465 matches
-
traductive intéressante de Veturia Drăgănescu-Vericeanu est de faire commencer un moț par une majuscule. À titre de comparaison, nous citons aussi la traduction de Paul Miclău : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le Rien gisait à l'agonie quand, tout seul voguant dans le noir fit un signe, l'Impénétré : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 49) Le néant gisait dans l'agonie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
joue sur une ambiguïté : le terme " nimicul ", étant placé en début de la strophe, commence automatiquement par une majuscule. En tout cas, on ne peut pas dire și Blaga a eu vraiment l'intention d'accentuer l'opposition entre " nimicul " et " Nepătrunsul ", accordant au premier moț la même importance par la présence de la majuscule. En plus, le choix des équivalents en roumain opéré par Veturia Drăgănescu-Vericeanu n'est pas très approprié au contexte dans lequel l'on se situe : Blaga parle du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vision poétique. Par exemple, elle ne considère pas nécessaire la présence des guillemets dans le cas ci-dessous1443, mais elle emploie, par contre, des majuscules et des tirets, qui n'existent pas dans le texte d'origine : [...] dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) [...] Quand Lui l'Impénétrable Fit un signe Et la Lumière fut. (Romanescu, 1998 : 7) [...] fit un signe l'Impénétrable : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Miclău, 1978 : 127) " La lumière ", concept-clé dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aud o limbă străină, necunoscută - o limbă care nu îmi spunea nimic. După un minut, recunoșteam franceza... Charlotte îngâna un cântec foarte încet, suspinând din când în când, lăsând să se strecoare între două strofe din recitarea ei liniștea de nepătruns a stepei. Era cântecul căruia, încă de mic copil, îi descoperisem farmecul și care, acum, concentra asupra lui toată ranchiuna mea. Aux quatre coins du lit, Un bouquet de pervenches...1 „Da, tocmai, miorlăiala asta franțuzească care nu mă lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a lungul malurilor lui se aliniau o puzderie de insule acoperite cu iarbă deasă, unde aveai exact atâta loc cât să te așezi și să te crezi pe o insulă pustie, în mijlocul oceanului... Apoi, întins pe nisip, ascultam liniștea de nepătruns a stepei... Conversațiile noastre luau naștere fără pretext și păreau să decurgă din șiroirea însorită a Sumrei, din foșnetul frunzelor lunguiețe ale sălciilor. Charlotte, cu mâânile puse pe cartea deschisă, privea dincoolo de râu, spre câmpia arsă de soare, și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se-ndreptară spre Orestias, lăsară în Tracia pe urma lor pe Teodor Wranas, comandant peste-un despărțământ de trupe, și se-ntoarseră la Constantinopol, unde-i chema alegerea unui nou [î]mpărat. Între acestea regele Ioannițiu păzi o adâncă și nepătrunsă tăcere asupra prinsorii și sorții lui Balduin, încît latinii, cari nu voiau să aleagă pe urmașul lui decât după ce i s-ar fi dovedit moartea, nu aflară un an și mai bine nimic despre dânsul, din care cauză regentul interimar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
forțe" și în ce raporturi stau ele întreolaltă. Pe când cu numele de materie atribuim unui obiect calități foarte determinate, precum greutatea, (cuprinderea de spațiu) impenetrabilitatea, când zicem "forță" 950 {EminescuOpXIV 951} {EminescuOpXIV 952} {EminescuOpXIV 953} noțiunea aceasta are ceva necunoscut, nepătruns, ipotetic. Poate că pentru amicii unui chip clar de-a vedea natura, fără ipoteze, să nu le fie tocmai rău venită încercarea aceasta de-a concepe noțiunea forței cu aceeași preciziune cu care concepem noțiunea materiei. Puteri sânt cauze. În
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
citată se bazează pe o interpretare mai rară a lui ð"hir, ca provenind de la ðahara ‘al" al-sa”≤, „a se șui pe terasa”, si, de aici, „a fi deasupra”80. Semnificații de bază: posedând o existență vădita, dar de nepătruns (pentru oameni). Semnificațiile acestor nume pe care le-am grupat în câmpul semantic al existenței se află în relații de contiguitate 81: le este comună trăsătură existenței prin sine, dar se deosebesc prin punctele de vedere din care aceasta e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aptitudinile omului (vederea, cunoașterea, priceperea etc.) îl expun mereu unui dincolo abisal. În acest sens, fiecare act al său „e o criză permanentă”; e un act de decizie. Limita ultimă a gândirii și a acțiunii umane e moartea - domeniul de nepătruns al nopții (învestită de gânditor cu caracterul destinal al lui N mare) - care rămâne cu desăvârșire ireductibilă la orice tentativă de raționalizare. Evidența morții atestă faptul că întregul domeniu al gândirii și al acțiunii - al rațiunilor zilei - e, în esența
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sunt, în Fără reazem, linia ferm trasată a caracterelor, justețea analizei psihologice, înțelegerea potențialului dramatic conținut de banal (mijloacele rămân însă inadecvate: clasicismul rostirii distruge emoția, replica e fără forță), iar în nuvele tulburător este acordul dintre patimă și misterul nepătruns al naturii. Poezia lucrurilor vechi, a vieților umile îi așază nuvelele în descendența tematică a sămănătorismului, pe care autoarea îl depășește prin rafinamentul percepției și grația pură a scriiturii. SCRIERI: Fără reazem, București, 1922; Nuvele, București, 1926. Traduceri: Oscar Wilde
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
închega un univers, cu tot ceea ce se vede și ceea ce nu se vede”. Inclus în cogito-ul cartezian și incluzându-l pe acesta, verbul a fi la persoana întâi a prezentului indicativ integrează eul individual în existența universală eternă, pătrunsă și nepătrunsă, îl coboară până la „hypo-nimicul” structurant al „universalei putințe de a fi”, până la pura virtualitate. Prin definiție, este generează ens, a fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
moment adânc al eului primordial și autonom”, ar fermeca în chip deosebit „atenția omului actual”, mare prețuitor al „complicațiilor ființei adânci”. Discuția continuă pe schema opoziției om nou / om vechi, cel dintâi fiind atras de zonele ascunse, iraționale, de „începuturile nepătrunse” ale conștiinței (ca în filosofia lui Lucian Blaga), al doilea încorporând tipul comun, social, echivalat de Z. cu tipul „clasic”. Omul nou e lipsit de aureolă, desfide „totalurile armonice”, „unitatea”, „adevărurile eterne”, pe el îl captivează infinitul clipei. Poate fi
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
mari poeți români, în Poemele luminii (1919)1: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - și-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micșorează, ci tremurătoare mărește și mai tare taina nopții așa îmbogățesc și eu întunecata zare cu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
privit pe el însuși cu atenție, în ceasurile lui de reculegere, cînd se socotea neobservat de nimeni, oamenii și-ar fi dat seama că, așa cum privirea lui Ahab îi înspăimînta pe ei, propriii lui ochi erau îngroziți de privirea de nepătruns a partului; sau, în orice caz, erau adînc tulburați de ea în anumite momente. Căci, de la o vreme, zveltul Fedallah căpătase o înmlădiere atît de bizară și părea veșnic scuturat de un tremur atît de straniu, încît oamenii începuseră să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a Încurajării tinerelor cadre de poeți. (Ă). Indicațiile staliniste cu privire la grija și dragostea cu care trebuie Îndrumată creșterea tineretului pe frontul literar, trebuie să ne călăuzească permanent. «Una din sarcinile noastre - spunea Stalin - constă În a sparge acest zid de nepătruns (Ă)». Tipărirea culegerii nu poate fi, deci, un exemplu pozitiv pentru punerea În practică a consfătuirii tinerilor scriitori din anul trecut. (Ă). Neprocedând astfel, Editura Uniunii Scriitorilor a greșit serios. Printr-o muncă mai conștiincioasă, mai plină de dragoste, E.P.L.A.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu se confundă cu esența Sa. Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), Întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, ele sunt diferite de esența divină, care rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști În inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente În favoarea unei mistici creștine de natură practică și nu doar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri, La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, Pe când totul era lipsă de vieață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Yozō care muncea în tăcere. La fel ca toți cei din vale, Yozō nu-și arăta niciodată bucuria sau tristețea, de aceea chiar și atunci când ochii săi se întâlneau cu ai stăpânului, nu făcea decât să răspundă cu o privire nepătrunsă. Cu toate acestea, samuraiul știa că în ochii lui Yozō se ascundea o resemnare adâncă, la fel ca a lui. De când se întorseseră, samuraiul nu vorbise niciodată cu supusul său devotat despre felul în care fuseseră tratați sau despre ranchiuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să trăim sub razele soarelui. Uneori ne simțim reconfortați și vindecați de întunericul subteran. Avem nevoie de el. Însă, niciodată să nu vă avântați prea departe, să nu deschideți ușa ferecată din adâncul-adâncului. În spatele ei se află povestea întunericului de nepătruns al Întunegrilor. Pornind de la propriul text (din punctul de vedere al povestirii mele), cei cinci „executanți“ Aum, care au străpuns pungile cu sarin cu vârful umbrelelor ascuțite, sunt niște „Întunegri“ evadați din subteranul întunecat al Tokio-ului. Îmi închipui scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
său; apoi, încet, o roti de jur împrejur, măsurând din ochi tabăra devastată, haosul care încă mai domnea printre oamenii săi. Deasupra dealurilor, spre răsărit, cerul se lumina la primele licăriri ale zorilor. Ochii săi rămaseră fixați pe mantaua de nepătruns a pădurii care înconjura din toate părțile tabăra. Dușmanul era acolo, fugind victorios. De neatins. Dar el nu putea să accepte o asemenea umilire: trebuia să reacționeze. Privindu-și din nou scutierul, îi porunci să sune cornul și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate în mine ... întineresc. Când vara pătrunde miraculoasă Blândă, visătoare, dulce frumoasă S-aseamănă cu-un sân de mană duioasă Ce fără de ceață în inimi ne lasă. Nepătruns și falnic mintea-mi aprinde, Cu puterea lui adeseori mă cuprinde De dragul lui n-aș mai vrea ca să mor De atâta farmec, liniște, dor. VIAȚA NU E CA UN SOARE Viața nu lucește ca un soare, Viața e un fulg
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Nu fu nevoit să aștepte prea mult, halucinația se dovedi mult mai periculoasă desfășurându-se cu o deosebită forță...! Neânchipuit de multe reptile cu capete diforme, Înspăimântătoare, spintecau apa În aceleași acorduri ale muzicii bine cunoscute. Deodată, din Întunericul de nepătruns al oceanului, două lumini se apropiau, ce se dovedi de fapt, erau ochii dușmănoși ai crapului căruia Îi zdrobise capul În ziua precedentă...! Trecu În mare viteză pe lângă el, cedând locul unei alte fioroase reptile cu multe capete și brațe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aduce aminte ce nu poate să-și aducă aminte...! Memoria Încă nu-l părăsise...! Atunci, ce căuta el În mijlocul acestor Înfricoșetoare vietăți și dece nu-l atacă știindu-le carnivore!? Câteva momente rămase singur, apoi În depărtare În Întunericul de nepătruns al apei se produse o agitație făcându-l să-și forțeze privirea. Pentru Început avu impresia unui furnicar de râme din toate dimensiunile dar, pe măsură ce se apropiau realiză contrariu. De fapt, nu erau altceva decât unele monstruoase animale din trecutul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu o povară asemenea; și copilul a povestit un ceas, lângă vatră, stăpânei lui, cum a ieșit țapul, și cum s-au apropiat, și cum a mers pușcătura, și mai ales cum a aflat el animalul căzut între niște desimi nepătrunse. Nana Floarea îl asculta cu plăcere, gândindu-se că numai câțiva ani vor trece și acest fecior va fi în stare să aducă singur țapul pe grumaz; și după ce va face cu el din munte zece kilometri, când va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața după desnădejdea și căderea din toamna trecută. Fără amărăciune, nu s-ar cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]