3,633 matches
-
pentru alții de a le sta în cale acestora prin orice mijloace, strict din cauza necesității ce îi obliga la a-și apăra propriul bine. Uitau cât de mici sunt în fața lumii, cât de nesemnificativi sunt în fața trecerii acesteia, cât de neputincioși sunt în fața propriului destin și a morții lor... Se gândeau doar la propriile nevoi, adesea de natură materială, efemere ca și ei înșiși, urmărindu-și doar beneficiile și privilegiile personale și ascultându-și doar glasul egoismului ce le răsuna în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
pentru alții de a le sta în cale acestora prin orice mijloace, strict din cauza necesității ce îi obliga la a-și apăra propriul bine. Uitau cât de mici sunt în fața lumii, cât de nesemnificativi sunt în fața trecerii acesteia, cât de neputincioși sunt în fața propriului destin și a morții lor... Se gândeau doar la propriile nevoi, adesea de natură materială, efemere ca și ei înșiși, urmărindu-și doar beneficiile și privilegiile personale și ascultându-și doar glasul egoismului ce le răsuna în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea ... Citește mai mult Într-un final cert, însă neprevăzut, va veni acea zi... Când pașii se vor opri, obosiți de
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea ... XXXI. O LUME-N CARE SE ÎNALȚĂ ECOURI..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
povățuitor și autentic îndrumător, pastoral, rugător, cald ascultător și îndelung răbdător, constant misionar și fidel mărturisitor al Dumnezeiștilor Scripturi și învățături, pe înțelesul, mintea sufletul și cugetul fiecăruia și al tuturor, tineri și bătrâni, adulți și copii, mari și mici, neputincioși și tari, bogați și săraci, neistruțiți, educați sau cultivați/titrați, cu alte cuvinte, același, în spațiul liturgic - sacerdotal sau cultic, în comunitatea academică sau universitară, în spațiul eclesiastic parohial sau călugăresc ori monahal, în ținutrurile urbane sau rurale, vrednic, veritabil
DUHOVNICESC AL PĂRINTELUI ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT DR. ANDREI ANDREICUŢ AL CLUJULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383635_a_384964]
-
pe un lucru firesc, care face parte din viață. Aici intervine și vocea auctorilă care, în câteva fraze, sugerează atmosfera din camera mortuară: “Ce e viața omului? O clipă chinuită. Alaltăieri a fost copil, ieri un om puternic și azi neputincios. Aflat în neptință înalță ochii înlăcrimați spre cei din jur să găsească dragostea pe chipul lor ca odinioară pe chipul blândei măicuțe, dar găsind răceala babelor se retrage speriat în sine însuși, își strânge oasele trist și așteaptă eliberarea de
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
în neptință înalță ochii înlăcrimați spre cei din jur să găsească dragostea pe chipul lor ca odinioară pe chipul blândei măicuțe, dar găsind răceala babelor se retrage speriat în sine însuși, își strânge oasele trist și așteaptă eliberarea de trupul neputincios departe de orice flacără a dragostei care să-l protejeze. O stea de-o clipă, o lumânare ce arde cu patimă până la ultima scâteie, o floare ce într-o noapte își descarcă întreg parfumul și frumusețea în văzduh ca în
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
a ceea ce este omul. Omul este creația lui Dumnezeu. Omul este măsura tuturor. "Omul este ființa cea mai tainică și mai nepătrunsă din toate lumile cunoscute găndirii omenești." Omul este minte, trup și suflet. Observ că tu ești o victimă neputincioasă care nu poate decât să accepte ceea ce i se spune. Tu nu alegi să fii ceea ce ești sau ceea ce crezi că poți să fii. -Să înțeleg că istoria existenței lui Dumnezeu prin care judeca și pedepsea, chiar până la a patra
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > OMUL FĂRĂ RĂDĂCINI Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului În zilele noastre, asistăm neputincioși la crearea unui nou tip de om, universal, omul fără rădăcini. Societatea modernă are nevoie de oameni fără prejudecăți, care pot alege dacă vor fi barbați sau femei, oameni fără origini, fără istorie, fără tradiție, fără cultură și fără Dumnezeu
OMUL FĂRĂ RĂDĂCINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380219_a_381548]
-
nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului A îngălbenit demult, un gând la tâmple, timid, aștepta o minune să se-ntâmple, totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce, căci nu poți ști ce anume, ceasul aduce. Deseori, însingurat, rătăcea neputincios, chiar pe vreme vitregă și drum alunecos împodobit cu răbdare a sperat o minune, căci inima ce suferă, e lipsită de rațiune. Am crezut todeauna,-n gându-ngălbenit, doar că zăpezile anilor chiar, l-au troienit, dar o rază de soare
TIMPUL RĂSCRUCE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380249_a_381578]
-
nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului S-a spart primăvara care încolțise în noi plumbul iernii ne apasă ca o bucată bacoviană între toamnă, moină și nori de ploaie... ciutură urât mirositoare în care verdele se ascunde neputincios S-a răzgândit primăvara să renască în noi... în loc să arunce cu-n ghiocel a folosit un cataroi Ascult neliniștea din muzica de Bach, Beethoven, Mozart și-ți scriu... în gând Referință Bibliografică: S-a spart primăvara / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare
S-A SPART PRIMĂVARA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380274_a_381603]
-
mine trece un curent electric de mii de volți. Întorc capul, ca să nu-mi vadă pleoapele lăsate, dorind să opresc trecerea clipei, dorindu-mi curaj să-i strâng și eu palma sa mare (...) Clipa trece. Palma se lasă. Mâna mea, neputincioasă, cade. Pâlpâirea de curaj se stinge.,, Ești bine azi, Taina?” - și simt și întrebarea în șoapta lui. Cicatricea de pe frunte-i se ridică și ea în întrebare, dar privirea devine serioasă, așteptând răspuns. ,,Sunt bine mereu!” îi spun. Se întoarce
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
nu trebuie grăbit, dar nici condamnat ... Într-o lume a individualismului, caracterizată de egoism și tendințe de marginalizare, integrarea în comunitate a copiilor cu nevoi speciale este doar întâmplătoare și de cele mai multe ori lipsește cu desăvârșire. De multe ori privim neputincioși cum un sistem incapabil aruncă în jocul „norocului” normalitatea vieții acestor copii. Lipsa de informații concrete și recente, lipsa de programe și date privind cele mai noi terapii și metode de tratament face ca, în marea majoritate a cazurilor, coordonarea
UN ZÂMBET PRIETENESC COPIILOR CU DIZABILITĂŢI – ASOCIAŢIA „A.B.C.D.” DIN BUCUREŞTI [Corola-blog/BlogPost/94139_a_95431]
-
suflet ferecat cu lacăt de argint și a lăsa să iasă un șuvoi nestăvilit de emoție în stare pură sau despre momentele în care muza inspirației te părăsește, în care foaia rămâne albă și se uită insistent la mâna ta neputincioasă. Prefer însă ca astăzi să nu vorbim despre această încercare. Ar fi de asemenea tentant să scriu despre provocările iubirii, despre modul în care sentimentul ne modifică însăți miezul ființei noastre, ne schimbă iremediabil. Să scriu despre respirația sacadată. despre
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
dar și în lipsă de interes pentru sănătatea corpului, pentru igienă, îngrijire față de “templul sufletului”;. Cum poti iubi pe aproapele tău dacă pe tine nu te iubești, nu ai grijă de tine? Cum poti împlini voia lui Dumnezeu dacă ești neputincios? Cum ți se va încredință împărăția cerurilor dacă nu ai știut ce să faci cu adevărată ta avere - sănătatea-? Prin urmare, nu întâmplător rămânem uneori fascinați de pledoaria pentru viața a unor persoane care s-au adăpat de la izvoarele cu
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
care suntem programați; ca specie avem resursele energetice necesare dăinuirii vieții pentru un secol. Am amintit toate aceste date pentru că numai prin identificarea lor le putem evita ori combate ulterior. Ce învățăminte ne-au rămas de la Iisus? “ Tămăduiți pe cei neputincioși,înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați!” îi îndemna El pe apostoli(Matei 10-8) Pe langă puterea dumnezeiasca, metodele de vindecare practicate de Iisus, pe care le-
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
stau ca să-și petreacă timpul în discuții. Este veteranul din al doilea război mondial, Vasile, pentru care colonelul Doagă, pensioner MApN, se întrebuințează serios ca să-l facă fericit, procuroarea Stăncioaica, care la fel de serios se întrebuințează ca să facă fericită o barză neputincioasă, și colonelul de la fosta Securitate, de dinainte de 89, Ionescu, pensionar și el. - Hai să vă spun, zice Ionescu, banii care-mi rămân necheltuiți din pensie, vreo cincizeci de milioane lunar, îi investesc în aparatură de spionaj. În momentul de față
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.8 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378113_a_379442]
-
pentru om și fiindcă nu se poate vedea cu ochii, trebuie să crezi necondiționat!? O nouă zi ca să începem ziua de dimineață. La margine de sat, vântul se proptește-n case, casele își fac zăbava, iar oamenii din case, bătrâni, neputincioși nu au apucat să facă ochi. Peste acoperișul primei case din mărginimea satului, primarul se plimbă cu salteaua primăriei și pare nehotărât: nu știe cu ce să înceapă ziua. Din curtea casei, un prăpădit de cățel îl lătra de zici
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378126_a_379455]
-
ce să înceapă ziua. Din curtea casei, un prăpădit de cățel îl lătra de zici că-l face franjuri dacă l-ar prinde. Tot jos, dar pe drum, Boss-ul, președintele partidului, și câțiva consilieri stau cu privirea spre primar, neputincioși, pentru că nu-l pot ajuta în acțiunea începută pentru a măsura fiecare învelitoare de casă. - De o oră doar te învârți!zice Boss-ul. Sunt peste două mii de case, daca nu rupi ritmul asta...terminăm la “paștele căilor” de măsurat
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378126_a_379455]
-
darul Său către noi. O astfel de spiritualitate este absolut incompatibilă cu ideea de "merit", cu orice care ne poate face, în sine și prin sine, "vrednici" de acel dar. Căci, așa cum scrie Sfântul Apostol Pavel: "Hristos, încă fiind noi neputincioși, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioși. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept... Dar Dumnezeu își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Domnul Iisus Hristos, a murit când noi eram încă păcătoși
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
câte una Când ai putea să le prinzi cu mâna, Și nu lași gândurilor un pic răgaz Parc-ai vrea să rupi al sufletului zăgaz? Lacrimile s-au ascuns în suflet de teamă Îmbrăcate în armuri grele, de aramă Privesc neputincioase la pustiul din tine Când nu mai este nimeni să te aline... De ce arunci cuvintele cu ură Oare ai uitat a timpului măsură, Nu te gândești că adunate sub stele Ca un bumerang se-ntorc răul să-l spele? De ce
DE CE ? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378277_a_379606]
-
de încredere și teama: teamă de confruntare, teama de despărțire, teama de ziua de mâine, teama de orice. Când ești bătrân, starea de singurătate este dureroasă pentru că este o durere a spiritului. Te părăsește familia, te părăsește societatea și ești neputincios pentru a mai face o schimbare. Vorbim de starea de singurătate când lângă tine este o lume impenetrabila, zăvorâta în ea însăși. Adică despre singurătatea în doi, în trei.... ... Citește mai mult Singurătatea libertatiiTrebuie să vorbim despre asta. Este o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
de încredere și teama: teamă de confruntare, teama de despărțire, teama de ziua de mâine, teama de orice.Când ești bătrân, starea de singurătate este dureroasă pentru că este o durere a spiritului. Te părăsește familia, te părăsește societatea și ești neputincios pentru a mai face o schimbare.Vorbim de starea de singurătate când lângă tine este o lume impenetrabila, zăvorâta în ea însăși. Adică despre singurătatea în doi, în trei....... Abonare la articolele scrise de eugen lupu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
Mă aflam deja între om și animal , căutând să opresc biciul, care plesnea cabalinei, ghemuită pe sub pielea umedă de transpirație. Mă plesnea și pe mine, odată cu calul, semn că avea să urmeze ceva și mai tragic! Și lovea!... Și eu, neputincios, aveam soarta dobitocului, neputând opri suferința! Într-un târziu, disperat de soarta mea, l-am apucat de mână și i-am zis cu toată răutatea și puterea vocii: „Dă, mă, numai în mine și lasă animalul!” Omul s-a oprit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
etajul 3, rezerva 4 a secției de reanimare, din Spitalul de Neurochirurgie, profesorul doctor Dragoș Popescu, treaz, stătea în picioare susținut de o energie nebănuită, de care el însuși se mira. Astăzi, pentru prima dată de când era medic, se simțise neputincios, slab. A avut câteva clipe în care nu s-a putut mișca, în care senzația că este inert l-a dominat descurajându-l puternic. Era deznădăjduit și în mintea lui se afla un mare gol. Crezuse că o va pierde
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]