2,353 matches
-
dezlegat de blestemul cumplit care se abătuse asupra mea, de vraja malefică ce mă transformase Într-o adevărată mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu-l crezusem niciodată atât de laș, de nepăsător pe bătrânul meu tată! Mama Începu să plângă Încet, un plâns voalat, ca o foșnire de sălcii scuturate de vânt (mă-ntrebam de unde mai avea lacrimi), dar nu-l mai impresionă Însă pe soțul ei, ca-n atâtea alte dăți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rolul săracului care trebuia să care mari și colțuroase pietre, umplându-se de julituri, să se milogească, să cerșească Îndurare (cum văzusem prin filme), eu eram voievodul semeț, sprijinit În sceptrul prins de șold, care mergea cu burta Înainte fluierând nepăsător, ori negustorul disprețuitor, care-l pedepsea pentru milogeală, lovindu-l cam prea tare uneori cu vârful piciorului, provocându-i ușoare sângerări, pe care și le ascundea cum putea, cu un vag aer de vinovăție. Chestia cu zburatul mi-a venit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aterizat un „Mulțumesc mult, șefu... mult de tot!” Am ieșit victorios din biroul uriaș, În timp ce lui Încă Îi șiroiau uimiri din gura Întredeschisă. M-am ținut tare. Dar după ce am ajuns jos, la capătul scărilor, mi-am Îndepărtat masca falsului nepăsător, care Începuse să mă Încorseteze, și mi-am așezat la loc fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt concediat. În adâncu-mi nebănuit se spărgeau, furioase, mari talazuri. În drum spre garsonieră, spre bârlogul meu de burlac absolut, am Întâlnit un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
om neprietenos, rece, distant, aproape Întreaga suflare din bloc l-a Însoțit pe ultimul drum pe administrator, Într-un cortegiu impresionant. Câțiva dintre locatari am observat că m-au evitat cât au putut, dar miam propus să fiu și eu nepăsător, conștient că sunt judecat greșit. Am discutat mult cu domnul Stratan (Gârneață), care nu pleacă niciodată urechea la bârfele din jurul său. Singura care l-a plâns pe decedat a fost femeia de serviciu. Domnul Cantemir nu arăta tocmai rău În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și pe ele ca pe niște bagaje pornite spre o destinație unde duceau Încă multe semne de Întrebare. Pe peronul gării din Iași, dimineața râdea ca o fetiță îmbrăcată într-o rochie subțire de vară, în culori pastelate, exuberantă, privind nepăsătoare la furnicarul de oameni, asemenea unui fluviu ce ieșise din matcă, umplând străzile bătrânului oraș moldovenesc. În vremea examenelor mai ales, dar și de-a lungul anului școlar și universitar, din septembrie și până în iulie, Iașul e un oraș viu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de întreținere și reparații fără licitație publică ; folosirea abuzivă a chiriilor de la antenele instalate pe terasele blocurilor ; folosirea incorectă a spațiilor comune ; nesupravegherea curățeniei pe holurile și scările blocului ; neevacuarea gunoiului și a resturilor menajere din ghene ; atitudinea arogantă și nepăsătoare față de problemele proprietarilor pe care le ridică blocul, manifestată de președinții de asociații și de administratori, cât și față de cererile și observațiile legitime ale membrilor proprietari din cadrul asociațiilor ; lipsa de solicitudine a administratorului blocului pentru a asigura reparațiile care impun
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
să-i facă o vizită Olgăi, fără a pune în calcul unele rezerve exprimate de Alex. Se putea ca el să aibă dreptate, dar când un om este bolnav, doborât de o afecțiune neiertătoare, îi ierți multe, nu poți trece nepăsător pe lângă durerea lui dacă, mai ales, îți asumi sufletește o parte din ea. Se scurseră aproape două săptămâni. Ina nu-și dădea seama cum trecuse timpul și nu reușise să și ducă la îndeplinire promisiunea ce și-o făcuse. Însă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un zâmbet pe care buzele încercau să l schițeze, dar cu toate eforturile nu reușiră să-l afișeze. Ochii ei, cândva căprui, vii și neastâmpărați, deveniseră inexpresivi, de un galben pal, ca frunzele unei toamne târzii călcate îndelung de pașii nepăsători ai trecătorilor. Văzând-o pe Ina, Olga întinse o mână spre aceasta, cu un vădit efort, însoțindu-și gestul de un geamăt. Nu reuși să articuleze nici un cuvânt. Durară câteva clipe de muțenie, până când Ina reuși să spargă tăcerea devenită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ființă, căreia i se face milă de starea mea, milă pentru acest copil pe punctul de a muri. Iar când mă cuprindea teroarea, era suficient să mă uit la fața calmă și palidă a doicii, la ochii săi scobiți, imobili, nepăsători, la nările sale strânse, la fruntea ei lată și osoasă, pentru ca aceste vechi amintiri să se trezească în mine. Poate propaga unde misterioase care mă calmau. Avea, pe tâmplă, o excrescență de carne acoperită cu păr. Mi se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
brusca aplecare către reflecție a fârtatului său. Își dădu seama că pe celălalt s-ar putea să-l fi dus mintea la ceva ce lui îi scăpase. Da'..., dă ce-ntrebi Vergilică, tată?" "Așa", zice asociatul afișând o față, chipurile, nepăsătoare. După care spune cu același aer: "Ar fi bună nițică soluție d-aia. Că știi cum e la bloc. Dăgeaba ține nevastă-ta casa pahar, dacă ăla dă deasupra e un îngălat și-i face gândacii hipodrom în bucătărie". "Aaa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unii): "Păi!" "Păi ce?", se îmbățoșă Petrică. "Păi, nu vezi? Ce mai întrebi?" "Bre, da' zău dă nu ești culmea!", se iuți și mai tare cel din schimbul de noapte. Nervii lui nu avură nici cel mai mic efect asupra nepăsătorului Anton, care nu catadicsi nici măcar să-l privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cele mai multe ori, nu ne dădeau nicio importanță. Salonul-separeu se lumina brusc, ca și cum s-ar fi repetat acel prim bing-bang al înfiripării Creației. Erau însă și dăți când Iozefina juca o altă carte: intra în bibliotecă la ora fixată, bineînțeles, dar nepăsătoare, ca și cum ar fi trecut pe-acolo întâmplător sau ca și când ar fi intrat în bibliotecă pentru prima oară, dând mai ales, senzația că nu mai poate presta „munca aceasta patriotică ingrată” de a dactilografia texte pe de-a moaca și că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
furnică pe șira spinării? În acest moment, Măriuța și-a arătat fața în crăpătura lăsată la ușa cuhnei. Se vedea bine că trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer voit nepăsător, își mângâia mustața. Ochii mijiți însă se zbăteau în dosul pleoapelor, vrând parcă să-și ia zborul către Măriuța... Costache ședea nepăsător, cu urechea ciulită la Pâcu. Acesta, punând mâna pe ulcica cu vin, i-a liniștit pe ascultători: Stați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer voit nepăsător, își mângâia mustața. Ochii mijiți însă se zbăteau în dosul pleoapelor, vrând parcă să-și ia zborul către Măriuța... Costache ședea nepăsător, cu urechea ciulită la Pâcu. Acesta, punând mâna pe ulcica cu vin, i-a liniștit pe ascultători: Stați numai să-mi ung mașinăria, că altfel mă lasă în drum când mi-ar fi lumea mai dragă și gurile voastre mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună nestingherite pe bulevard, Întrucât toți cei care, În vremuri normale, s-ar fi aplecat rapid să le culeagă zăceau pe caldarâm, nepăsători la micile avuții care le treceau pe sub nasuri. În zonă se aflau, e drept, și oameni care Încă ar fi putut Întinde o mână Întru sporirea averii - de pildă, bătrânica lungită sub Škoda galbenă, care chiar avea brațul drept ridicat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vremea lui Nero. Prin cartiere, mașinile se dedau orgiilor voluptuoase cu benzină, iar cerul era luminat de incendii. Cum mașinile de pompieri umblau brambura pe străzi cu rezervoarele de apă goale, focurile se Întindeau cu repeziciune. Automobilele patrulau peste tot, nepăsătoare la distrugerile din jur, pândind apariția vreunui biped Împins de foame sau de sete să-și părăsească adăpostul, ori se hârjoneau prin spălătorii auto, lăsând ore În șir periile moi, cilindrice, să le maseze spinările. Lichidele folosite În general la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
căzut la tragerea la sorți, pentru a-i oferi sfaturi prețioase sau idei. Treptat, acel fier chiar a devenit o unealtă importantă, deoarece, În plictiseala care domnea peste camera noastră, Începuserăm să dăm atenție unor detalii peste care odinioară treceam nepăsători, cum ar fi cambrarea grațioasă a cămășii peste talie sau cutele făcute de un guler prost călcat. Deschiderea ușii trebuia neapărat să ne găsească ferchezuiți, faptul că În timpul excursiei de o oră de-a lungul coridorului nu puteam fi văzuți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
postmodernist, trei posibile Epiloguri, cartea are un Final previzibil, de roman realist: cloșardul Antoniu este găsit mort în pivnița unui cinematograf, iar Psalmii și cele două caiete cu poveștile lui se năruiesc în zloată și sub picioarele trecătorilor gălăgioși și nepăsători. Dimensiunea realistă a prozei (pictura mediului cerșetorilor, tabloul sumbru al vieții de ghetou) se împletește armonios cu subtextul simbolic din care răzbate copleșitor duhul zădărniciei tuturor celor lumești. Fără speranța fericirii și a răsplătirii suferinței în Cer, Antoniu și Kawabata
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
soldați care asigurau paza lui Iuffo jucau table. Ei săriră Îndată de pe scaune, Își luară armele și se repeziră către rezerva lui Iuffo, apoi la fereastra rămasă deschisă... Era deja prea tîrziu. La acea oră, trupul lui Iuffo se legăna nepăsător pe valurile Pacificului de Sud, În vreme ce sufletul lui Își făcea desigur intrarea În Iad. Astfel, presimțirea colonelului Pruritanal se verifica sută la sută, deși nu fusese niciodată exprimată. Din păcate, odată cu Iuffo, În apele Pacificului Își găsise sfîrșitul și un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
țigară, vreun ambalaj de biscuiți sau chiar un simplu scuipat, membrii echipei se apropiau, recuperau Îndată acel obiect (firește, dacă mai putea fi recuperat) și i-l Înapoiau individului respectiv cu observația politicoasă: — V-a căzut ceva! Dacă el recunoștea nepăsător că Îl aruncase din proprie inițiativă, Îl Întrebau, pe un ton la fel de politicos: — Ne dați voie să depunem acest obiect la coșul de gunoi? Sau, dacă acela scuipase sau Își suflase mucii direct pe trotuar, lucru care se Întîmpla de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
copacii din spate. — Pufi, unde ești, vino Încoace! Pufi, tu-ți gura mă-tii, n-auzi? Cățelul, oprindu-se din preocupările lui de pînă atunci, o privea echivoc, dădea din coadă. La urmă, Își scutură blana și se apropie adulmecînd nepăsător ici și colo. Abia după ce-l luă În brațe și Îl aduse Înapoi, găsi timp să răspundă Întrebării lui Pablo. — Bietul maior!... L-au internat Într-un azil. Se mai crede și acum Ion Gheorghe Maurer. Pablo mă privi complice
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
CÎrciuma lui Tommy Miah. Asta a fost Întotdeauna favorita meu. O masă la fereastră dacă putiam. La Anarklia de pe Dalry Road. Lui Carole Îi plăceau felurile de mîncare vegetariană de acolo. — A fost În timpul festivalului, Îmi spune Ghostie, frecînd manganu nepăsător. Puțoiu ăsta-i mai rău ca Toal. Intru io năuntru, Într-un restaurant din propiumieu oraș. Chelnerul vine și zice: Ai rezervare? Io mă uit numan jur... Își răsucește el capul cu aroganță de jur Împrejur În camera părăsită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când pentru o clipă, de parcă fâșiile mătăsoase de lumină care au intrat În Încăpere, Îi provoacă durere. ,, Când am cunoscut-o pe Ema, aveam 23 de ani, și eram un student foarte bun. Noapte de noapte stăteam aplecat asupra cărților, nepăsător la distracțiile celor de vârsta mea. Singura plăcere Înafara studiului, era Înotul pe care-l practicam Într-un bazin al unei școli sportive, unde mă duceam destul de rar. Tatăl meu era prieten cu directorul școlii, care-mi dădea voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și comentau diferența de vârstă dintre noi Ădupă cum ți-ai dat seama, Ema era cu 15 ani mai mare ca mineă, cu un fel de batjocură, deși admiteau că este o femeie pe lângă care nici un bărbat nu poate trece nepăsător, și că suntem o pereche reușită. Nu dădeam importanță acestor bârfe, nu mă interesau, ba, chiar le disprețuiam. Până Într-o zi când.... Kawabata mărește ochii lui asiatici, privindu-l fix pe Antoniu. Ar vrea să-l Întrebe ceva, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]