468 matches
-
aptitudinile omului (vederea, cunoașterea, priceperea etc.) îl expun mereu unui dincolo abisal. În acest sens, fiecare act al său „e o criză permanentă”; e un act de decizie. Limita ultimă a gândirii și a acțiunii umane e moartea - domeniul de nepătruns al nopții (învestită de gânditor cu caracterul destinal al lui N mare) - care rămâne cu desăvârșire ireductibilă la orice tentativă de raționalizare. Evidența morții atestă faptul că întregul domeniu al gândirii și al acțiunii - al rațiunilor zilei - e, în esența
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lumii” pe care o redăm în întregime: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 112 Și nu ucid Cu mintea tainele ce le-ntâlnesc În calea mea În flori, în ochi, pe buze ori morminte... Lumina altora Sugrumă vraja Nepătrunsului ascuns În adâncimi de întuneric, Dar eu, Eu cu lumina mea sporesc a lumii taine Șintocmai cum cu razele ei albe luna - Nu micșorează, ci tremurătoare Mărește și mai tare taina n spații. Așa îmbogățesc și eu întunecata zare Cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
15) Dacă mămicile își doresc finețea Peaudouce, e pentru că știu ce e bun pentru ele. În exemplul (13), prezența lui DEȘI ne lasă să înțelegem că, în mod normal, plecând de la premisa p putem trage concluzia contrară valorii negative (de nepătruns) a propoziției q. Această schemă concesivă este construită pe baza lui [Dacă p atunci q] și corolarul său [Dacă non p atunci non q]: Bineînțeles, ne vedem obligați să admitem valabilitatea unei inferențe ceva mai greu de stabilit, dar care
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
specifice: creații artistice, vetre (prezența focului ca simbol extrem de important) și morminte, care reprezintă atenția acordată celor trecuți, ca factor de continuitate spirituală, de trecere și transmitere. Stabilirea unor locuri speciale, în mediul deschis sau subteran, uneori în întunericul de nepătruns al grotelor, tocmai pentru a sublinia și potența caracterul de mister, a devenit o normă de marcare a ceremonialului religios. Se consideră că “il n’y a pas de religion sans le sentiment que certaines forces dépassent la mesure de
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
ascultării și urmării sale, nu atât dăruirea divină cât imedialitatea survenirii unui nou moment de ruptură, de sfâșiere metafizică în care omul cade sub condiția pasului temporal spre moarte iar transcendența se reabsoarbe din revelație și dăruire în taina ascendențelor nepătrunse. În acest sens, sculptura în basorelief induce senzația unei retopiri ce stă să survină, unei reasimilări aplatizante spre solul uniform și anonim din care s-a înălțat întru contur și formațiune solicitantă de loc în spațiu. Privind spre această sculptură
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
inducînd de la separațiile materiale, cade și el pradă iluziei individualității. În paranteză, observăm că, mergînd în sensul acelorași valori indiene, desigur în mod independent, marele nostru om de știință, V. Pîrvan, deplînge, în una din scrierile sale minore, zidul de nepătruns, înalt pînă la cer, care separă pe individ de individ, zid în care zadarnic unul ar bate pentru a da sau a primi un semn de viață din partea vecinului. Desigur că avem de-a face în acest caz cu o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
chiar completată cu derivatul feminin, "infinitate". "Dealul, element al unei geografii comune celor doi poeți, Eminescu și Leopardi, are rolul de a uni pe verticală cele două dimensiuni, microși macrouniversul.[...] Dealul și gardul de spini traduc, la Leopardi, tocmai ideea nepătrunsului eminescian" (Adina Blanariu-Vuković: 95). Autoarea studiului întârzie la fiecare termen semnificativ pentru că dincolo de vocabule este emoția lirică, de care depinde atât de mult lectura eficientă a poemelor. Reținem, spre exemplu, echivalența "sempre"-"mereu", unde "mereu, -ece, merei" (adj., regionalism) înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dată, în scrisoarea bătrânului sihastru, într-o detaliere completă; a doua oară, esențializată în punctarea cercurilor concentrice, iar a treia, în ochii Cezarei, mai mult spirit decât peisaj: (H2a) Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încât suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pân-înlăuntrul insulei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
texte, antol. cit., p. 67. 23 O altă lucrare care merită reținută pentru studiul intertextului indian în opera lui Mihai Eminescu este realizată de Fănică N. Gheorghe Eminescu et le mythe des éternels retours aux origines (1983). 24Adina Blanariu-Vuković "Isotopia nepătrunsului la Eminescu și Leopardi. Despre o posibilă traducere a poeziei L'Infinito de Giacomo Leopardi în limbaj poetic eminescian", în Analele științifice ale Univ. "Al. I. Cuza" din Iași (Serie nouă) extras Iași, 2004. 25 Alte contribuții importante la temă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu realitatea). De aceea, prin contrast, dacă oglinda vizează explicitul în ecuația existențială, daimonul își atinge măsura excelenței (și prin aceasta accesează o condiție a măiestriei în etică) în satisfacerea cerințelor implicite, în întâmpinarea neprevăzutului, în anticiparea avizată a aspectelor nepătrunse care ajung, tocmai ele, să definească miezul esențial al situației. Aici conștiința intervine cu achizițiile sale pozitive, cu sistemul său constituit, în sprijinul cuceririi unei zone de necunoscut o dată cu dezvăluirea căruia trăirea evenimențială atinge gradul său suprem de completitudine, regăsindu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
generatoare de expresie autentică a apus o dată cu elucidarea ce a însoțit biografiile marilor artiști, o dată cu împărtășirea secretelor experienței acestora. A existat o modă a asimilării artistului cu un mag deținător al tenebroaselor mistere ale creației, metoda sa fiind învăluită de nepătrunse taine și a priori indescifrabilă. A venit însă vremea recunoașterii importanței unui progres al cunoașterii, unei democratizări a tehnicilor artistice care sunt din ce in ce mai abordabile pe latura lor logistică. A devenit necesară, în interiorul școlilor de creație și apoi într-o rețea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
au capăt,/ lumina n-are înviere"1. În poezia lui Lucian Blaga intuiția nu se oprește însă niciodată în imposibilul necreator de viziune; tocmai pentru că intuiește adânc, ea sesizează în miezul ascunderii ceea ce se ascunde și ființează în ascuns, "vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric"2. Deși nepătruns - cu gândul, cu vederea -, ascunsul dă semn în noaptea ființării, vestește discret posibilul început. Nu se închide prin urmare în nemanifestabilul absolut, ci este el însuși deschiderea prin care absolutul începe să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poezia lui Lucian Blaga intuiția nu se oprește însă niciodată în imposibilul necreator de viziune; tocmai pentru că intuiește adânc, ea sesizează în miezul ascunderii ceea ce se ascunde și ființează în ascuns, "vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric"2. Deși nepătruns - cu gândul, cu vederea -, ascunsul dă semn în noaptea ființării, vestește discret posibilul început. Nu se închide prin urmare în nemanifestabilul absolut, ci este el însuși deschiderea prin care absolutul începe să semnifice, încolțește în miezul neființei, făcându-le pe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transparent al unei necurmate faceri 19. Creația înseamnă ascensiune, relief ce se înalță în adânc ridicând întregul poem: "florile/ spre alte foarte înalte poieni tânjind/ mai invocă și-acum/ lumina ta fără de nume20". Între ceea ce se dă ca început al nepătrunsului ascuns - sămânță mirabilă - și ceea ce se deschide în floare și apoi în fruct, câmpul revelării posibilului ia trup de lumină. "Mirajul unui dulce fruct" căzut "neașteptat în palme - dar21" nu arată mai mult decât survenirea luminii; nu apariția în lumină
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
scufundată a "omului interior" (homo absconditus), și apoi "centrul său inefabil și incognoscibil", nucleul ontic și adevărata inimă de taină (cor absconditum)56. Or aici ceea ce arată lumina nu se pune în lumină, dar nici nu se ascunde în faldurile nepătrunse ale frumuseții; frumusețea transpare în inima luminii ca miez al unei arătări nevăzute, transparente. Sunt pleoapa unei taine, acopăr, nu ascund"57; atât și nimic mai mult, căci ceea ce se acoperă în arătare se descoperă ca imagine. Doar în imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inversă a trupului poetal: "Asemene glorie/ îngerii nu visează,/ asemene aripi/ n-au fulgerele Lui,/ ce răsar din neguri,/ din nouri sâlhui". Aici imaginea nu depinde de nimic pentru a fi; asemenea aripilor ce răsar din neguri și din norii nepătrunși, ea e figura sublimată a trans-aparenței, forma inaparentă a Gloriei în lumina căreia cele ce încă nu sunt se văd ca și cum deja ar fi. Revelarea dispariției (Dan Laurențiu) Cum se proiectează imaginea pe ecranul unui peisaj adumbrit, descompus până la invizibil
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care în viziunea lui Dilthey atrage investigația filozofică numai atâta timp cât rămâne enigmă, adică ar spune Blaga câtă vreme o respectăm și o conservăm ca mister, sau în limbajul său poetic, revenind la ideea misterului "insondabil" câtă vreme "nu sugrumăm vraja nepătrunsului/ ascuns în adâncimi de întuneric" (s.n.)61. Până la urmă conchide filozoful român "toate <<progresele>> îi sunt deschise omului, în afară de unul singur: acela care ar afecta într-un fel principiul conservării misterelor instituit în univers"62. (Or, prin "fenomenologia pură", Husserl
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sunt, în Fără reazem, linia ferm trasată a caracterelor, justețea analizei psihologice, înțelegerea potențialului dramatic conținut de banal (mijloacele rămân însă inadecvate: clasicismul rostirii distruge emoția, replica e fără forță), iar în nuvele tulburător este acordul dintre patimă și misterul nepătruns al naturii. Poezia lucrurilor vechi, a vieților umile îi așază nuvelele în descendența tematică a sămănătorismului, pe care autoarea îl depășește prin rafinamentul percepției și grația pură a scriiturii. SCRIERI: Fără reazem, București, 1922; Nuvele, București, 1926. Traduceri: Oscar Wilde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
de cadavre de animale, de mizerii grețoase și tot felul de gunoaie. Doar Dumnezeu știe de ce fac oamenii asta. Cînd apele cresc și devin furioase, rîulețul se transformă în asanator și duce la vale toate mizeriile și spurcăciunile acelor locuri. Nepătrunse sînt însă căile apelor și prin pămînt, prin canale nevăzute se strecoară în fîntîni, în apa freatică. Așa ajunge apa infestată în burtica noastră care, săraca, ne avertizează că ceva nu-i în regulă. Evident că burtica este învățată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
arătat drumul... Se întunecă la față, chiar dacă aceasta era neagră ca smoala. Nu-mi place discuția și plec nemulțumit. Oare cine l-o fi omorît pe neamț?! Știu și eu? Chiar dacă v-am sugerat o pistă, nu mă puneți martor. Nepătrunse sînt căile Domnului! Două sute de dolari Pedro primise un tricou galben pe spatele căruia scria "sex". De obicei, el purta un maiou vechi, înnegrit de vreme și sudoare. Soția lui îl spăla seara și Pedro îl îmbrăca dimineața. Uneori, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un drum al pierzaniei. Sunt sigur că tu, păstrătorul cărții pecetluite, știi despre ce e vorba, fiindcă, deși cauți să nu arăți, tu știi tot ce se petrece, puține taine de aici și de jos, de pe pământ, îți sunt ție nepătrunse... Mă opresc din iureșul vorbirii și-l fixez pe Lazarus dorind să obțin de la el o confirmare că aprecierile mele sunt corecte. El tace cum îi este felul, nu spune nu, și eu iau asta drept un da categoric. -Lazarus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
umilească pentru ca să-și mântuiască țara... Umilirea aiasta devine înălțare, șoptește Vlaicu. Întâi "Patimile". O să ajungem și la "Înviere"... Cine știe... răspunde Ștefan cu un surâs amar. Stanciu îl privește, îi zâmbește la rândul său: Priviți la el! Zâmbetul! Surâsul de nepătruns al lui Vodă Ștefan! Ce se află dincolo de el? Dumnezeule! Oare ce-l clintește pe omul aiesta? Din ce l-ai făcut, Doamne?! Din piatră?! Din stâncă?! Ești de neînfrânt! Stanciule Marele, îi întoarce zâmbetul Ștefan. Nici cu domnia ta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și iluzii. Arta și cultura, după Lucian Blaga, dobândesc o autoritate, un hieratism, chiar o sacralitate prin faptul că ne oferă modalitatea de a încerca descifrarea tainelor din spațiul în care existăm. Și noi vrem să aflăm încă din tainele nepătrunse sau neînțelese ale Iașului dintotdeauna. Similitudinile conexiunilor pe subiecte atât de diferite aparent (întâlnite în Eseuri) îmi par nu numai frapante, îmi par chiar ciudate prin nuanțele, accentele, asemănările care se repetă istoric și metafizic, într-o filozofie agreată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu se confundă cu esența Sa. Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), Întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, ele sunt diferite de esența divină, care rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști În inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente În favoarea unei mistici creștine de natură practică și nu doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
a clădit institutul biologului Pavlov. Coltuși. Un loc de retragere și liniște. Laboratoare și locuințe, ale tuturor celor care se devotează cercetărilor științifice. E un loc de pace. Totuși aici are loc un război neostenit pentru a cuceri tainele încă nepătrunse ale vieții. Bustul lui Pavlov. Statui ale cânilor sacrificați pentru știință. Casa lui Pavlov, rămasă nelocuită după moartea lui, cu tot ce cuprindea în două etaje, e de lemn. Vineri, 29.VI Din vremea însorită a Leningradului, revenim în ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]