri industriale avansate vor fi încurajate să coopereze. Astfel, spre deosebire de neorealism și instituționalism, concentrarea asupra preferințelor realiste mercantile ale Japoniei poate dezvolta o unică explicație consistentă a modului caracteristic în care Japonia acordă prioritate scopurilor tehnico-economice în raport cu cele politico-militare. Dintr-o perspectivă realistă mercantilă, aceste aspecte ale strategiilor Japoniei nu numai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
preferințe strategice dezvoltate la începutul perioadei postbelice. În general, putem susține predicțiile modelului liberal, deși aceasta nu înseamnă că Japonia și-a conturat un set liberal de preferințe strategice. În schimb, comportamentul din politica externă japoneză iese din cadrul prevăzut de neorealism și instituționalism, din cauza influenței identității interne asupra comportamentului său internațional. O caracterizare realistă mercantilă a politicii externe japoneze oferă cea mai consistentă explicație generală a tiparelor de comportament, ce sunt anomalii atât pentru modelul neorealist, cât și pentru cel instituționalist
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sine. Orice încercare de a dezvolta Japonia ca putere civilă descurajează activ adoptarea unei orientări internaționaliste, pe care o astfel de strategie urmărește să o realizeze. A treia interpretare posibilă a schimbării interne din Japonia ar putea fi oferită de neorealism. Neorealiștii au interpretat schimbările interne drastice din Japonia ca semnalând că țara este împinsă spre abandonarea constrângerilor din timpul Războiului Rece. După cum s-a discutat, Japonia a manifestat anumite semne de afirmare politică în strategiile după Războiul Rece, ceea ce a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ale relațiilor internaționale neorealist, instituționalist și liberal pentru a analiza strategiile adoptate de China în perioada 1989-1999. În baza acestei discuții vom concluziona cu privire la tipul reacției Chinei față de sfârșitul Războiului Rece, și la opțiunile ei strategice în sistemul internațional emergent. Neorealismul Waltz, Layne și Mearsheimer au folosit modelul neorealist pentru a face predicții cu privire la comportamentul Chinei în sistemul internațional post-Război Rece, identificând-o ca o "putere în afirmare" în structura de putere internațională (Waltz, 1993; Layne, 1996; Mearsheimer, 2001). Într-adevăr
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a atitudinilor sale față de suveranitate (Gill și Reilly, 2000, p. 50). Astfel, comportamentul Chinei în privința intervenției internaționale pe parcursul anilor 1990 este compatibil cu predicțiile neorealiste. Poziția Chinei cu privire la regimul de non-proliferare poate fi interpretat ca reflectând un comportament compatibil cu neorealismul. China a aderat la Tratatul de Neproliferare în 1992, la extinderea acestuia în 1995 și la Regimul de Control al Tehnologiilor pentru Rachete (MTCR) în 1994. În 1995, China a cooperat și cu SUA în exercitarea presiunilor asupra Coreei de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
predicție în secțiunea finală, unde abordăm opțiunile strategice ale Chinei. Mai întâi, totuși, este necesar să stabilim că rolul jucat de factorii interni în modelarea politicii externe a Chinei a fost mai autonom în perioada post-Război Rece decât a anticipat neorealismul sau instituționalismul. Există multe dovezi potrivit cărora neorealismul și instituționalismul nu reușesc să explice dimensiunile importante ale strategiilor Chinei după Războiul Rece. Neorealismul și instituționalismul împărtășesc o concentrare asupra modului în care politica externă a unui stat este impulsionată de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ale Chinei. Mai întâi, totuși, este necesar să stabilim că rolul jucat de factorii interni în modelarea politicii externe a Chinei a fost mai autonom în perioada post-Război Rece decât a anticipat neorealismul sau instituționalismul. Există multe dovezi potrivit cărora neorealismul și instituționalismul nu reușesc să explice dimensiunile importante ale strategiilor Chinei după Războiul Rece. Neorealismul și instituționalismul împărtășesc o concentrare asupra modului în care politica externă a unui stat este impulsionată de evoluții externe care pot crește statutul relativ sau
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în modelarea politicii externe a Chinei a fost mai autonom în perioada post-Război Rece decât a anticipat neorealismul sau instituționalismul. Există multe dovezi potrivit cărora neorealismul și instituționalismul nu reușesc să explice dimensiunile importante ale strategiilor Chinei după Războiul Rece. Neorealismul și instituționalismul împărtășesc o concentrare asupra modului în care politica externă a unui stat este impulsionată de evoluții externe care pot crește statutul relativ sau absolut al unei țări. Prin contrast, liberalismul atrage atenția asupra modului în care politica externă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de tip outgrup. La rându-i, acest fapt duce la interpretări concurente ale relației cu outgrupul. Este important să notăm că ingrupul nu respinge și nici nu este suspicios față de outgrup, din cauza vreunei amenințări concrete la interesele ingrupului, așa cum afirmă neorealismul/realismul. Mai curând, are loc socializarea și se cercetează (in)existența unei amenințări concrete. Astfel, săgeata cauzală se orientează în sens opus față de direcția sugerată de neorealism, întrucât construcția identitară determină anarhia și gradul de frică și competiție. În aceste
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este suspicios față de outgrup, din cauza vreunei amenințări concrete la interesele ingrupului, așa cum afirmă neorealismul/realismul. Mai curând, are loc socializarea și se cercetează (in)existența unei amenințări concrete. Astfel, săgeata cauzală se orientează în sens opus față de direcția sugerată de neorealism, întrucât construcția identitară determină anarhia și gradul de frică și competiție. În aceste circumstanțe, "grupul trebuie să ofere argumente privind competitivitatea mediului pentru a consolida identificarea în cadrul grupului. Iată ce face realpolitik, ca ideologie" (Johnston, 1999, pp. 288-291). Johnston afirmă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
schimb, a rezultat un amestec complex între dependență, autonomie (numită independență de către conducere) și interdependență. (Robinson, 1998, p. 40) Acest amestec de motivații eterogene este imposibil de surprins printr-o concentrare asupra statutului relativ sau absolut al Chinei, așa cum sugerează neorealismul și instituționalismul. După cum concluzionează Beylerian și Canivet, preocuparea reală a regimului chinez în anii 1990 nu a vizat statutul, ci identitatea (Beylerian și Canivet, 1997, p. 222). Astfel, spre deosebire de alternativele neorealiste și instituționaliste, realismul identității surprinde clar modul distinct prin
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în general, ar trebui să întrețină relații cu o "Chină în afirmare". Școala implicării urmează logica instituționalistă atunci când susține includerea Chinei în regimurile internaționale, cu scopul de a maximiza integrarea ei lină în ordinea internațională. Prin contrast, școala îngrădirii urmează neorealismul atunci când consideră că un conflict cu China este probabil, în contextul capacităților ei în creștere. Acești specialiști consideră China o amenințare pentru sistemul internațional, și susțin tactica balanței de putere pentru a o descuraja sau îngrădi (Shambaugh, 1996, pp. 184-185
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un context istoric pentru testarea și rafinarea teoriilor concurente ale relațiilor internaționale. Precondițiile sunt prezente pentru fiecare dintre cele trei perspective dominante asupra sistemului internațional, astfel încât alcătuiesc un set distinct de predicții privind ordinea internațională emergentă. Potrivit realismului structural sau neorealismului, sfârșitul Războiului Rece a dus la o schimbare majoră a balanței globale de putere. Potrivit instituționalismului, tiparele interdependenței economice și instituționale variază foarte mult între regiuni strategice importante. Potrivit liberalismului, un nucleu stabil de democrații liberale domină în mod clar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teoretice și empirice generate de sfârșitul Războiului Rece, în studiul de față am încercat abordarea acestui gol din literatura de specialitate. În capitolul teoretic am abordat reconceptualizarea sistemului internațional pentru perioada post-Război Rece. Am analizat înțelegerea convențională a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, și am evaluat perspectivele unei noi sinteze a intuițiilor lor. Această nouă sinteză a urmărit atât să integreze prăbușirea Uniunii Sovietice într-o concepție asupra tendințelor istorice generale din sistemul internațional, cât și să genereze o agendă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1999). Potrivit acestui argument, concentrarea capacităților americane în sistemul internațional este atât de mare încât blochează încercările sistematice de contra-balansare ale statelor de rangul doi. Totuși, această variantă a teoriei stabilității hegemonice se confruntă cu diferite probleme. Mai întâi, asemenea neorealismului ortodox și instituționalismului, ea nu poate să aducă o explicație endogenă pentru colapsul Uniunii Sovietice, în termeni compatibili cu modelul neorealist ortodox. Wohlforth a elaborat o explicație realistă clasică sofisticată a sfârșitului Războiului Rece, care ține seama de faptul că
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în încercarea de a lărgi puterea explicativă a realismului. În al doilea rând, după cum am menționat în introducere, argumentul lui Wohlforth privind stabilitatea lumii unipolare nu este compatibil cu esența logicii teoriei neorealiste ortodoxe, în ciuda orientării ei structuraliste și materialiste. Neorealismul ortodox asociat cu Waltz afirmă că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului nu va face decât să încurajeze țările inferioare să balanseze împotriva celui mai puternic actor din sistemul internațional. Puterea disproporționată a hegemonului va genera conflicte structurale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
control. Astfel, concentrarea capacităților în interiorul sistemului se va "dizolva" gradual, pe măsură ce se reface balanța de putere. Modificarea adusă de Wohlforth teoriei neorealiste este, așadar, deschisă criticii potrivit căreia ea face o raționalizare post hoc a eșecurilor predictive, asociate cu explicația neorealismului convențional pentru structura emergentă a politicii internaționale. Din acest motiv, în studiul de față nu am operaționalizat și nu am testat argumentul realist structural modificat al lui Wohlforth, privitor la stabilitatea lumii unipolare. În schimb, dezbaterile dintre neorealismul ortodox și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu explicația neorealismului convențional pentru structura emergentă a politicii internaționale. Din acest motiv, în studiul de față nu am operaționalizat și nu am testat argumentul realist structural modificat al lui Wohlforth, privitor la stabilitatea lumii unipolare. În schimb, dezbaterile dintre neorealismul ortodox și instituționalism au reprezentat principalele puncte de referință pentru teoria la nivel sistemic. Clark afirmă că dezbaterea teoretică de peste un deceniu din domeniu nu a reușit să ofere un cadru general pentru analiza ordinii post-Război Rece. Prin urmare, el
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
perspectivele schimbării pașnice la scară globală din sistemul internațional. Prin urmare, ea cere o agendă de cercetare mult mai vastă decât cea propusă de teoriile existente. Punctul de plecare al acestei abordări alternative este punerea sub semnul întrebării a interpretării neorealismului de către instituționalism. Instituționaliști de marcă au elaborat argumentul că neorealismul se bazează pe asumpțiile potrivit cărora statele acționează rațional în urmărirea intereselor lor naționale. La rândul lor, instituționaliștii se folosesc de interpretarea făcută neorealismului pentru a-și dezvolta propria critică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
urmare, ea cere o agendă de cercetare mult mai vastă decât cea propusă de teoriile existente. Punctul de plecare al acestei abordări alternative este punerea sub semnul întrebării a interpretării neorealismului de către instituționalism. Instituționaliști de marcă au elaborat argumentul că neorealismul se bazează pe asumpțiile potrivit cărora statele acționează rațional în urmărirea intereselor lor naționale. La rândul lor, instituționaliștii se folosesc de interpretarea făcută neorealismului pentru a-și dezvolta propria critică la adresa argumentelor centrale ale acestuia. Plecând de la analiza alegerii raționale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
punerea sub semnul întrebării a interpretării neorealismului de către instituționalism. Instituționaliști de marcă au elaborat argumentul că neorealismul se bazează pe asumpțiile potrivit cărora statele acționează rațional în urmărirea intereselor lor naționale. La rândul lor, instituționaliștii se folosesc de interpretarea făcută neorealismului pentru a-și dezvolta propria critică la adresa argumentelor centrale ale acestuia. Plecând de la analiza alegerii raționale și de la teoriile microeconomice ale eșecului pieței, instituționaliștii urmăresc să demonstreze că, și în lipsa unui agent centralizat de impunere a regulilor în sistemul internațional
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teoriile microeconomice ale eșecului pieței, instituționaliștii urmăresc să demonstreze că, și în lipsa unui agent centralizat de impunere a regulilor în sistemul internațional, cooperarea internațională este posibilă. Totuși, la o analiză mai atentă, se poate ca instituționaliștii să fi distorsionat trăsăturile neorealismului. Waltz a respins mereu perspectiva potrivit căreia teoria lui depinde de asumpția comportamentului rațional. În schimb, el subliniază că teoria se bazează pe efectele de selecție generate de interacțiunea într-un mediu competitiv. Privit astfel, neorealismul trebuie să fie înțeles
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să fi distorsionat trăsăturile neorealismului. Waltz a respins mereu perspectiva potrivit căreia teoria lui depinde de asumpția comportamentului rațional. În schimb, el subliniază că teoria se bazează pe efectele de selecție generate de interacțiunea într-un mediu competitiv. Privit astfel, neorealismul trebuie să fie înțeles ca o teorie ce se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. În acest sens, neorealismul se bazează pe o logică reflexivă și este, așadar, mai apropiat de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
efectele de selecție generate de interacțiunea într-un mediu competitiv. Privit astfel, neorealismul trebuie să fie înțeles ca o teorie ce se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. În acest sens, neorealismul se bazează pe o logică reflexivă și este, așadar, mai apropiat de liberalism în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului decât de instituționalism. Bineînțeles că explicația socializării statului oferită de modelul neorealist este trunchiată. Asumpțiile neorealiste despre natura anarhiei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]