3,943 matches
-
părăsească satul pentru totdeauna plecând cu cățel și cu purcel la un gostat în Dobrogea, să muncească la o fermă de oi. Aici, Partidul Comunist le-a dat o locuință de s-au stabilit pentru toată viața, că Ion, soțul nepoatei Zavastiei a și murit pe acele meleaguri Dobrogene la vârsta de 51 ani, acum, după revoluție. Să-i fie țărâna ușoară lui și la tot neamul lui și Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei adormiți în Domnul, pe care
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să facă dragoste cu mine. Am regulat pe toate surorile mele ... după ce le-am îmbătat, că doar aveam crâșmă și ele nu spuneau, ca nu cumva să le lase bărbații lor. Mi-am regulat fetele, toate nurorile și pe unele nepoate, nu pe toate, că acum nu mai pot, că de altfel nu le-aș ierta. Tot ce mi-a căzut nu am iertat. Acum, părinte, ce să fac? Să te spovedești, fiule, mai ai păcate? Să vezi, părinte, că într-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
găsea mai frumos pe la colegele de liceu, păstra semințele și primăvara numai ce vedeai cum răsăreau acele minunății, de care bunicii ei erau foarte mândri. Oameni În vârstă, creștini ortodocși, cu frică de Dumnezeu, nu mai conteneau cu sfaturile pentru nepoata lor să fie cu mare băgare de seamă, să nu cumva să facă o prostie să le Flora Stănescu - facă familia de râs. Bunica Îi povestea de unele fete neascultătoare care au sfârșit foarte rău. La vremea aceea o fată
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Între ei nu este nimic, măcar până va termina armata. Apoi vor putea să ia decizii singuri și să plece undeva În țară săși facă un rost. La rândul ei fata se sfătuise cu bunica. Aceasta râsese cu poftă de nepoata ei Înamorată dar, când auzise ce spuneau părinții băiatului devenise foarte serioasă. Nu credea că mai gândesc oamenii În acest fel dar, uite că ghinionul nepoatei sale să-i placă tocmai un lipovean, cu părinți cu astfel de vederi Înguste
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
rost. La rândul ei fata se sfătuise cu bunica. Aceasta râsese cu poftă de nepoata ei Înamorată dar, când auzise ce spuneau părinții băiatului devenise foarte serioasă. Nu credea că mai gândesc oamenii În acest fel dar, uite că ghinionul nepoatei sale să-i placă tocmai un lipovean, cu părinți cu astfel de vederi Înguste. Letiția Își ascundea lacrimile dar bunica o vedea că oftează și nu mai avea chef de nimic. Nici somnul nici mâncarea nu se mai lipeau de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
o zi a cerut-o În căsătorie. Fata se fâstâcise rău și-i ceruse ceva timp de gândire și să discute cu părinții ei despre acest lucru. Părinții erau puși la curent de ceva timp de intențiile lui Ionel, de nepoata lor, În casa căreia se cunoscuseră cei doi tineri. După terminarea postului Paștelui, Ionel cu părinții lui au mers acasă la Letiția și au cerut-o de soție. Toată lumea era de acord că luna iunie era o lună foarte bună
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a lui va veni, când leatul lui avea deja doi-trei copii și familii adevărate, numai el era singur, cu un câine de pripas, care nu mai plecase de la el. Ne-bănuite sunt căile Domnului. S-a Întâmplat ca una din nepoatele Letiției să aibă nuntă acolo În sat. Cu fiul ei, cu nora și alte două verișoare se dusese și Letiția la nuntă. A fost suficientă o singură privire, ca jarul dragostei pe care-l credeau stins de ani de zile
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
tresăreau sub pasul ei, ardeau, bărbatul era zeul furtunii, cetatea era puternică sub mâna ei de scântei. Așa s-au născut, sub pânza vrăjită de regi, reginele rare, în belșugul verde al femeilor de viță mare. Așa a venit ea, nepoata mea, cu numele ei, din iubirea încoronată de zei. Niciodată nu am fost atât de obosită, ca o pasăre cu aripa rănită, coborâtă ca un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aude ca șoaptele în amurg. Antichitățile, nu doar cele din ciclul nominalizat, ci din toate ciclurile, sunt antichități subiective; reminiscențe autobiografice, unele accentuate istoric, câteva cu tentă specific regional, Vest-ardelean, legate de ambianța familială (părinți, bunici, unchi, mătuși, fiica și nepoata, prietene din copilărie), cu ecouri din lectură, punctate pe alocuri cu nume de scriitori și filozofi (Platon,Eminescu, Blaga, Labiș, Nichita Stănescu, Basarab Nicolescu, Mircea Ciobanul, Emil Brumaru, Marian Papahagi), cu evocări de mobilier vechi, de vitrine, de candelabre, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
informației precizări semnificative și de mare importanță pentru evoluția ulterioară. A venit acasă aproape toată familia: mama, bunica, bunicul și bineînțeles viitoarea Bunică. Toți eram în camera bunicii, față în față, câte doi: mama și bunica, bunicul și Bunica G. (nepoata). Lângă soba din cameră; în spatele Bunicii G. era patul. A întors capul și a văzut că patul era plin cu plapume, chilote, perne: un morman întreg, toate îmbrăcate în așternuturi albe. Toate aduse de cei trei: mama ei, bunica ei
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
se întâmplă. Zis și făcut. Copiii se urcă în mașină și vin să mă ia. E. rămâne cu bunicul acasă. Ajungem la maternitate. La ușa medicului de gardă mă întâlnesc cu o fostă apropiată colaboratoare, M., care venise cu o nepoată la control. M., politicoasă ca întotdeauna, ne dă întâietate să intrăm. Eu explic medicului, o tânără rezidentă cred, ce simptome are N. Aceasta o invită pe N. pe canapeaua de consultații și începe consultația ecografică. Nu este pericol de naștere
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Dar nu i-a fost nici mamei ușor ca să poată face acești bani, acolo nu a așteptat-o nimeni cu brațele întinse, nu, mama a muncit. Îi duceam dorul, dar nu lipseau din viața noastă șotiile, distracțiile, eram și suntem nepoatele iubite ale bunicii, cu care se mândrea, știind că ea poate pleca la muncă pe câmp, iar noi vom avea grijă să paștem bobocii, să hrănim puișorii, găinele. De multe ori, ne luam cu joaca și, când ne aminteam de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
patru băieți și trei fete. Dintre aceștia, Eliza, căsătorită cu Ion Filipescu și Grigore Basarab-Brâncoveanu, sunt stăpânii după anul 1892, ai moșiei Breaza. Grigore Basarab-Brâncoveanu, rămas în conștiința brezenilor cu numele „Prințul Brâncoveanu”, a luat de soție pe Colette Cozianu, nepoata haiducului Iancu Jianu. El a schimbat chipul și înfățișarea palatului, azi hotelul „Parc”, adaptându-l la condițiile noi ale timpului. Pe aici avea să treacă din când în când apropiatele lui rude, Ana Brâncoveanu, Contesa di Noilles și Martha Bibescu
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
că trece mîine cu mașina pe aici spre Văratec. Așa căă... A desfundat butoiașul nea Lazăr? întrebă doctorul cu nările umflate. Da... dar m-a rugat să nu spun la nimeni, deoarece tot vinul vrea să-l țină pentru nunta nepoatei, răspunse Matei încet, ca să nu-l audă cumva moșul. Ce-i nebun? se sperie Nicanor. Ăsta-i vin de dat la nuntași?... Las' că-i dau eu de la crama asociației, cît îi trebuie pentru zece nunți. În aceeași clipă Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
țdat fiind că oricum era și singurul), cu tapițerie în ton cu șosetele ei bej, de lână, făcute anume de bunica aproape oarbă, dar cu mintea încă întreagă și cu o viață socială cu siguranță mult mai interesantă decât a nepoatei. Dar, spre deosebire de veșnic neîmplinitul ei amorez, barmanul Florin, cu un început de luminiș în creștetul capului și purtător la cingătoare al unui altar pe care sacrifica fără preget seară de seară navete întregi de bere, ceea ce îl dusese de câteva
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din livada de vișini, unde, dincolo de teatrul comparat pe care îl face, în fond, Horia Gârbea, sînt atinse abisuri greu de ținut sub control în grila unei formule, oricît ar fi aceea. Dincolo de enormitatea faptului că Nora lui Ibsen este nepoata Unchiului Vania și se crede "pescăruș" asemenea eroinei lui Cehov, este în Pescărușul din livada de vișini un crescendo acvatic de sfîrșit de lume, după cum în "parodia egipteană" Stăpînul tăcerii Thot, zeul fertilității, este un intelectual printre analfabeți, politician machiavelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
regizorului. EFIMIȚA: Bragă... baloane... turtă dulce... lampioane... limonadă... fracuri, decorațiuni, decorați, donițe, menajerii, fluiere, ciubere, cimpoaie, copii, hîrdaie, bone, doici, artifiții, fotografii la minut, comedii, tombole, oale, steaguri, înghețată de vanilie, stambe, căni, biciclete, cai, vite, basmale...mătuși,unchi, veri, nepoate... icoane, bricege, săpun... lumînări, panglici, prescuri, grîu... căciuli, cojoace, Prima societate de bazalt și teracotă. Stella, sticle, cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
citește ziarul. Cocuța, bunica, tricotează. Sună telefonul. Nu înțelegem de ce Bunicul și Bunica nu răspund. De fapt Bunicul doarme în poziție șezîndă iar Bunica are un moment de surzenie totală. BUNICA (numără ochiurile descrescător): 88... 87... 86... Intră brusc, nervoasă, nepoata,Sonia . Ei o ignoră, telefonul sună. SONIA: Bunico! BUNICA (liniștită): Da, fetițo... 85...84... SONIA: N-auzi telefonul? BUNICA (calmă): Ba da, drăguța bunicii. SONIA: Auzi pe naiba! Dacă auzi, de ce nu răspunzi? BUNICA (ia arțag): Trebuie să fie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
spre glorie (îl împinge afară). Te așteaptă femeile alea! GETA (brusc speriată): Ce femei! BUNICUL: Muzele, dragă! (Fane iese) BUNICA: Bine c-am scăpat de el. GETA (Fiicei): Dacă vine tipul de la revistă, îl primești tu. Îi spui că ești nepoata "marelui scriitor". Îl ții puțin de vorbă și după aia îl chemi pe bunicul. Mama și Bunicii ies, Fiica rămîne singură, își compune diverse poze meditative. Sună soneria, Fiica se aranjează puțin în oglindă și apoi se duce să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
deschidă. Revine cu Editorul, un bărbat între două vîrste, sensibil la farmecele ei. SONIA: Luați loc. (stă și ea în fața lui picior peste picior valorificînu-și fusta mini și decolteul, joc mut de expunere și privire între ei) EDITORUL: Deci sînteți nepoata maestrului Ștefan Mihail... Se cunoaște. Păreți a avea temperament... artistic. Vă place literatura? SONIA (afectată): Foarte mult. Enorm (arată cu degetele cît). EDITORUL: Oho! Atît de mult? Aveți gînduri mari (îi face curte). Se vede că sînteți o tînără (o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
SONIA: Nu, supra... nu. Eu sînt așa, mai realistă Apare Bunica cu o cafea pe o tavă, editorul sare la loc, Fiica ia o poziție decentă. BUNICA: Bună ziua. V-am adus o cafeluță. (cam ironică) Nu-i așa dulce ca nepoată-mea. EDITORUL (ceremonios): Sărut-mîna. Vă mulțumesc. Sînteți soția maestrului, nu? Aveți o nepoată fermecătoare. Cred că-și va moșteni bunicul. BUNICA (nu a înțeles ideea): Păi, sigur. Cînd om muri noi, le rămîne lor tot. EDITORUL: Mă refeream la talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cafea pe o tavă, editorul sare la loc, Fiica ia o poziție decentă. BUNICA: Bună ziua. V-am adus o cafeluță. (cam ironică) Nu-i așa dulce ca nepoată-mea. EDITORUL (ceremonios): Sărut-mîna. Vă mulțumesc. Sînteți soția maestrului, nu? Aveți o nepoată fermecătoare. Cred că-și va moșteni bunicul. BUNICA (nu a înțeles ideea): Păi, sigur. Cînd om muri noi, le rămîne lor tot. EDITORUL: Mă refeream la talent. Ce curios că maestrul Mihail a debutat abia la vîrsta... vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Mulțumesc, stimate coleg, luați loc. EDITORUL: Dar domnișoara Sonia? Dînsa nu revine printre noi? BUNICA (îl privește suspect): Mă duc eu s-o chem (iese). EDITORUL: Și cum spuneam, maestre. Mă bucur că ați trimis la revista noastră. Aveți o nepoată fermecătoare și cred că o să vă ajute mult în cariera literară. Dar scuzați... Vă credeam mai tînăr. După fotografie... BUNICUL: În ultimul timp, lucrînd atît de mult, am ajuns să par mai în vîrstă. Și poza e mai veche. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
soarelui (mimează pictura dar Bunica nu înțelege). BUNICA: Treaba lui ce-a făcut Van Gogu al tău, dar eu să nu te prind cu semințe în casă! Pe unde ați umblat? Aici se hotărăște viitorul fetei tale (Bunicului) și al nepoatei tale. Și voi? BUNICUL: Cum? Viitorul ei? GETA: Da, viitorul ei. Trebuie să se înscrie la o facultate. (explică situația tatălui) I-a pus un băiat condiția asta. Altfel o părăsește. FANE: Foarte bine. Adică foarte bine: să se înscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
livadă de vișini cum n-a avut nimeni niciodată. Nora ("n-auzi că eu sînt un pescăruș?) visează, firește, marea, dar se va mulțumi cu o inundație, cu un furtunar (tot o pasăre) și cu somnul ("vom dormi... vom visa") nepoatei adevărate. Groparul este gropar, desigur, dar nici măcar groapă nu sapă el, el sapă o piscină în mijlocul unui gazon englezesc. Cine putea să apară în acest context (pretext) cehovianoshakespearean? Prefectul și Zoe, desigur, veniți din O scrisoare pierdută, dar cu remarcabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]