474 matches
-
statelor de rangul doi. Totuși, această variantă a teoriei stabilității hegemonice se confruntă cu diferite probleme. Mai întâi, asemenea neorealismului ortodox și instituționalismului, ea nu poate să aducă o explicație endogenă pentru colapsul Uniunii Sovietice, în termeni compatibili cu modelul neorealist ortodox. Wohlforth a elaborat o explicație realistă clasică sofisticată a sfârșitului Războiului Rece, care ține seama de faptul că Uniunea Sovietică era un competitor în declin, și nu un hegemon în declin. Această contingență istorică poate, propune Wohlforth, să ajute
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în totalitate Wohlforth, această abordare dizolvă logica sistemică în încercarea de a lărgi puterea explicativă a realismului. În al doilea rând, după cum am menționat în introducere, argumentul lui Wohlforth privind stabilitatea lumii unipolare nu este compatibil cu esența logicii teoriei neorealiste ortodoxe, în ciuda orientării ei structuraliste și materialiste. Neorealismul ortodox asociat cu Waltz afirmă că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului nu va face decât să încurajeze țările inferioare să balanseze împotriva celui mai puternic actor din sistemul internațional
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de rangul doi, iar hegemonul va fi tentat și să abuzeze de propria putere, care nu se supune niciunui control. Astfel, concentrarea capacităților în interiorul sistemului se va "dizolva" gradual, pe măsură ce se reface balanța de putere. Modificarea adusă de Wohlforth teoriei neorealiste este, așadar, deschisă criticii potrivit căreia ea face o raționalizare post hoc a eșecurilor predictive, asociate cu explicația neorealismului convențional pentru structura emergentă a politicii internaționale. Din acest motiv, în studiul de față nu am operaționalizat și nu am testat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
consecințele generative ale anarhiei. În acest sens, neorealismul se bazează pe o logică reflexivă și este, așadar, mai apropiat de liberalism în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului decât de instituționalism. Bineînțeles că explicația socializării statului oferită de modelul neorealist este trunchiată. Asumpțiile neorealiste despre natura anarhiei fac ca teoria să se ocupe de reproducerea unui mediu competitiv organizat în jurul balanței de putere. Din acest motiv, putem privi neorealismul dintr-o perspectivă raționalistă. Totuși, nu trebuie să ignorăm calitatea reflexivă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În acest sens, neorealismul se bazează pe o logică reflexivă și este, așadar, mai apropiat de liberalism în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului decât de instituționalism. Bineînțeles că explicația socializării statului oferită de modelul neorealist este trunchiată. Asumpțiile neorealiste despre natura anarhiei fac ca teoria să se ocupe de reproducerea unui mediu competitiv organizat în jurul balanței de putere. Din acest motiv, putem privi neorealismul dintr-o perspectivă raționalistă. Totuși, nu trebuie să ignorăm calitatea reflexivă a neorealismului, și nici
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în care instituționalismul este privit drept un punct de sinteză de-a lungul unei axe între neorealism și liberalism. Relația dintre cele trei modele trebuie să fie înțeleasă în termenii unui triunghi, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuind latura raționalistă, iar cele dintre neorealiști și liberali latura reflectivistă. Această perspectivă asupra relației dintre cele trei modele implică și o reformulare a ortodoxiei actuale referitoare la teoria liberală. Potrivit consensului curent, liberalismul se concentrează asupra consecințelor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este privit drept un punct de sinteză de-a lungul unei axe între neorealism și liberalism. Relația dintre cele trei modele trebuie să fie înțeleasă în termenii unui triunghi, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuind latura raționalistă, iar cele dintre neorealiști și liberali latura reflectivistă. Această perspectivă asupra relației dintre cele trei modele implică și o reformulare a ortodoxiei actuale referitoare la teoria liberală. Potrivit consensului curent, liberalismul se concentrează asupra consecințelor internaționale ale structurii interne. Moravcsik (1997) a generalizat un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
distinctă de pe care poate oferi o explicație plauzibilă pentru această evoluție, descriind motivul pentru care ea poate avea o semnificație de proporții pentru tiparul dez voltării din politica mondială. În loc să înțelegem sfârșitul Războiului Rece ca un șoc exogen, așa cum afirmă neorealiști și instituționaliști proeminenți, am putea privi colapsul sovietic dpret reflectarea unor procese de selecție culturală din mediul internațional. Din această perspectivă, regimurilor ne-liberale le lipsește flexibilitatea, și vor fi eliminate ca actori semnificativi din competiția pe termen lung cu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fi identificate. Într-adevăr, fiecare dintre cele trei cadre teoretice evaluate este util pentru explicarea dinamicii relațiilor dintre marile puteri din timpul perioadei examinate. Totuși, și tiparele generale ale activității instituționalizate dintre state importante prezintă dileme semnificative atât pentru predicțiile neorealiste, cât și pentru cele instituționaliste. Cele ce reprezintă anomalii pentru neorealism și instituționalism oferă dovezi ale tipului de schimbare calitativă în structura relațiilor dintre marilor puteri, prevăzut de teoria liberală. În tabelul 6.1 sunt rezumate concluziile lucrării de față
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a regimurilor regionale și globale de cooperare economică și în domeniul securității. Acest fapt reflectă parțial beneficiile pe care China urmează să le dobândească prin participarea în astfel de instituții. De asemenea, se poate să fie nevoie de anumite explicații neorealiste și instituționaliste luate împreună, pentru a înțelege tendințele din arii tematice specifice. Explicații coerente ale funcționării regimului de non-proliferare din Asia de Est pot fi construite folosindu-ne fie de neorealism, fie de instituționalism. În mod similar, diplomația economică dintre
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
principalele regimuri economice și de securitate. China Implicarea Chinei pe baza egalității în creștere între statutul ei și cel al SUA și al Japoniei. Totuși, tiparul general al activității instituționalizate care a apărut nu se potrivește în totalitate cu predicțiile neorealiste și instituționaliste. În această dezbatere, neorealiștii au prezis discontinuitatea unor cadre multilaterale esențiale, și interpretează semnele discontinuității ca favorizând apariția unei structuri internaționale multipolare conflictuale. Instituționaliștii au răspuns la afirmațiile neorealiste anticipând continuitatea structurii postbelice a aranjamentelor multilaterale dintre principalele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
China Implicarea Chinei pe baza egalității în creștere între statutul ei și cel al SUA și al Japoniei. Totuși, tiparul general al activității instituționalizate care a apărut nu se potrivește în totalitate cu predicțiile neorealiste și instituționaliste. În această dezbatere, neorealiștii au prezis discontinuitatea unor cadre multilaterale esențiale, și interpretează semnele discontinuității ca favorizând apariția unei structuri internaționale multipolare conflictuale. Instituționaliștii au răspuns la afirmațiile neorealiste anticipând continuitatea structurii postbelice a aranjamentelor multilaterale dintre principalele puteri. Vor apărea schimbări, dar acestea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a apărut nu se potrivește în totalitate cu predicțiile neorealiste și instituționaliste. În această dezbatere, neorealiștii au prezis discontinuitatea unor cadre multilaterale esențiale, și interpretează semnele discontinuității ca favorizând apariția unei structuri internaționale multipolare conflictuale. Instituționaliștii au răspuns la afirmațiile neorealiste anticipând continuitatea structurii postbelice a aranjamentelor multilaterale dintre principalele puteri. Vor apărea schimbări, dar acestea vor avea un caracter gradual. Asia de Est este un caz dificil pentru predicțiile instituționaliste, în lipsa unor tipare bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
economice, și, de asemenea, își exercită propria influență în termeni mai autonomi decât în trecut. Aceste discontinuități reprezintă anomalii pentru predicțiile instituționaliste privind continuitatea în structura acordurilor multilaterale postbelice, după Războiul Rece. Totuși, ele nu se potrivesc nici cu ipotezele neorealiste. În timp ce în ordinea internațională emergentă sunt prezente elemente ale competiției poziționale dintre marile puteri, de fapt, tendința dominantă pare să fie orientată către o transformare calitativă a densității și structurii relațiilor multilaterale dintre principalele puteri. Acest fapt este vizibil în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
schimbării pașnice la scară globală și funcționează în favoarea unei structuri mai egale a drepturilor și responsabilităților în cadrul ordinii internaționale emergente. Tendința generală observată este asociată cu un amestec complex între continuitate și schimbare, care prezintă anomalii majore pentru predicțiile teoriei neorealiste și teoriei instituționaliste. Prin contrast, acest amestec este compatibil cu marjele de comportament asociate cu modelul liberal. Ajustări ale politicii externe În primii zece ani ai perioadei post-Război Rece, Germania, Japonia și China au urmărit strategii ce reflectă un set
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu modelul liberal. Ajustări ale politicii externe În primii zece ani ai perioadei post-Război Rece, Germania, Japonia și China au urmărit strategii ce reflectă un set distinct de preferințe strategice. Aceste preferințe ies din sferele de comportament anticipate de modelul neorealist sau de modelul instituționalist. În timp ce prezintă anomalii pentru cadrele existente, acest tipar poate fi înțeles ca reflectând un "decalaj de internalizare", de tipul celui prezis de teoria liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
-și asigura securitatea pe parcursul anilor 1990, mai ales în timpul Războiului din Golf și în cadrul Reperelor Programului de Apărare Națională din 1995. De asemenea, aceasta s-a văzut în relațiile ei economice apropiate cu China în anii 1990, care, potrivit teoriei neorealiste, ar trebui să fie un posibil rival militar pentru Japonia. Contrar instituționalismului, relațiile economice ale Japoniei cu alte state au o orientare puternic mercantilistă. Acest fapt se reflectă în natura ajutorului acordat țărilor asiatice și a strategiilor investiționale, precum și în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
aspect economic cu state asiatice care au structuri industriale complementare (mai ales China), în timp ce balansează împotriva statelor industrializate avansate. Astfel, la fel ca în cazul Germaniei, preferințele distincte exprimate de Japonia pe parcursul anilor 1990 nu sunt compatibile nici cu predicțiile neorealiste, și nici cu cele instituționaliste. În schimb, ele reflectă puternic influența coalițiilor economice și politice interne formate după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit lui Johnston, preferințele Chinei după 1989 pot fi caracterizate drept realiste identitare. Realismul identității sugerează
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
crescută de a reflecta la sine în mod critic și de a se transforma din punct de vedere cultural. Totuși, prin extensie, această explicație acordă statelor o sferă semnificativă pentru exprimarea unei diversități de preferințe ce reflectă influența coalițiilor interne. Neorealiștii și instituționaliștii ar obiecta, poate, că și ei ar putea să accepte că, în anumite situații, preferințele interne ale statelor le influențează comportamentul internațional. Totuși, această afirmație poate primi trei răspunsuri, în baza cazurilor examinate. Mai întâi, aceste descoperiri se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
putea să accepte că, în anumite situații, preferințele interne ale statelor le influențează comportamentul internațional. Totuși, această afirmație poate primi trei răspunsuri, în baza cazurilor examinate. Mai întâi, aceste descoperiri se aplică în raport cu comportamentul celor trei state importante, identificate de neorealiști drept candidate la un statut de pol în cadrul sistemului internațional. În al doilea rând, Germania, Japonia și China funcționează în circumstanțe radical diferite, în sensul că există variații mari ale tiparelor interdependenței cu care se confruntă fiecare dintre ele. Dar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Astfel, preferințele sunt un factor consecvent care influențează politica externă. Nu se poate sugera că, în aceste cazuri, preferințele influențează politica externă într-un mod ad hoc. Din contra, ele au modelat în mod hotărâtor marile strategii pe parcursul anilor 1990. Neorealiștilor și instituționaliștilor le este dificil să sugereze că aceste tipare consecvente ale comportamentului celor trei state importante, care funcționează în circumstanțe foarte diferite, reprezintă anomalii temporare în raport cu tiparele de comportament prezise de teoriile lor. Prin contrast, tiparul observat poate fi
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Astfel, deși presiunile pentru schimbare au existat înainte de sfârșitul Războiului Rece în fiecare dintre cazurile examinate, perioada 1989-1991 le-a cristalizat crizele de tranziție a identității. Bineînțeles că discontinuitățile cauzate de aceste presiuni ar putea fi interpretate ca reflectând predicțiile neorealiste. Din această perspectivă, presiunile reflectă tendințe latente către o ordine multipolară mai conflictuală, în care statele de rangul doi adoptă o orientare mai asertivă decât s-a întâmplat în perioada analizată. Totuși, în fiecare dintre cele trei cazuri pare mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de aliniere a marilor puteri, ce a caracterizat primul deceniu de ajustări după Războiul Rece. Se poate afirma că evoluțiile recente reflectă o revenire la instabilitatea internațională și la balansarea marilor puteri, care au fost anticipate de multă vreme de neorealiști. Așadar, vom examina măsura în care aparenta disoluție a alinierii la marile puteri poate fi înțeleasă ca reflectând predicțiile neorealiste despre ordinea emergentă post-Război Rece. Imediat după 11 septembrie 2001 comentatorii s-au grăbit să afirme că era vorba de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
recente reflectă o revenire la instabilitatea internațională și la balansarea marilor puteri, care au fost anticipate de multă vreme de neorealiști. Așadar, vom examina măsura în care aparenta disoluție a alinierii la marile puteri poate fi înțeleasă ca reflectând predicțiile neorealiste despre ordinea emergentă post-Război Rece. Imediat după 11 septembrie 2001 comentatorii s-au grăbit să afirme că era vorba de primul atac direct, la scară mare asupra teritoriului Statelor Unite după bombardamentele japoneze de la Pearl Harbor din 1941. Fie și numai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a invocării lui. Cu toate acestea, dacă este privită ca o declarație a sprijinului diplomatic din partea membrilor europeni ai NATO pentru SUA, și nu ca un angajament militar ferm, și această evoluție poate fi considerată o formă de aliniere. Totuși, neorealiștii rămân sceptici cu privire la posibilitățile menținerii unui consens internațional general asupra unei chestiuni atât de complexe și care acoperă multe arii precum "terorismul internațional". Kenneth Waltz a observat în perioada imediat următoare atacurilor de la 11 septembrie 2001 că SUA creaseră o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]