330 matches
-
Fruntea să-ți fie către Sfântul Soare! Nu vei ști ce rază salvatoare îți poate înnobila ființa. Oricând se poate ivi licărirea de chihlimbar. Menită a ți înflori ființa, sperând. Să-ncătușăm suferința și să-mbrățLșăm amintirea gândului senin. Dorul, sete neostoită, își va așterne covor mângâios peste toată firea. în timp, așterne-se-va tăcerea - „umbra unor strigăte ucise” (Octavian Paler) și între cele două surori va curge noaptea marilor așteptări. „Chemarea”, posibil, s-ar putea împlini, pentru a „ține în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și cântă dorurile între înmugurire și pârguire Într-un continuu dialog cu Eul propriu, Vasilica Ilie caută cheile potrivite ca să desferece sentimentele, lăsându-le mai apoi să țâșnească precum cele din cutia Pandorei. Dintre toate acestea: foame de dragoste, setea neostoită de îmblânzire a curgerii timpului, dorul de lumină, sunt printre cele mai pregnante. Erosul liric este potolit, tandru, liniștea abisală a sufletului alternând perpetuu culorile anotimpurilor: verdele înmuguririi, galbenul-auriu al pârguirii, arămiul vârstelor bogate ori albul pur al senectuții - elemente
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
sigur că și-a pierdut rostul în lume. Un răstimp a mai încercat să-și reclădească din dărâmături o casă nouă. Observa însă că de sub fiecare piatră izbucnea cîte-o întrebare dureroasă și fără răspuns... Strădaniile acestea zadarnice, cu chinurile lor neostoite, îl obosiră repede. Dar apoi peste ele se înălță, ca un steag biruitor, dorința de-a cunoaște, de-a găsi răspunsuri precise la toate întrebările tulburătoare... Ca "abiturient" a petrecut vacanța în consfătuiri cu mamă-sa și cu protopopul Groza
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cum scârțâiau roțile, parcă n-ar mai fi fost unse de luni de zile. Trebuie să fi trecut de nouă... Ce-mi pasă? Am vreme destulă... Numai Dumnezeu să-mi ajute să..." Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul undelor neostoite se risipea legănat prin valurile de pâclă. Ici-colo, pe dealuri, tremurau pâlpâiri de lumină, ca niște licurici, însemnînd case nevăzute. Drumul șerpuia cenușiu în beznă. În pârâu, din când în când, fulgera cîte-o lucire argintie. Deși n-a umblat pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vulgaritate. Își declară unii geniul cu mult înainte de a ajunge la vama eternității. Gloria mă lasă indiferent. Ca lut, oricum voi fi etern. După ce ajung celebri, unii oameni își recuperează somnul chiar în ședințele omagiale ce le sunt dedicate. Numai neostoita foame de glorie a transformat fericirea într-o himeră. Se adună în eternitate cei care știu să se risipească în alții. În mod firesc, artiștii sunt cu un ochi la slănină i cu celălalt la posteritate. Viața oricărui geniu este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când aveau nevoie, pescărușii erau momiți în plase cu o mână de mărunțiș: ceatal, hamsii, rizeafcă albă, gingirică, aterină și bacalia vicioasă fiindcă marea secătuită refuza să mai dea altceva drept hrană și trebuia văzduhul de lumină să satisfacă cererea neostoită a omului. Au despicat mai mult decât suficient trecând prin spălătoria vieții. Sătui de risipă și încărcați de patimi pârjolite, au plecat înspre cetate unde-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tandrețe în genele răsfățate de căldură privirii Prin gânduri dau târcoale uitate meandre visului pasager, incoerent, ratat. Mă străduiesc să deschid seiful inimii prin Cuvânt și să ating taine ascunse înțelepților, dar descoperite profanului. Ciudat nu? Zilnic, aceeași coborâre vie, neostoita, în labirintul imens al eului dur mascat de complezenta. Și lamentarea vine prea târziu. Vai, iar am uitat să aprind Lumina în mine!
Labirintul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83320_a_84645]
-
pedagogi și unul dintre cei mai valoroși cercetători pe care i-a avut în ultimele decenii, academicianul Ion Haulică. Se născuse la 29 octombrie 1924, într-o familie modestă din moldovenescul sat Ipatele, și, prin muncă tenace, dorință de învățătură neostoită și nesfârșită iubire de oameni și de profesie, a devenit unul dintre medicii practicieni cei mai prețuiți din capitala moldavă, dar și din țară. Despre meritele sale profesionale s-a scris deja foarte mult și există convingerea că se va
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
istorie".509 Acest eșec poate fi explicat prin rațiuni economice (trusturile media sunt interesate doar de profit, deci de rata audienței, percepând publicul doar în calitate de consumator), însă conservatorii acuză educația liberală și mai ales multiculturalismul, televiziunea devenind un teren de neostoită încleștare ideologică. Acest fenomen, însă, este reflexia scăderii încrederii în instituțiile statului, în mass-media în general, sărăcindu-le capitalul social, deoarece persoanele care au încredere în acest sistem și în capacitatea lor de a-l influența folosesc informațiile ca muniție
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise, parcă, să frângă tihna lor de oameni cuminți și harnici. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, speranțe... izgonind mereu liniștea sufletului. În minte revenindu-i mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au bătut... Războiul care a bătut la ușă atâta vreme, acum a deschis
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pumni ne spălăm cu ea pe față apoi vorbim despre dragoste sărutând literele dezmorțite ale cuvintelor iubirea noastră seamănă cu o carte gustăm cu privirea fiecare rând sau punem semn între capitole înainte de a ne prăbuși în noi cu poftă neostoită poveștile acestea au vechimea lumii (ar putea spune cineva) dar eu ridic din umeri indiferent și mă îndrăgostesc de tine în fiecare dimineață 8 mai 2011 Absenți de la ultimul spectacol al propriei vieți unii oameni simulează viața nu se poate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
diagnoze fără rost Și declanșez, în mine, revoluții, Dorind să uit eșecul care-am fost. Introvertit din nașterea-mi banală, Abandonat supliciului comun, Eu am plătit cu dragoste carnală Blestemul de a fi, prin timp, imun. Revigorat de gândurile tale, Neostoit în patimi, ros de dor, Îmi scot profit din întâmplări banale Și râd în hohote când simt că mor. Ce redundante griji ne înconjoară Atunci când facem dragoste, sublim, Când te ating, confuz, ca prima oară, Când sunt și antonim și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mănăstirea de la Sângeap, unde primise și întâiul botez. Ce veste, poveste vă poartă pașii spre mănăstire, fraților? ceru lămuriri înaltul prelat, a cărui barbă de-abia cărunțise. Preasfinția ta, un mare necaz ne apasă. Vrem să scăpăm satul de arșița neostoită! spuse băiatul cel mare, Vasilică. Vreau și eu, rosti grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am auzit de la bătrâni că este rece! Ce bună ar fi o ceașcă de rachiu, îndulcit cu mere, suspină uncheșul. Toate ar fi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ne-a însoțit se-ntoarce tăcută la treburile sale, Arborele lui Ieseu pe fațada de sus, îi urmărești cu aviditate încrengăturile de culoare și te pierd iară, și buzele tale, pe tine te pierd cu totul când te-nlănțuie pictura, neostoită iubire, Imnul acatist, Maica Domnului adorată, cu brațele desprinse, pruncul Iisus stă totuși firesc la pieptul ei, fără să-l susțină decât poate dragostea de mamă preacurată, friză de episcopi, sfinți filosofi pe fațada de est, abia îți pot urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
omenesc cu buzele strânse, care privea înainte. Alături se afla portretul unei tinere cu o coroniță de aur aplicată pe lemn. Pe el scria, în demotică: „Fie ca sufletul tău să învie alături de divinitatea stăpânitoare de la Ab-du, Eirene“. Ce durere neostoită îl făcuse pe sclavul Helikon să-l ducă în taină cu sine, ani de zile, și, ca un copil, să-i ceară Împăratului roman să-l păstreze în zothecula, „la adăpost“? Portrete ale Drusillei nu existau, ci doar un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de un juvaer tradițional, pe care-l achiziționasem cu câteva ore mai Înainte, În Împrejurări nespus de pitorești, traversând râul Tercero. Bref, urăsc zadarnicele circumlocvii și voi spune istoria ab initio, fără să las deoparte, desigur, tăioasa ironie pe care neostoit o pretinde spectacolul modern. Și-mi voi Îngădui și câte o tușă peisagistică, o umbră de culoare. Pe 7 ianuarie, la patru și paisprezece a.m., sobru travestit În indian bolivian, am luat Panamericanul la Mococo, fentându-mi cu abilitate - chestiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a exclamat elegant. Scuzați, rogu-vă, această fadaise a secretarului meu. Să nu ne lăsăm orbiți de sofismele din Ciudadela și San Fernando: orice spirit cumpătat acceptă că Avellaneda stă, prin propriul său drept, la loc de cinste. Îi repet neostoit lui Bonfanti că bagajul său de proverbe și arhaisme nu e-n apele lui și, fără doar și poate, e vieux jeu; În zadar Îi ghidez lecturile: dieta riguroasă, cu Anatole France, Oscar Wilde, Toulet, don Juan Valera, Fradique Mendes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
licurici care luminează În bezna nesfârșită drumul pe care-l străbatem cu zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
râde de toată bucătăria asta științifică; el are misiunea să Înalțe, cărămidă cu cărămidă, o construcție trainică și sveltă. Dar mă opresc aici: păstrez pentru viitor clipa anticipării și dăltuirii În piatră a indiciilor pe care le-am cules. — Cu neostoita nădejde că În viitorul domniei voastre se va crăpa odată și-odată de ziuă, a intervenit Shu T’ung, reînnod aici firul umilei mele istorisiri. Când Tai An a dat buzna teafăr și nevătămat În casa din strada Deán Funes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că vremea-i schimbătoare și soldații sînt Înconjurați de un fel de apă, din pasajul următor: „Plescăitul proiectilelor de calibru mic nu se aude”. Nu se aude, dar plescăie. E toamnă din nou. Din suplimentul revistei de cinema se detașează neostoitul Leonard Gavriliu, care semnează cronica literară a volumului 100 de poeme de Ana Blandiana. Dintru Început, cronicarul atinge cote maxime de rafinament și voluptate scriind numele recenzatei cu litere mici. Pocnind din cultură, pleacă apoi cu vigilența cosmică la interpretarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai puternici, mai liberi, mai demni.” Și chiar așa s-a Întîmplat. O f.f. pasionată cititoare (39 de ani) a României Mari din Slobozia trimite o f. umedă scrisoare decalibratului șef al partidului cu același prenume. Dorul, fumul par de neostoit de la distanță. „Cum ați ajuns la perfecțiune și dincolo de ea ?” se minunează făptura. Dincolo de perfecțiune n-ar mai fi decît divinitatea. Bănuiesc că bunul Dumnezeu are toate motivele să se neliniștească aflînd că i-a ajuns Vadim T prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hennessy m-a condus către o ușă de sticlă prinsă nesigur În toc, după ce fusese scoasă din balamale de pompieri. Sufla vîntul pe terasă și un nor de cenușă albă ca de oase măcinate se Învîrtejea În jurul nostru, Într-o neostoită vînare de vînt. Hennessy Împinse ușa și-mi făcu semn să mă apropii de el, zîmbindu-mi subțire, ca un ghid de la un muzeu al ororilor. Era o sală de recepții cu tavan Înalt și cu vedere la mare către ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe Gertie Millar, fusese scoasă din rîndul lumii pentru totdeauna); pe de altă parte, o opacitate aproape totală la natură. Genul ăsta de „evreizare“ nu era cu totul inconștient la el. Vecinii de mahala care dădeau dovadă de un antisemitism neostoit erau de obicei puși la punct imediat. Li se vâra pe gât cu forța Spinoza, poate, Heine sau Einstein, iar apoi urma o prelegere generală despre ce anume datorează istoria intelectuală și artistică a Europei geniului evreiesc. În Köln fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ea era absorbită de imaginile care-i apăreau în minte. Iar ceea ce vedea nu-i plăcea deloc. 2 Nu era nici cea mai plăcută dintre lumi, nici cel mai blând anotimp. Supuse unor fenomene atmosferice specifice lui Acheron, vânturile băteau neostoit suprafața erodată a planetei. Erau vechi de când lumea aceasta de piatră, fără de oceane pentru a le domoli, ar fi netezit relieful cu milenii mai curând dacă forțele în fierbere sub scoarța bazaltică nu ar fi împins deasupra mereu alți munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sfârșește, cu nespusă bucurie să despart, că acum știu și ei că lumea e mai mare și marginea lumii nu-i la orizont sau la hotarul vederii. Fără Îndoială, se poate spune că o asemenea perspectivă entuziastă, care exalta setea neostoită de cunoaștere manifestată de mulțimile analfabete, făcea dovada unei naivități optimiste, a unei autoiluzionări, caracteristică pentru mentalitatea intelectualului de tradiție iluministă. La rândul său, Nicolae Bălcescu XE "Bălcescu" descria o scenă similară (de data aceasta de factură romantică), petrecută În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]